123. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 iunie 2009
Pentru a “n”-a oară, Dumnezeul de la Pucioasa promite că în curând va aşeza “semne cereşti” peste grădina pucioşilor în general şi pe creştetele liderilor pucioşi în special, ca să vadă tot natul cu cine are de-a face. Asta îi va aduce “mângâiere în dureri”: mândria că va reuşi să le arate tuturor ceea ce a ţinut ascuns până acum (de frică? de ruşine? nu se ştie ca pământul). Mai ales, mângâierea cea mare va fi că le va da peste nas celor care s-au despărţit de el, şi în primul rând Zidarilor, care fuseseră scule mari pe vremuri, pe când toţi fraierii credeau că secta pucioasă le aparţine celor doi artişti plastici. Pentru că Zidarii l-au rănit cel mai mult în amorul propriu: din statutul de “cei mai mari înşelaţi” au devenit acum “cei mai mari răzvrătiţi”. Partea proastă e că Zidarii ăştia ştiu tare, tare multe “taine” de la Pucioasa, şi când se vor hotărî ei să-şi dea drumul la gură şi să ciripească... va fi de rău! Ăsta e cel mai mare pericol! De aceea, Dumnezeul de la Pucioasa e hotărât să le-o ia înainte Zidarilor şi “să se arate el adevărat”, ca să nu le ia Zidarii înainte şi să arate ei tot ce ştiu. De ce nu s-o fi arătat el adevărat până acum... Dumnezeu ştie! Aşa că... ne promite solemn că se va arăta adevărat în cuvânt curând, curând. Până atunci, va mai trebui să-l suportăm ca şi până acum (adică, ne-adevărat!!):
“ O, poporul Meu, cobor în grădiniţa cuvântului Meu, cobor pentru tine, fiule, şi pentru durerea Mea şi a ta, şi dăm cale în carte grăirii Mele cu sfinţii înaintea ta, iar tu Ne eşti martor şi Ne eşti mângâiere în rane, fiule. Curând, curând voi coborî semne cereşti peste această grădiniţă şi Mă voi mângâia de dureri înaintea celor ce au ales să se despartă de Mine mai înainte de ziua slavei celei mari a acestei lucrări de cuvânt, prin care M-am purtat plângând între cer şi pământ pentru om. Mă voi arăta adevărat în acest cuvânt curând, curând, căci rău Mă rănesc acum cei ce se despart de Mine pentru nemulţumirea lor, pentru nestatornicia lor, neluându-şi loruşi nici o vină, ci doar aruncând înapoi cu dispreţ şi cu duh de defăimare asupra celor rămaşi cu Mine pe calea Mea spre om, pe calea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Sfinţii cerului stau cuminţi încolonaţi în oştiri, după modelul oştirilor îngereşti, şi plutesc şi umplu ochi văzduhul Grădinii Întâlnirii de la Pucioasa. Nimeni nu-i vede, nimeni nu-i simte, dar pucioşii sunt convinşi că aşa e, după cum le cântă liderii lor la ureche:
“ O, poporul Meu, stau deasupra grădiniţei cuvântului Meu din zilele acestea, şi am venit cu oştirile de sfinţi şi de îngeri, aşa cum Eu vin când Mă las cuvânt peste tine, dar ziua aceasta stă aşezată pe pământ pentru sfinţi înaintea Mea pe pământ şi în cer. Oştirile lor stau frumos aşezate, ca şi oştirile îngereşti, şi umplu văzduhul grădiniţei Mele, şi umplu colina aşezământului Meu în jur, şi mângâiem cu Duhul Sfânt şi întărim tăria hotarelor noii Mele împărăţii, cetatea Mea de nou Ierusalim, iar Eu şi cu Tatăl le dăm lor pe Duhul Sfânt al Nostru ca să grăiască sfinţii în Duhul lui Dumnezeu, aşa cum este grăirea cea proorocească de şapte mii de ani pe pământ .” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Printre sfinţii care plutesc nevăzuţi în văzduh nu poate lipsi duhul (sau duha) Verginicăi, cea despre care se reaminteşte că ar fi avut toţi sfinţii drept ursitoare la naştere:
