17. Apologia minciunii
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți
serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
17. Apologia minciunii
(Comentariu la “Noua Evanghelie” de la
Pucioasa intitulată “Cuvântul lui
Dumnezeu”)
Motto 1: « Nu vă temeţi de lume, biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi adevărată…» [1] (citat
din predica leliţei Mihaela din 2 iunie 1991)
Motto 2: « Ai să zici: “Amăgitorule, de ce m-ai amăgit?” »[2] (citat din mesajul Verginicăi
din 9 septembrie
1973)
Deşi este cunoscut din Sfînta Scriptură
că minciuna le este interzisă creştinilor, din Cartea Mare a “pucioşilor” se pot
desprinde învăţături contradictorii pe această temă. Uneori, mesajele sunt
într-o perfectă concordanţă cu Biblia; alteori ele îndeamnă pur şi simplu la
minciună, găsindu-se pentru aceasta derogări meşteşugite, scuze şi motivaţii
alambicate. Chiar şi duhurile care îşi arogă numele de “Tatăl ceresc” şi “Fiul”
se poziţionează dizarmonic faţă de adevăr.
1. “Dumnezeu Tatăl” nu minte niciodată:
« Dar L-a dat pildă de suferinţă, că dacă Îl
apăra, rămâneau proorocii mincinoşi şi Dumnezeu nu minte
niciodată. »[3] ( citat din mesajul Verginicăi
din 1 mai 1960)
O învăţătură aflată în
perfectă concordanţă cu Biblia.
2. Dar “Fiul Îl minte pe Tatăl”. Deşi
găseşte mari dezordini şi neîmpliniri pe pământ, “Fiul” îl minte pe “Tatăl”,
spunând că totul “este bine”:
« O, când Mă duc la Tatăl Meu în cer, Mă
întreabă ce fac copiii pe pămînt. Eu spun “Bine”, dar plâng şi sunt tare supărat
de câte faceţi voi…că găsesc necredinţă, dezbinare şi
răceală, şi altele ce nu se cad să fie la creştini. »[4] ( citat din mesajul Verginicăi
din (26 iunie 1957). Aşadar, “Bine” la “Fiul” însemnă: necredinţă,
dezbinare şi răceală, şi altele “ce nu se cad
(sic!) să fie la creştini.”
3. Cine nu împlineşte poruncile
din “Cuvântul lui Dumnezeu” este un
mincinos:
« Cine zice că iubeşte pe Domnul şi nu împlineşte poruncile Mele, acela este un mincinos.
»[5] ( citat din mesajul Verginicăi
din 24 iunie 1965)
4. Fiii lui “Dumnezeu” nu spun minciuni:
« Fiii lui Dumnezeu nu spun minciuni, nu se urăsc, ci ei totdeauna se iubesc, nu se dispreţuiesc. »[6] ( citat din mesajul Verginicăi
din 20 iulie 1965)
5. Dar fiii “Noului Sion” de la Pucioasa mint fără
scrupule, arborând o credinţă prefăcută:
« Sioane, copiii tăi mint.
Nu da voie la copiii tăi să mintă, să spună că nu este Dumnezeu… …Nu credeţi, mincinoşilor. Minţiţi, minţiţi, copii ai Sionului. Sioane, Sioane, nu fi
vopsit, ci curăţă bine înăuntrul casei tale. »[7] ( citat din mesajul Verginicăi
din 2 mai 1965)
« Sioane, copiii tăi mint
şi dacă s-a zămislit copilul tău mincinos, ce vei răspunde? »[8] ( citat din mesajul Verginicăi
din 2 noiembrie 1965)
6. “Dumnezeul” Pucioasei îndeamnă la adevăr pe copiii Săi:
« Copiii Mei, nu minţiţi, că pe Mine mă minţiţi. »[9] ( citat din mesajul Verginicăi
din 21 aprilie 1966)
7. Dar
“Cuvântul” de la Pucioasa este plin
de exagerări şi minciuni:
« Unde o fi Ioan de la
Vladimireşti,
care mărturisea mii şi mii într-o
clipă? »[10] ( citat din mesajul Verginicăi
din 31 decembrie 1973)
Când preţuieşti o persoană
în mod exagerat, justificându-ţi părtinirea prin argumente fantasmagorice,
metoda este de-a dreptul mincinoasă, deoarece îi induce în eroare pe cei de
bună credinţă. Nu se poate pune problema unei figuri de stil, căci aici se
tratează în termeni gravi, alarmanţi, o problemă foarte importantă. Toţi
preoţii ar trebui să se simtă serios complexaţi pentru faptul că “Dumnezeu” le cere de acum şi lor un
lucru absolut imposibil, pe motivul inventat că Ioan de la Vladimireşti a fost capabil
să-l împlinească în modul cel mai facil şi firesc posibil.
