18. Biserica
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți
serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
18. Biserica
(Comentariu la “Noua
Evanghelie” de la Pucioasa intitulată
“Cuvântul lui Dumnezeu”)
Poziţia
faţă de Biserică a “Dumnezeului” de la Pucioasa a suferit translaţii
spectaculoase în timp. La început, creştinii “pucioşi” erau învăţaţi să cinstească
Biserica (atât ca instituţie ecleziastică, dar şi ca lăcaş de cult) în mod
necondiţionat: să o respecte, să o folosească pentru închinare şi pentru
slujbe, să o sprijine în nevoi, să ajute
la reparaţii şi la alte cerinţe curente
ale ei, şi chiar să zidească biserici, iar absenţa nemotivată de la slujbele
religioase era considerată inacceptabilă. Pe parcurs au apărut şi la “pucioşi”
( aidoma ca şi la ceilalţi sectanţi), ca alternative pentru biserici, casele de închinare, considerate ca
atare după ce avea loc “consacrarea” unor anumite case particulare ( de regulă,
cele aparţinând “proorociţei” Virginia şi altor acoliţi mai de soi), unde
creştinii “pucioşi” se adunau în taină în jurul “proorociţei Verginica”, pentru
a asculta “Cuvintele Domnului”. În
afară de “proorociţa” aflată la cârma sectei (mai întâi Verginica, apoi Maria),
aici îşi făceau de lucru (duhovnicesc, desigur!) “predicatorii”, apoi “păstorii” şi “străjerii” , care îi concurau până
la eclipsare pe preoţii din “bisericile din lume”, în învăţătură şi în slujire.
În fine, când adunarea creştinilor “pucioşi” s-a mai închegat, s-a simţit
nevoia zidirii unui “Templu”, zis şi “templul
lui mămica Gigi” (mămica Gigi fiind Virginia Tudorache) de la Pucioasa.
După moartea Verginicăi şi depăşirea perioadei de derută care a urmat, noii
lideri “pucioşi” (în speţă, Mihaela şi lacheii ei) nu au mai agreat atmosfera
din Templu, dominată de creştini din “poporul cel vechi” (care se adunaseră acum
în jurul Mariei, sora Verginicăi şi succesoarea ei la “proorocie”), cu care ei
erau deja în conflict. În plus, ei au simţit nevoia unei legitimări “ortodoxe”
a “mişcării lor, şi atunci au zidit şi o “biserică” , pe care o voiau în
acelaşi timp tradiţională, dar şi originală. Până la urmă, după furtunoase
dezbateri în contradictoriu pe teme arhitecturale între liderii “pucioşi” (care
erau nişte ageamii infantili în acest domeniu, sfertodocţi dar cu ifose şi cu
ţâfne) şi Marian Zidaru (titrat, cu activitate universitară la Institutul de
Arte, posesor al unei serioase pregătiri de profil şi a unei gândiri artistice mature),
la Glodeni-Vale (lângă Pucioasa) s-a edificat o curioasă clădire cu 12 uşi şi cu
o singură încăpere – deci lipsită de spaţiile liturgice tradiţionale (pridvor,
pronaos, naos şi altar) şi acoperită cu 33 de cornişe (numite de ei “cupole”), pe
care liderii pucioşi au numit-o “biserică ortodoxă” şi în care au dezvoltat un cult
pseudo-ortodox aparte, modificat şi rupt de comunitatea de conştiinţă şi
mărturisire creştină a Bisericii-mame. Apariţia acestui cult este momentul
consfinţirii actului schismei faţă
de B.O.R.. De acum, creştinilor “pucioşi” li s-a interzis de către liderii lor
să mai frecventeze “bisericile din lume”, dar cei mai mulţi dintre ei n-au mai pătruns
nici în noua biserică din Glodeni-Vale, deoarece ea era rezervată numai “celor
mai sfinţi aleşi”: liderii “pucioşi” şi vreo câţiva dintre acoliţii lor. În
plus, curtea bisericii, grădinile şi clădirile ei au fost declarate abuziv
“mănăstire”, deşi acest complex agro-turistic nu îndeplinea condiţiile canonice
a unei asemenea numiri. Ceilalţi acoliţi erau obişnuiţi, prin tradiţie, să se
adune în paraclise improvizate prin poduri de case (la Pucioasa) şi prin
subsoluri (la locaţia care a primit numele codificat “Ro-Emaus”, în Târgovişte). Rămaşi pe drumuri, restul creştinilor “pucioşi”
(majoritatea, de fapt) sunt duşi cu vorba de aproape 20 de ani că li se vor
făuri şi lor (la “Sfântu’ Aşteaptă”) nişte case
de închinare, în care să aibă şi ei parte de Sfânta Liturghie, de preoţi şi de
actul solemn al Împărtăşirii, de care sunt privaţi în mod deliberat de ani de
zile, de când nu mai au voie să meargă la bisericile tradiţionale.