“ În suitele de sfinţi stă plină de durere ca şi Mine, ca şi Tatăl, ca şi sfinţii, stă trâmbiţa Mea Verginica, şi din durerea duhului ei ia întărire ca să grăiască, împinsă de durere să grăiască ea azi, căci în duminica tuturor sfinţilor s-a născut ea pe pământ între oameni atunci când s-a născut, şi toţi sfinţii o sorteau pe ea în ziua aceea cu daruri cereşti, auzind ei de la Mine că va fi ea trâmbiţa Mea. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Verginica e de mare folos. Ea e tocmită ca emisar al Dumnezeului de la Pucioasa, care o trimite la răzvrătiţii care au evadat din raiul pucios cu rugămintea să-şi ţină gura şi să nu-i zdrobească faima şi pacea lui “din fii” (adică, faima şi pacea liderilor pucioşi, aflată acum în mare pericol). Dumnezeul pucios se teme şi se roagă ca el însuşi să nu fie zdrobit, cerând clemenţă la răzvrătiţii pucioşi:
“ – O, Verginico, o, trâmbiţa Mea de sus acum, cei ce găsesc caz de răzvrătire lovesc în pacea Mea din fii, tată, lovesc în Mine, în Duhul Meu din fii şi fac păcat asupra Duhului Sfânt aceştia, tată. O, spune-le celor ce strică pacea Mea că rău e de cel stricător de pace, şi spune-le să stea cuminţi! Spune-le, tată! Spune-le lor cât eşti de îndurerată de la ei! Spune-le, Verginico, de durerea care se urcă la cer de la ei şi îndeamnă-i să fie cuminţi! Spune-le să nu Mă zdrobească! O, spune-le tu toate acestea în ziua ta de serbare între sfinţi! Amin .” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Dar se vede treaba că răzvrătiţii sunt prea încrâncenaţi. Ei vor probabil să se răzbune pentru umilinţe cu umilinţe, şi să dezvăluie “taina coborârii Domnului” de la Pucioasa: nu treisprezece sunt primitorii cuvântului, aşa cum mint liderii pucioşi cu fiecare ocazie, ci numai una, Mihaela este cea care aude ceea ce pretinde că aude. Pucioşii profilează în mod indirect o nouă sărbătoare creştină, “Coborârea Domnului”, care va rivaliza probabil, destul de serios, cu “Înălţarea Domnului”:
“ O, Îi faceţi Domnului umilire mare, măi fiilor! O, cum de v-aţi ales voi să fiţi răzvrătiţi, şi apoi să plecaţi din bărcuţa Domnului, din poporul Domnului şi să nu mai vreţi cu El? Iată cum loviţi din lături dacă v-aţi tras în lături, şi iată cum luaţi voi de la mijloc şi loviţi! Aţi umblat la taina coborârii Domnului, şi nu v-aţi temut să faceţi aceasta, şi aţi stricat-o pe ea în mintea celor clătinaţi ca şi voi. O, ce aţi folosit prin aşa lucrare a voastră? O, de ce n-aţi voit să aveţi minte, fiilor? O, de ce nu vă căiţi, fiilor? V-aţi temut de supunere şi de viaţă vegheată şi dusă pe umerii Domnului, dar de voia voastră nu v-aţi temut când aţi văzut că vă depărtează ea de Domnul, ba aţi ascultat aşa şi v-aţi depărtat. A spus Domnul despre Scriptura aceea care spune că neascultarea şi nesupunerea sunt păcate mai grele decât vrăjitoria şi fermecătoria, şi n-aţi crezut când Domnul v-a spus, şi Se uită Domnul după voi şi după diavolul, care v-a scos în cale lucrătura lui cea pentru neascultare.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Răzvrătiţii “îi scot ochii” Dumnezeului de la Pucioasa şi pretind să fie răscumpăraţi pentru anumite bunuri şi valori de care au fost jefuiţi de-a lungul timpului, şi care au fost considerate la vremea respectivă “daruri” aduse de bunăvoie. Ei nu se mai mulţumesc cu “plata cea din cer” care le-a fost promisă, pentru că nu mai au încredere că o vor mai primi vreodată:
“ Când aţi venit la Domnul I-aţi făgăduit credinţă şi iubire şi slujire fără de cârtire şi fără de nemulţumire, ca să vă strângeţi în cer bogăţii care nu pier, şi iată acum cât de mult Îi scoateţi Domnului ochii, în loc să ţineţi din răsputeri la plata voastră cea din cer, aşa cum toţi ceilalţi care au făcut ca voi, ajutându-L pe Domnul, n-au cârtit şi nu cârtesc, şi nu-şi iau înapoi darurile ca să şi le piardă apoi din cer.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Hotărât lucru, răzvrătiţii de la Pucioasa sunt nişte neascultători. Iar definiţia neascultătorului este una foarte adâncă: cine cade în neascultare nu mai ascultă. Dar se obrăzniceşte cu îndrăzneală. Dixit! (nu vrea să se obrăznicească timid)
“ O, iată, călcătura duhului rău a prins acum rostul să fie folosită împotriva cuvintelor Domnului, împotriva Sfintei Sfintelor Domnului, căci îşi descuie şi intră cu călcătura sa prin locuri potrivnice Domnului şi atinge apoi cu neascultarea aşezările lui, căci cine cade în neascultare nu mai ascultă, ci se obrăzniceşte cu îndrăzneală împotriva cuvintelor rostite de Domnul. O, greu putem să grăim din cer durerea ranelor noastre, dar ea ne împinge şi, iată, o grăim.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Răzvrătiţii care au evadat de curând de la Pucioasa nu lucrează singuri: ei au lăsat în urmă câţiva colaboratori de nădejde, care îi “ hrănesc de la mijloc” (adică le furnizează informaţii la zi despre manevrele liderilor pucioşi, chiar din mijlocul taberei pucioase de la Glodeni-Vale). Nu numai că trădarea e făcută aproape pe faţă, dar cei rămaşi “râd de liderii pucioşi” care se dau drept Dumnezeu, vorbind în numele Lui:
“ – Nu te îngrijora, Verginico! Eu sunt Mielul Tatălui, şi este scris să fiu Biruitorul, dimpreună cu cei ce Mă slujesc cu iubire şi cu credinţă pe calea Mea spre om. Durerea Noastră e fără de margini, dar vom fi biruitori. Râd de lucrarea Noastră cei ce se răzvrătesc acum, plecând de lângă Noi şi lovind din lături, şi sunt hrăniţi de la mijloc şi râd de Noi.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
În mod aparte, Dumnezeul Pucioasei ar dori să i se adreseze unui răzvrătit care e tare nemulţumit pe liderii pucioşi, cei ce şi-au ales răbdarea; dar văzând că răzvrătitul nu-l ascultă, renunţă deocamdată, promiţând (pentru un viitor incert) semne cereşti şi un război şi o socoteală cu cei care “s-au tras în lături, de unde au început să lovească”:
“ Aş grăi cu fiul cel răzvrătit şi l-aş ruga să nu Mă mai supere, dar n-am cu cine să grăiesc, n-are cine să Mă audă, căci nemulţumirea lui s-a făcut pedeapsă peste cei ce şi-au ales răbdarea. Eu, Domnul, sunt şi conduc în acest război, şi apoi voi slobozi semne cereşti peste aşezământul Meu şi Mă voi socoti atunci cu cei ce s-au tras în lături ca să lovească. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Duhul (duha) Verginicăi intervine din nou în monolog şi, deşi se pretinde prooroc, îşi arată nedumerirea şi necunoaşterea asupra intenţiilor duşmane. Ea propune să le ceară răzvrătiţilor ce doresc să primească în schimb, ca ei să-i lase definitiv în pace pe liderii pucioşi:
“ – O, Doamne Mieluţ, o, ce săbii au scos cei ce se răzvrătesc cu purtătorii Tăi şi cu poporul Tău, şi ei cred că se războiesc cu aceştia, dar iată cum stai Tu în faţă şi primeşti rană de la ei, de la cei ce lovesc, o, Doamne!