În plus, toate “proorociile”
de la Pucioasa, declamate dar neîmplinite (vezi articolul cu nr. 31. de pe
acest blog), sunt tot atâtea minciuni.
8. Domnul nu minte niciodată:
« Copiilor, florilor şi bătrâni, tineri şi
tinere, nu vă mai înşelaţi, nu mai alergaţi să vă îngropaţi şi aşteptaţi ce
este scris în lege, căci Domnul nu a minţit la început, nu minte nici astăzi…»[11] ( citat din mesajul Verginicăi
din 7martie 1974)
Din ultimele două paragrafe
(7. şi
8.) rezultă
că, dacă Domnul nu minte niciodată,
dar “Cuvântul” de la Pucioasa e plin de exagerări şi minciuni, atunci
acest
“Cuvânt”nu
este al Domnului.
9. “Dumnezeul” Pucioasei nu l-a pus pe
omul Său să mintă:
« … Auzi ce spune, că a pus Dumnezeu poporul
Său să ia televizor şi a pus să se însoare şi să se mărite şi casă să-şi facă şi să pună pe omul Său
să mintă. »[12] ( citat din mesajul Verginicăi
din 18martie 1974)
Înseamnă că mărturisirile
creştinilor, puse într-un capitol special (intitulat chiar aşa: “Mărturisirile creştinilor”), ca să dea
credibilitate cărţii, sunt toate nişte minciuni. Căci ele vorbesc atât despre “căsătorii
poruncite şi binecuvântate de Domnul”,
cât şi despre “case zidite prin porunca Domnului”…
Iată câteva exemple:
- Căsătoria Verginicăi cu
Nicolae Stoica s-a făcut prin poruncă de la “Domnul”:
« …într-o coborâre dumnezeiască care s-a
făcut prin ea, i-a dat Domnul poruncă cu binecuvântare să
se căsătorească
cu fratele meu
Stoica D. Nicolae, să facă căsătoria civilă şi religioasă […][13] ( citat din “mărturisirea” lui Stoica Gheorghe )
- După căsătoria Verginicăi , creştinii i-au
zidit o casă la Maluri, din porunca “Domnului”:
« …în anul 1972 au fost alunecări de teren,
multe case s-au dărâmat, şi s-a dărâmat şi casa ei, lucrată din porunca
Domnului. »[14] ( citat din “mărturisirea” lui Bănescu Emilian)
- După dărâmarea casei din
Maluri, “Domnul” a poruncit zidirea altei case pentru Verginica, la Pucioasa: “De ce staţi
înmărmuriţi? că şi templul lui Solomon, unii l-au zidit, şi alţii l-au dărâmat.
Mergeţi şi căutaţi alt loc, să mutăm lucrarea Mea”. Am mers la Pucioasa, …Mai puţin ne-ar fi costat să cumpărăm
cărămidă nouă, dar Domnul poruncise ca nu numai jumătăţile, ci şi sferturile de
cărămidă să fie zidite în pereţii noii
case. »[15] ( citat din “mărturisirea” lui Bănescu Emilian)
- Şi alţi creştini au primit
binecuvântare de la “Domnul” ca să se căsătorească:
« În anul 1956, Dumnezeu mi-a dat
acel frumos dar de care am pomenit, adică mi-a dat o copilă cu care m-am
căsătorit. Am
făcut o nuntă foarte frumoasă, creştinească, ca pe vremea primilor creştini. »[16] ( citat din “mărturisirea” lui Ivan I. Petre)
« Când am împlinit vârsta de 17 ani (în anul
1962) am fost chemat din casa părintească şi am fost căsătorit
cu binecuvântare de la Dumnezeu, cu Lăzărescu Viorica (din Valea Lungă – Dâmboviţa); »[17] ( citat din “mărturisirea” lui Neacşu
I. Petre)
« M-am căsătorit prin
cuvântul Domnului cu
Bănescu Romel…” (Citat din
“mărturisirea” semnată Bănescu Maria)
« Mie mi-a dăruit
Dumnezeu o fată de creştin să mă căsătoresc cu ea. Am făcut o nuntă creştinească. »[18] ( citat din “mărturisirea” lui Nicolae Lăzărescu)
Cât priveşte televizorul, s-a
afirmat aici că acuzaţia care se aduce, precum că “a
pus Dumnezeu poporul Său să ia televizor” este o minciună. Ea vine însă
doar la câteva zile după ce tot Verginica afirmase contrariul! Iată dovada:
« V-am spus să luaţi
aparate ( radiouri, televizoare, n.r.), dar nu
ca să vă stricaţi. …»[19] ( citat din mesajul Verginicăi
din 4 martie 1977)
« …Ţi-am cumpărat maşină ca să mergi la Mine,
ca să vezi bine ce este în lume, să te miri de ce ţi-am dat maşină şi nu să Mă
duşmăneşti, nu să Mă huleşti. Ţi-am dat televizor să te miri, nu să Mă huleşti sau să Mă duşmăneşti. Ţi-am
dat maşină să vii cu ea la Mine, nu să te duci cu ea în iad……»[20] ( citat din mesajul Verginicăi
din 12 martie 1974)
Aşadar, cine minte? Oamenii,
săracii, or fi repetat şi ei ce au auzit de la Verginica pe 4 martie, că: “Domnul le-a spus
să-şi ia aparate” sau pe 12 martie, că: “Domnul le-a dat televizor”, iar acum
sunt făcuţi mincinoşi, cum că ei mint, atunci când spun că: “a pus Dumnezeu poporul Său să ia televizor”.