1. Verginica
şi biserica
Virginia
Tudorache a fost toată viaţa ei nelipsită de la biserică. A respectat cu
stricteţe toate învăţăturile bisericii şi pe preoţi. Niciodată nu şi-a imaginat
că “poporul ei” se va rupe vreodată de biserică, devenind o sectă răsfăţată şi
plină de îngâmfare, care-i consideră pe preoţii Bisericii pe care a părăsit-o că
“au pecetea lui
Antichrist”. La început, “Cuvântul
pucioşesc” proclamă în mod sistematic faptul că Biserica Ortodoxă (Română)
este Biserica lui Hristos. Este folosită
în acest sens expresia “biserica Mea”,
iar altarul ei este considerat sfânt, chiar dacă preoţii nu sunt cotaţi ca
având toţi un comportament la înălţimea cerinţelor:
« …cel mai mult mă doare că am
mulţi irozi în biserica Mea, dintre slujitorii altarului Meu cel sfânt, şi aceştia Mă caută…aceştia care stau în biserica Mea, Mă înjunghie mereu cu faptele lor… »[1] ( citat din mesajul Verginicăi
din 25
decembrie 1955)
« Nunta creştină este o mare taină
a bisericii Mele. »[2] ( citat din mesajul Verginicăi
din 1
iulie 1956)
« …O, fraţilor, aţi uitat calea bisericii…iată, bisericile sunt
goale…Cântaţi, daţi slavă din toate mădularele
voastre…Izvorul cel bun este biserica…»[3] ( citat din mesajul Verginicăi
din 14 mai
1957)
« Copiii Mei, am făcut aceasta că aţi uitat biserica, aţi uitat crucea…»[4] ( citat din mesajul Verginicăi
din 22 iunie 1957)
2. Proorocie
despre biserică
Iată însă
şi o proorocie împlinită despre biserică: creştinii
nu vor mai avea voie la biserică:
« Vei fi oprit să mai porţi credinţa, să mai te duci la biserică…»[5] ( citat din mesajul Verginicăi
din 4 mai
1958)
Împlinită,
da, însă cu o mică diferenţă: nu cezarul, stăpânitorul vremelnic al lumii, îi
va opri pe creştini de la biserică, ci “călăuzele” lor duhovniceşti, liderii
pucioşi, care îi instruiesc pe supuşii lor că “n-au ce mai căuta la biserică,
îndată ce preoţii bisericii au pecetea lui Antichrist”. Dar pe vremea lui “mama
Gigi” (Virginia Tudorache), când toţi se duceau fericiţi la biserică şi nu-i
oprea nimeni, aveau sau nu aveau preoţii “pecetea lui Antichrist”?
3. Biserica
nu trebuie părăsită
Dimpotrivă,
“Cuvântul” îi învăţa pe atunci să nu părăsească biserica, proorocind şi vremea
când vor fi scoşi din biserică de către liderii lor:
« …Vă poruncesc vouă, creştinilor,
să nu părăsiţi biserica. Atâta va mai fi lumina
Domnului cu voi, câtă vreme mai stă biserica în slujbă. Vine vremea să fiţi daţi afară
din biserică.
»[6] ( citat din mesajul Verginicăi
din 20
ianuarie 1963)
« Omul care te pune să juri că nu
vei mai crede în Dumnezeu şi că nu vei mai merge în biserica lui
Dumnezeu şi că nu te vei mai închina,
acesta este antichrist, şi cum să nu-l cunoşti pe acest om că este antichrist? »[7] ( citat din mesajul Verginicăi
din 27
aprilie 1972)
Deci cei
care îndeamnă la părăsirea bisericilor sunt numiţi deschis "antichrişti”. Paradoxul este că liderii de azi de la Pucioasa îi
îndeamnă pe adepţii lor ca nici măcar să nu mai păşească în “bisericile din
lume”, deoarece – după cum zic ei – “preoţii care slujesc aici “au pecetea lui
Antichrist”, pe care ei o dau şi credincioşilor, atunci când îi miruiesc cu
mirul din candele, după slujbă. “Cuvântul”,
pe care ei îl propovăduiesc şi îl învaţă, spune acum că Dumnezeu nu mai intră
în bisericile din lume, deci înseamnă că enoriaşii acestor biserici nu se mai
închină la Dumnezeu, ci unei închipuiri a lor”. De aceea, creştinii “pucioşi” sunt
îndemnaţi să creadă exclusiv în “Dumnezeul”
de la Noul Ierusalim-Pucioasa, să nu-i mai asculte pe “preoţii din lume”, să-i
evite şi să nu se mai împărtăşească la ei. Această “credinţă” novatoare le este
verificată periodic, prin spovedania colectivă, care se face obligatoriu în
faţa liderilor lor.
Dar cum îi
consideră “Cuvântul pucioşesc” pe
aceştia care promovează ieşirea creştinilor din biserici?
Cei care-i
îndeamnă pe creştini ca să părăsească bisericile tradiţionale şi să renunţe la
împărtăşania primită în aceste biserici sunt consideraţi “cu inima necurată”:
« Dacă copilul tău, ori cineva
de-al tău te dojeneşte pentru că ai postit, pentru că te-ai smerit, pentru că
te-ai împărtăşit, pentru că mergi la bisericuţă, să ştii, mamă şi tată, să
ştii, frate şi soră, că acela e cu inimă necurată, şi acela nu va fi mântuit prin
nimic, orice i-ai dărui. »[8] ( citat din mesajul Verginicăi
din 18 august 1977)
Deci,
aceştia “nu vor fi mântuiţi prin nimic”, pentru
rătăcirea în care i-au târât după ei pe adepţii lor, ca să aibă împreună
aceeaşi soartă.
4. La
început, Biserica era respectată
Creştinii
erau învăţaţi pe atunci să respecte şi
să iubească biserica şi pe slujitorii altarului celui sfânt:
« M-am coborât la copiii care
păzesc cuvintele Mele, ale Tatălui şi ale Fiului şi ale Sfântului Duh, ale sfintei biserici şi orânduiala sfinţilor părinţi… Am venit şi vreau să vă îndemn să
ţineţi poruncile lui Dumnezeu care sunt scrise în Sfintele Scripturi şi să le ţineţi după cum le-am dat prin
Sfinţii părinţi, prin sfintele biserici…»[9] ( citat din mesajul Verginicăi
din 2
iulie 1959)
« … iată ce mai aveţi: iubirea de
aproapele, de bisericuţă, de cei ce se jertfesc în faţa Sfântului altar…»[10] ( citat din mesajul Verginicăi
din 1 mai
1960)
5. Mai târziu, Biserica nu mai prezintă deplină încredere
şi nici nu mai este suficientă
« Fiule, nu te mai încrede numai
în bisericuţă, căci bisericuţa este mică şi nu încap toate în ea…»[11] ( citat din mesajul Verginicăi
din 16
martie 1966)
Această
aserţiune face ca şi cunoscutul dicton: “În afara
bisericii nu există mântuire” să devină perimat. Se sugerează că
şi casele particulare reprezintă o alternativă, mai constructivă decât locaşul
tradiţional de cult, care a rămas “mic” (în sens duhovnicesc, desigur). Mai
tîrziu (pe 17 iunie 1977) va apărea chiar îndemnul concret de a se zidi “case
de închinare”.
6. Cei
care nu mai merg la biserică sunt mustraţi
« …mulţi dintre voi nu mai mergeţi la sfânta biserică… …Mulţi dintre voi în timpul liber nu mergeţi la bisericuţă la slujbă, ci vă duceţi la cârciumi, la
băutură, vă duceţi la concursuri şi la petreceri… …Pentru ce, fiilor, nu mai mergeţi la sfânta bisericuţă?
»[12] ( citat din mesajul Verginicăi
din 23
noiembrie 1970)
7. Creştinii
sunt îndemnaţi să meargă la biserică, indiferent de “nevrednicia” preotului
« Copilaşii Mei, veniţi-vă în
fire, mergeţi la bisericuţă, chiar dacă vezi pe diavol
dansând în bisericuţă şi merge şi la cârciumă. Căci diavolii mânjesc icoanele
şi pe Sfinţii Mei, cu fumul care le iese pe gură…»[13] ( citat din mesajul Verginicăi
din 12
august 1973)
8. Creştinii
sunt îndemnaţi să meargă la biserică, dar să cinstească şi “templul lui mama
Gigi”
« Fiilor, deschideţi ochii şi mergeţi la bisericuţă şi sărutaţi templul. »[14] ( citat din mesajul Verginicăi
din 30
iulie 1973)
9. Creştinii
sunt îndemnaţi să ajute biserica
« …Copilaşii Mei, ajutaţi biserica! Fiţi creştini! Fiţi fii ai Luminii, fii ai bisericii! Împodobiţi
biserica cu odoarele ei. Mergeţi la biserică şi pe cei care vorbesc în
biserică învăţaţi-i să nu mai vorbească. Biserica este izvorul de tămăduire la
bolnavi. Cereţi hrană de la biserică. Cine vrea să se împărtăşească, să se
pregătească şi să se împărtăşească! Pregătiţi pântecul de a primi Trupul şi
Sângele Domnului. Plânge Domnul Iisus că rămâne în potir. »[15] ( citat din mesajul Verginicăi
din 25 mai
1975)
« … Uite tată, s-a dat voie să se
refacă bisericile dărâmate şi plâng preoţii că nu au cu ce le reface, că nu au
bani. Nu ţineţi banii la CEC. Luaţi din ei şi daţi spre refacerea
bisericilor,
chiar dacă nu e a ta. Dumnezeu îţi va plăti…»[16] ( citat din mesajul Verginicăi
din 4
aprilie 1978)
« Sprijiniţi biserica, sprijiniţi altarul şi jertfa
lui. »[17] ( citat din mesajul Verginicăi
din 13
iunie 1978)
În prezent,
creştinii “pucioşi” de la “Noul Ierusalim”, deşi pretind că o ascultă în
continuare pe “sfânta Virginia”, au abandonat definitiv biserica şi implicit,
au renunţat şi la Sfintele Taine. Le-au înlocuit însă cu nişte surogate.