10. “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa îi îndeamnă pe creştini să nu mintă:
« …Israele, ţine minte că azi minciuna e lumină, şi să ştii, să nu te foloseşti de minciună, că împotriva ei este Dumnezeu. …»[21] ( citat din mesajul Verginicăi
din 21 mai 1974)
11. “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa îi îndeamnă pe creştini să mintă, “pentru
Dumnezeu şi pentru calea Lui cea adevărată”
« Nu vă temeţi de lume, biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu
şi pentru calea Lui cea dreaptă şi
adevărată…» [22] (citat din predica leliţei
Mihaela din 2 iunie 1991)
Pare paradoxal ca “Dumnezeul” Pucioasei, care pretinde că este
Adevărul, să-i îndemne pe creştini la minciună, pentru a-I apăra interesele Lui pe
pământ, în faţa lumii. Noi ştim că dimpotrivă, sfinţii şi-au dat chiar viaţa
pentru mărturisirea adevărului, şi nu s-au lepădat de Hristos prin minciună şi
fraudă în faţa lumii.
Nu mai puţin de neînţeles
este ca apologia minciunii să se facă tocmai pentru (cităm) “calea Lui cea
dreaptă şi adevărată”. Cât de adevărată mai este, dacă se bazează pe
minciună?
Noi ştim că dimpotrivă, doar
diavolul este tatăl minciunii. Numai el poate incita la minciună, amăgindu-i pe
oameni că în acest fel Îi aduc servicii lui Dumnezeu:
“Voi sunteţi
din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a
fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr
întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8,44)
În prezent, creştinii de la
Pucioasa mărturisesc deschis că “a minţi pentru
folosul lui Dumnezeu este permis, şi
chiar indicat”. Ceea ce şi fac ei destul de des, convinşi că astfel aduc
niscaiva servicii lui Dumnezeu. Ei se bazează nu numai pe acest verset din “Cuvântul lui Dumnezeu”, ci şi pe
răstălmăcirea Bibliei. Într-adevăr, ei se folosesc de cunoscuta “Fericire a IX-a” pentru a şi justifica
acele minciuni zise de ei “pentru Dumnezeu”.
În acest scop, ei se folosesc de o versiune modificată a acestei Fericiri, şi anume:
“Fericiţi veţi
fi, când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră, minţind pentru Mine.”
Această versiune, nu
îndeajuns de “fericită” ca traducere, a fost concepută probabil ca să ofere o
formă versificată şi ritmată, potrivită pentru cântările de la strană.
Versiunea originală sună mult mai bine, ferind cititorul de interpretări
abuzive:
“Fericiţi veţi
fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră, minţind din pricina Mea.” (Mat. 5,11)
Pucioşii au preluat în mod
interesat formularea “minţind pentru Mine”, ca
pe un îndemn expres pe care Iisus l-a făcut pe munte pentru mulţimile adunate
acolo şi, prin ele, tuturor urmaşilor lor şi nouă. Ei extrag din corpul frazei doar
ceea ce le convine, apoi propovăduiesc ucenicilor lor aberanta învăţătură:
« Fericiţi veţi fi voi, minţind pentru Mine. »
Acesta este şi stadiul
actual al “înaltelor învăţături” de la Pucioasa.
12. “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa îi îndeamnă pe creştini să
mintă, ca să se acopere unul pe altul în faţa prigoanelor
« Dacă vine cineva şi te întreabă: cine te-a
învăţat să posteşti? Tu cine îi spui că te-a învăţat? Să spui aşa: m-a învăţat vremea, m-a învăţat mama când mă ducea de mână. Nu vă vindeţi ca să
spuneţi: m-a învăţat unul sau altul…»[23] (citat din mesajul Verginicăi
din 13 august 1974)
« Dacă te întreabă cineva cine te-a învăţat
să fii credincios, să-i spui aşa: “Sunt credincios de la mine”. Nu spune: ” Sunt credincios de la Ioan” sau “Sunt credincios de la Nicolae” sau “Sunt
credincios de la Daniel” sau “ Sunt
credincios de la Verginica” . Daţi-vă silinţa bine, nu vă vindeţi împărăţia
cerească din voi, căci cine pe fratele său vinde, îl vinde ca Iuda. »[24] ( citat din mesajul Verginicăi
din 10 august 1974)
Se întrevede limpede fobia
de a nu se face vânzarea “trâmbiţei” Verginica la vrăjmaşi. Pentru a disimula
această obsesie, Verginica se aşează “ultima pe listă” într-o enumerare care îi
cuprinde şi pe alţi creştini mai proeminenţi: “păstorul” Daniel, “fratele”
(“soţul”) Nicolae Stoica, etc. Creştinii sunt atenţionaţi să nu facă păcatul
lui Iuda, vânzând-o pe Verginica autorităţilor represive comuniste atee.
« Ai să fii pus cu sila să mănânci carne în
zi de post; ai să fii întrebat de ce nu mănânci de dulce. Să spui aşa: mama şi tata m-au învăţat şi aşa învăţ şi eu pe copiii mei şi aşa
scrie şi în Carte şi în calendar. Şi dacă te duci în biserică, aproapele de
acolo te duşmăneşte. De ce? Că nu faci ca el! »[25] ( citat din mesajul Verginicăi
din 8 septembrie 1974)
Cu alte cuvinte, să nu
mărturieşti că posteşti în mod conştient şi voluntar, ca să
nu fii pedepsit; ci să spui că e un obicei neutru pe care l-ai preluat în mod
mecanic de la părinţi sau din cărţi, fără vreo semnificaţie aparte pentru
sufletul tău.
« …Nu vreau să dau la nimeni din mărul
acesta, pentru că nu e copt… să spunem tuturor că nu e nimic,
că degeaba caută, că nu e nimic… »[26] ( citat din predica leliţei
Mihaela din 26 august 1990)
“Mărul” este “lucrarea” sectară,
dar el “nu e copt”, pentru că nu are suficientă putere, extindere şi susţinere în
popor ca să se poată apăra în faţa autorităţilor agresive atee. Celor curioşi,
sau nepregătiţi, sau nu îndeajuns de bine verificaţi, trebuie să li se
servească o minciună: să li se spună că nu este nimic în
sânul sectei, nu este nici o “lucrare” cerească, pentru a se evita orice
surpriză din partea unor eventuali “vânzători”. Nu aşa au procedat apostolii
Bisericii primare, care L-au mărturisit cu curaj pe Hristos, chiar dacă şi-au
pierdut viaţa pentru aceasta.
13. Solul lui “Dumnezeu” poate fi recunoscut prin
faptul că are “îngăduinţă de sus” ca să te mintă în faţă
« …Dacă ţi-a spus cineva că te-a văzut greşit
şi tu ştii că nu ai făcut, nu te mâhni, ci crede, că e solul lui Dumnezeu. »[27] ( citat din mesajul Verginicăi
din 6 aprilie 1975)
Acest îndemn a rămas şi
astăzi deosebit de actual. Liderii “pucioşi” profită de el pentru a-i obliga pe
supuşii lor să creadă că toate judecăţile strâmbe ale “solilor lui Dumnezeu” (care sunt tot ei, liderii sectei) trebuie
înghiţite fără crâcnire, ca venind chiar de la “Dumnezeu”. Până şi situaţiile care frizează absurdul vor trebui să trebuie
acceptate ca fiind aşa-zise “probe pentru
creştini”, “probe” care le testează umilinţa sau îndreptăţirea de sine.
14. Vai celor care au făcut
“mincinos” trupul Verginicăi de la Pucioasa!
« Vai de tine vecine, vai de tine creştină,
vai de tine soră şi frate, care nu ai iubit cu sfinţenie acest trup şi l-ai
nesocotit şi l-ai făcut mincinos. »[28] ( citat din mesajul Verginicăi
din 24
ianuarie 1977)
15. Vremea este plină de
minciuni!