10. Bisericile
vor fi înlocuite cu case de închinare
« …Va veni vremea tată să zidim case de închinare…»[18] ( citat din mesajul Verginicăi
din 17
iunie 1977)
11. Proorocie
neîmplinită: Biserica va fi socialistă
« …Fiule, ai văzut biserică socialistă? Nu a fost de când e veacul. De acum
încolo va fi socialistă. Preotul îşi va schimba poporul din credincios în socialist. Va
scoate omul din biserică şi-l va duce la muncă, că-l cere socialistul, îl cere
republica. »[19] ( citat din mesajul Verginicăi
din 23
iunie 1977)
Această
“proorocie” nu e deloc îndrăzneaţă, precum pare. Ea se bazează pe simpla
observare a unei tendinţe implacabile din acea perioadă, de acaparare a
controlului absolut, în toate sferele sociale, de către partidul unic: Partidul
Comunist Român. A prevedea în acei ani colapsul comunismului însemna fie un
vizionarism utopic, ieşit din comun până la alienare, fie un duh proorocesc
autentic. Nimic nu prevestea în anii ’70 declinul accelerat şi apoi dispariţia bruscă
a acestui sistem politic criminal. În acest context, o asemenea presupunere, că
“Biserica va fi subjugată complet şi definitiv
sistemului politic totalitar”, devenind “ Biserică socialistă”, nu reprezenta nimic spectaculos, ci
înscrierea într-o convingere cvasi-unanimă printre români că mersul istoriei
este ireversibil şi că “socialismul va
învinge pretutindeni, la oraşe şi sate”. Siguranţa cu care se declamă aici un
mare neadevăr la adresa Bisericii (“De acum încolo va fi
socialistă ”) dezvăluie
caracterul deliberat fraudulos al “proorociilor “ Verginicăi care, atunci când
nu se hazarda să proclame cine ştie ce prostie îndrăzneaţă, se limita la a
exploata la maximum informaţiile uzuale disponibile la acea vreme.
12. Bisericile
sunt denumite în bătaie de joc “sinagogi”
« Copilaşii Mei, sinagogile unde vă închinaţi voi, nu vor mai fi pentru închinăciune, ci vor fi
filme şi teatre, cum este la mănăstirea Vladimireşti. »[20] ( citat din mesajul Verginicăi
din 23
februarie 1978)
Au fost
destule biserici care au fost demolate de comuniştii români, dar niciuna n-a
fost transformată în teatru sau cinematograf. Comuniştii n-au îndrăznit să
meargă atât de departe cum a mers Verginica cu imaginaţia ei bolnavă. Iar
mânăstirea Vladimireşti a rezistat peste timp, înscriindu-se cu cinste în salba
mânăstirilor româneşti.
13.
Bisericile nu trebuie părăsite din cauza nevredniciei preotului
« …Mănâncă preotul în altar, unde
nu are voie decât numai cina Mea s-o ia, nu să bage altă mâncare în gura sa.
Copilaşii Mei, nu v-am spus ca să părăsiţi bisericuţa. Ei răspund şi de ei, şi de
popor. Credeţi? »[21] ( citat din mesajul Verginicăi
din 28
aprilie 1978)
Ultima “proorociţă”
de la “Noul Ierusalim” care i-a îndemnat pe adepţii “pucioşi” să nu părăsească
Biserica strămoşească a fost aşadar Verginica Tudorache. Celelalte “proorociţe”
care i-au urmat (Maria, apoi Mihaela) au ales o cale schismatică din care secta
n-a mai ieşit nici până astăzi.
……………………
Anca
Estera
27 martie 2008
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.