« Tată, fii atent, este vremea plină de minciuni! Copilaşii Mei, ridicaţi-vă mâinile şi
mintea şi gândul sus la Domnul, ca El să scoată la lumină adevărul, să dea de
ruşine această minciună. Va veni din cer, dacă veţi fi cuminţi, un îngeraş pe care Domnul îl va trimite la împărat şi îi va spune să oprească această minciună. Că dacă nu, va fi nimicită
toată suflarea. »[29] ( citat din mesajul Verginicăi
din 23 iunie 1977)
Au trecut de atunci 31 de
ani[30]. Nici îngeraşul n-a venit, nici minciuna de pe pământ nu s-a oprit, nici
toată suflarea nu s-a nimicit. Toate
aceste “proorocii” n-au fost altceva decât o însăilare de minciuni, pentru că,
într-adevăr, vremea Verginicăi era plină de minciuni. Dovadă este şi paragraful
următor:
16. “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa se încurcă în minciuni!
Iniţial, se pretindea că
“pregătirea” Verginicăi pentru “lucrare” a început când ea avea nouă ani, deci
în anul 1932 (deoarece Verginica era născută în 1923):
« Vasul Meu când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea, şi era
în situaţie grea şi Eu am venit în cuibul lor la o văduvă şi la o fiică curată.
Şi cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani. Şi a mers aşa în
această pregătire, până în anul 1955. Până în anul 1955, numai am
pregătit-o.
Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ
frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup şi în trupul acesta
sălăşluieşte Dumnezeu…»[31] ( citat din mesajul Verginicăi
din 21 iunie 1973)
Peste doi ani se pretinde că
anul începerii “pregătirii” Verginicăi este… 1940!:
« De când lucrez Eu cu cuvântul prin ea? Din
anul 1955. Dar de când o pregătesc Eu? Din anul 1940. »[32] ( citat din mesajul Verginicăi
din 23 iunie 1975)
Desigur că Atotştiutorul n-ar putea face o
asemenea gravă confuzie. Aici este vorba în mod evident de o eroare omenească,
deoarece Dumnezeu nu poate greşi (de unde şi proverbul “Errare humanum est”). Această neconcordanţă
gravă n-a fost sesizată niciodată de către liderii “pucioşi”, nici măcar cu
ocazia reeditării cărţii, pentru a fi “corectată” printr-o abilă “cosmetizare”,
aşa cum s-a procedat cu atâtea altele. Deci “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa nu poate fi Dumnezeul cel
adevărat, ci este o ficţiune cu sclipici, întreţinută cu obstinaţie de
fanteziile maniacilor “pucioşi”, care se cred trompete apocaliptice.
17. Fericirea creştinilor “pucioşi”
este minciună, căci ei iubesc minciuna
« Şi acum când văd cât de mult iubeşti minciuna, ce să mai fac eu cu tine? Iubeşti minciuna
măi creştine,
fiindcă fericirea pe care o crezi tu fericire şi pe care o foloseşti şi cu
ochii şi cu fapta şi cu inima şi cu iubirea, o, fericirea aceea e minciună copilul meu. »[33] ( citat din predica leliţei
Mihaela din 24 decembrie 1990).
Această ideologie ciudată,
prin care se promovează o blamare făţişă a fericirii personale,
este mult îndrăgită de liderii “pucioşi” şi în zilele noastre. Liderul
necontestat al Noului Ierusalim, Mihaela Tărcuţă, dând dovadă de imaginaţie
bogată şi calităţi poetice, a fost adesea auzită rostind următoarele versuri
compuse de ea:
« Duciurile strică dinţii,
Fericirea - paza
minţii…»
Deşi poezia era destinată în
mod special lui Ady, mare amator de dulciuri care i-au stricat dinţii într-un
mod vizibil, ea dezvăluie o mentalitate ascunsă: « Fericirea nu-i este de folos omului; mai
bună este suferinţa şi chinul, care îl vor purifica până la urmă.
………………………
Anca
Estera
27 martie 2008
………………………
[2] Ibid.
[3] Ibid.
[4] Ibid.
[5] Ibid.
[6] Ibid.
[7] Ibid.
[8] Ibid.
[9] Ibid.
[10] Ibid.
[11] Ibid.
[12] Ibid.
[13] Ibid.
[14] Ibid.
[15] Ibid.
[16] Ibid.
[17] Ibid.
[18] Ibid.
[19] Ibid.
[20] Ibid.
[21] Ibid.
[22] Ibid.
[23] Ibid.
[24] Ibid.
[25] Ibid.
[26] Ibid.
[27] Ibid.
[28] Ibid.
[29] Ibid.
[30] La data postării acestui
articol. Între timp au mai trecut ani buni, iar îngeraşul tot n-a apărut ca să oprească
minciuna.
[32] Ibid.
[33] Ibid.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.