Până aici grăim într-un fel, dar acum alt fel de grăire este grăirea noastră pentru durerea noastră. Mi-e milă de Tine, mi-e milă de-mi zace duhul între cei din cer. O, de ce, oare, nu stau cuminţi cei ce s-au tras în lături, şi de ce nu stau în pace între noi şi ei dacă nu mai vor să meargă cu noi sub acelaşi greu? Iată, sunt plini de nemulţumiri şi de cuvinte ca săgeata. De multă vreme ne uităm răbdători la lucrarea lor cea defăimătoare, având ei credinţa că au toată dreptatea să facă aşa. O, iată ce aduce căinarea cea de la nemulţumire! Unii pe alţii se cad din Dumnezeu cei ce se caină cu nemulţumirea lor unii altora. Nici vorbă de lepădarea de sine pentru calea Ta la aceştia, o, nici vorbă, Doamne! O, cum să facem cu ei? O, cum să facem cu noi, Doamne? Să ne spună aceştia mai pe de-a dreptul ce vor de la noi?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Apoi, duha Verginicăi îi dojeneşte pe răzvrătiţii pucioşi ca pe nişte copii obraznici, care merită a fi urecheaţi:
“ O, nu mai faceţi dureri lucrării Domnului voi, fiilor răzvrătiţi! Eu aceasta vă cer vouă. O, nu vă mai folosiţi unii de alţii aţâţându-vă la răzvrătire! Vă culege duhul rău răzvrătirea voastră şi Se uită Domnul la răutatea cu care v-aţi îmbrăcat. O, de ce sunteţi răzbunători? Nu-i frumos, măi fiilor! O, dacă voi aţi fi cei buni, aţi lucra numai iubire, numai ca Domnul, dar iată cum lucraţi voi! O, ce aţi făcut cu mintea voastră cea de la Domnul, cea atât de mult hrănită din cer? Vreţi încă să mai trageţi de pe cărarea Domnului dintre cei pentru care Domnul a murit şi a înviat? O, de aţi vedea voi slava Domnului şi umilinţa Lui, cu care stă înaintea oamenilor pentru ca să împlinească El cuvântul Tatălui peste pământ!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Duha Verginicăi promite acestora şi o grăire aparte, în alt fel decât până acum. Probabil că este vorba de pregătirea unui “Cuvânt în şoaptă”, menit să-i ameninţe pe răzvrătiţi mai vârtos şi mai pe şleau: doar, doar o intra frica în ei. Până una alta, ei sunt chemaţi cu rugăminţi să fie cuminţi şi să nu mai dezvăluie şi alte “taine” de la Pucioasa. Semn că liderii pucioşi se tem amarnic că Zidarii, după ce s-au răzvrătit, ar putea pregăti pe furiş dezvăluiri fulminante, care i-ar compromite pe lideri în mod definitiv!
“ Până aici am grăit într-un fel, şi vă rog eu pe voi, trâmbiţând peste voi, fiţi cuminţi, fiilor! Faceţi în aşa fel să fie pace peste locurile pecetluite pentru lucrarea Domnului în vremea aceasta, şi Domnul vă va păstra pe voi întru răbdarea Sa. O, feriţi-vă de plata cea rea a răzvrătirii! V-aţi tras de tot în lături, dar staţi măcar cuminţi, şi îndemnaţi-vă unii pe alţii să staţi cuminţi, căci Domnul este Mieluţul Cel răbdător, dar este şi Biruitorul, fiindcă aşa este scris. Amin.
Vorbirea mea în acest fel o sfârşesc aici, şi Domnul pecetluieşte acum lucrarea cuvântului de azi. Amin.[...] Vorbirea Mea în acest fel o opresc aici, şi încă şi altfel grăiesc Eu, pentru durerea Mea de la cei răzvrătiţi acum.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Este de presupus că, acum, artiştii dezertori îşi fac planuri de reintegrare în normalitate şi de lucru independent, ieşit complet de sub tutela liderilor pucioşi. În consecinţă, liderii pucioşi îi ameninţă că le va pieri inspiraţia artistică, “bagajul cel din cer” cu care ei făcuseră lucruri minunate până acum, apreciate şi bine plătite. Cu alte cuvinte, dacă au îndrăznit să se desprindă definitiv de liderii pucioşi, să se aştepte de acum şi la urmările faptei lor, adică să fie convinşi că de acum încolo vor face numai lucrări lipsite de inspiraţie, slabe calitativ, fără căutare la publicul larg şi prost plătite:
“ – O, Verginico, ai sunat şi ai îndemnat la iubire şi la pace pe cei ce Ne-au părăsit. Ceea ce au de la Noi cei ce pleacă în lături, nu pot aceştia cu binecuvântarea cea de la Mine să lucreze în altă parte ceea ce au de la Noi, căci Eu i-am aşezat pe ei aşa cum Eu am cuvântat. Cine-şi ia bagajul cel din cer dat ca să meargă să facă el ce voieşte cu cele de la Mine, acela nu ştie ce face. Una este să fii strâmtorat sub greu şi să nu poţi să foloseşti cu lărgime lucrul cel de la Mine, şi alta este să te tragi tu deoparte cu cele date din cer ca să le porţi, şi să-ţi faci planuri fără Mine apoi. O, nu e tot una acestea două.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
În schimb, cei rămaşi la Pucioasa mai departe sub jugul apăsător al liderilor pucioşi vor trebui să sporească paza stăpânilor lor, ca să nu fie ei luaţi prin surprindere, ca nişte “prooroci” ce sunt, care nu ştiu nici ce aduce anul, nici ce aduce ceasul. Mai ales însă, ei sunt îndemnaţi “să nu se clatine”, adică să nu se smintească de dezertarea unora dintre semenii lor şi de dezvăluirile lor incomode, considerate o formă de “dispreţ”:
“ Iar tu, poporul Meu care Mă asculţi, nu-ţi pierde plata, tată! Te îndemn la mare răbdare şi la mare ascultare. Nu uita să faci ce ţi-am dat să asculţi pentru paza Sfintei Sfintelor Mele din zilele acestea şi a toate hotarele cetăţii Mele de nou Ierusalim. Fii cuminte, căci Eu, Domnul, sunt ocrotitorul tău. Nu te clătina sub cuvintele de dispreţ, fiule. Fiecare dă ce are, iar tu binecuvintează şi urează de bine celor ce te lovesc cu dispreţ, căci precum credinţa nu este a tuturora, aşa şi dragostea, tată. “(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
“ O, poporul Meu, cobor în grădiniţa cuvântului Meu, cobor pentru tine, fiule, şi pentru durerea Mea şi a ta, şi dăm cale în carte grăirii Mele cu sfinţii înaintea ta, iar tu Ne eşti martor şi Ne eşti mângâiere în rane, fiule. Curând, curând voi coborî semne cereşti peste această grădiniţă şi Mă voi mângâia de dureri înaintea celor ce au ales să se despartă de Mine mai înainte de ziua slavei celei mari a acestei lucrări de cuvânt, prin care M-am purtat plângând între cer şi pământ pentru om. Mă voi arăta adevărat în acest cuvânt curând, curând, căci rău Mă rănesc acum cei ce se despart de Mine pentru nemulţumirea lor, pentru nestatornicia lor, neluându-şi loruşi nici o vină, ci doar aruncând înapoi cu dispreţ şi cu duh de defăimare asupra celor rămaşi cu Mine pe calea Mea spre om, pe calea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Sfinţii cerului stau cuminţi încolonaţi în oştiri, după modelul oştirilor îngereşti, şi plutesc şi umplu ochi văzduhul Grădinii Întâlnirii de la Pucioasa. Nimeni nu-i vede, nimeni nu-i simte, dar pucioşii sunt convinşi că aşa e, după cum le cântă liderii lor la ureche:
“ O, poporul Meu, stau deasupra grădiniţei cuvântului Meu din zilele acestea, şi am venit cu oştirile de sfinţi şi de îngeri, aşa cum Eu vin când Mă las cuvânt peste tine, dar ziua aceasta stă aşezată pe pământ pentru sfinţi înaintea Mea pe pământ şi în cer. Oştirile lor stau frumos aşezate, ca şi oştirile îngereşti, şi umplu văzduhul grădiniţei Mele, şi umplu colina aşezământului Meu în jur, şi mângâiem cu Duhul Sfânt şi întărim tăria hotarelor noii Mele împărăţii, cetatea Mea de nou Ierusalim, iar Eu şi cu Tatăl le dăm lor pe Duhul Sfânt al Nostru ca să grăiască sfinţii în Duhul lui Dumnezeu, aşa cum este grăirea cea proorocească de şapte mii de ani pe pământ .” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Printre sfinţii care plutesc nevăzuţi în văzduh nu poate lipsi duhul (sau duha) Verginicăi, cea despre care se reaminteşte că ar fi avut toţi sfinţii drept ursitoare la naştere:
“ În suitele de sfinţi stă plină de durere ca şi Mine, ca şi Tatăl, ca şi sfinţii, stă trâmbiţa Mea Verginica, şi din durerea duhului ei ia întărire ca să grăiască, împinsă de durere să grăiască ea azi, căci în duminica tuturor sfinţilor s-a născut ea pe pământ între oameni atunci când s-a născut, şi toţi sfinţii o sorteau pe ea în ziua aceea cu daruri cereşti, auzind ei de la Mine că va fi ea trâmbiţa Mea. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Verginica e de mare folos. Ea e tocmită ca emisar al Dumnezeului de la Pucioasa, care o trimite la răzvrătiţii care au evadat din raiul pucios cu rugămintea să-şi ţină gura şi să nu-i zdrobească faima şi pacea lui “din fii” (adică, faima şi pacea liderilor pucioşi, aflată acum în mare pericol). Dumnezeul pucios se teme şi se roagă ca el însuşi să nu fie zdrobit, cerând clemenţă la răzvrătiţii pucioşi:
“ – O, Verginico, o, trâmbiţa Mea de sus acum, cei ce găsesc caz de răzvrătire lovesc în pacea Mea din fii, tată, lovesc în Mine, în Duhul Meu din fii şi fac păcat asupra Duhului Sfânt aceştia, tată. O, spune-le celor ce strică pacea Mea că rău e de cel stricător de pace, şi spune-le să stea cuminţi! Spune-le, tată! Spune-le lor cât eşti de îndurerată de la ei! Spune-le, Verginico, de durerea care se urcă la cer de la ei şi îndeamnă-i să fie cuminţi! Spune-le să nu Mă zdrobească! O, spune-le tu toate acestea în ziua ta de serbare între sfinţi! Amin .” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Dar se vede treaba că răzvrătiţii sunt prea încrâncenaţi. Ei vor probabil să se răzbune pentru umilinţe cu umilinţe, şi să dezvăluie “taina coborârii Domnului” de la Pucioasa: nu treisprezece sunt primitorii cuvântului, aşa cum mint liderii pucioşi cu fiecare ocazie, ci numai una, Mihaela este cea care aude ceea ce pretinde că aude. Pucioşii profilează în mod indirect o nouă sărbătoare creştină, “Coborârea Domnului”, care va rivaliza probabil, destul de serios, cu “Înălţarea Domnului”:
“ O, Îi faceţi Domnului umilire mare, măi fiilor! O, cum de v-aţi ales voi să fiţi răzvrătiţi, şi apoi să plecaţi din bărcuţa Domnului, din poporul Domnului şi să nu mai vreţi cu El? Iată cum loviţi din lături dacă v-aţi tras în lături, şi iată cum luaţi voi de la mijloc şi loviţi! Aţi umblat la taina coborârii Domnului, şi nu v-aţi temut să faceţi aceasta, şi aţi stricat-o pe ea în mintea celor clătinaţi ca şi voi. O, ce aţi folosit prin aşa lucrare a voastră? O, de ce n-aţi voit să aveţi minte, fiilor? O, de ce nu vă căiţi, fiilor? V-aţi temut de supunere şi de viaţă vegheată şi dusă pe umerii Domnului, dar de voia voastră nu v-aţi temut când aţi văzut că vă depărtează ea de Domnul, ba aţi ascultat aşa şi v-aţi depărtat. A spus Domnul despre Scriptura aceea care spune că neascultarea şi nesupunerea sunt păcate mai grele decât vrăjitoria şi fermecătoria, şi n-aţi crezut când Domnul v-a spus, şi Se uită Domnul după voi şi după diavolul, care v-a scos în cale lucrătura lui cea pentru neascultare.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Răzvrătiţii “îi scot ochii” Dumnezeului de la Pucioasa şi pretind să fie răscumpăraţi pentru anumite bunuri şi valori de care au fost jefuiţi de-a lungul timpului, şi care au fost considerate la vremea respectivă “daruri” aduse de bunăvoie. Ei nu se mai mulţumesc cu “plata cea din cer” care le-a fost promisă, pentru că nu mai au încredere că o vor mai primi vreodată:
“ Când aţi venit la Domnul I-aţi făgăduit credinţă şi iubire şi slujire fără de cârtire şi fără de nemulţumire, ca să vă strângeţi în cer bogăţii care nu pier, şi iată acum cât de mult Îi scoateţi Domnului ochii, în loc să ţineţi din răsputeri la plata voastră cea din cer, aşa cum toţi ceilalţi care au făcut ca voi, ajutându-L pe Domnul, n-au cârtit şi nu cârtesc, şi nu-şi iau înapoi darurile ca să şi le piardă apoi din cer.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Hotărât lucru, răzvrătiţii de la Pucioasa sunt nişte neascultători. Iar definiţia neascultătorului este una foarte adâncă: cine cade în neascultare nu mai ascultă. Dar se obrăzniceşte cu îndrăzneală. Dixit! (nu vrea să se obrăznicească timid)
“ O, iată, călcătura duhului rău a prins acum rostul să fie folosită împotriva cuvintelor Domnului, împotriva Sfintei Sfintelor Domnului, căci îşi descuie şi intră cu călcătura sa prin locuri potrivnice Domnului şi atinge apoi cu neascultarea aşezările lui, căci cine cade în neascultare nu mai ascultă, ci se obrăzniceşte cu îndrăzneală împotriva cuvintelor rostite de Domnul. O, greu putem să grăim din cer durerea ranelor noastre, dar ea ne împinge şi, iată, o grăim.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Răzvrătiţii care au evadat de curând de la Pucioasa nu lucrează singuri: ei au lăsat în urmă câţiva colaboratori de nădejde, care îi “ hrănesc de la mijloc” (adică le furnizează informaţii la zi despre manevrele liderilor pucioşi, chiar din mijlocul taberei pucioase de la Glodeni-Vale). Nu numai că trădarea e făcută aproape pe faţă, dar cei rămaşi “râd de liderii pucioşi” care se dau drept Dumnezeu, vorbind în numele Lui:
“ – Nu te îngrijora, Verginico! Eu sunt Mielul Tatălui, şi este scris să fiu Biruitorul, dimpreună cu cei ce Mă slujesc cu iubire şi cu credinţă pe calea Mea spre om. Durerea Noastră e fără de margini, dar vom fi biruitori. Râd de lucrarea Noastră cei ce se răzvrătesc acum, plecând de lângă Noi şi lovind din lături, şi sunt hrăniţi de la mijloc şi râd de Noi.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
În mod aparte, Dumnezeul Pucioasei ar dori să i se adreseze unui răzvrătit care e tare nemulţumit pe liderii pucioşi, cei ce şi-au ales răbdarea; dar văzând că răzvrătitul nu-l ascultă, renunţă deocamdată, promiţând (pentru un viitor incert) semne cereşti şi un război şi o socoteală cu cei care “s-au tras în lături, de unde au început să lovească”:
“ Aş grăi cu fiul cel răzvrătit şi l-aş ruga să nu Mă mai supere, dar n-am cu cine să grăiesc, n-are cine să Mă audă, căci nemulţumirea lui s-a făcut pedeapsă peste cei ce şi-au ales răbdarea. Eu, Domnul, sunt şi conduc în acest război, şi apoi voi slobozi semne cereşti peste aşezământul Meu şi Mă voi socoti atunci cu cei ce s-au tras în lături ca să lovească. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Duhul (duha) Verginicăi intervine din nou în monolog şi, deşi se pretinde prooroc, îşi arată nedumerirea şi necunoaşterea asupra intenţiilor duşmane. Ea propune să le ceară răzvrătiţilor ce doresc să primească în schimb, ca ei să-i lase definitiv în pace pe liderii pucioşi:
“ – O, Doamne Mieluţ, o, ce săbii au scos cei ce se răzvrătesc cu purtătorii Tăi şi cu poporul Tău, şi ei cred că se războiesc cu aceştia, dar iată cum stai Tu în faţă şi primeşti rană de la ei, de la cei ce lovesc, o, Doamne!
Până aici grăim într-un fel, dar acum alt fel de grăire este grăirea noastră pentru durerea noastră. Mi-e milă de Tine, mi-e milă de-mi zace duhul între cei din cer. O, de ce, oare, nu stau cuminţi cei ce s-au tras în lături, şi de ce nu stau în pace între noi şi ei dacă nu mai vor să meargă cu noi sub acelaşi greu? Iată, sunt plini de nemulţumiri şi de cuvinte ca săgeata. De multă vreme ne uităm răbdători la lucrarea lor cea defăimătoare, având ei credinţa că au toată dreptatea să facă aşa. O, iată ce aduce căinarea cea de la nemulţumire! Unii pe alţii se cad din Dumnezeu cei ce se caină cu nemulţumirea lor unii altora. Nici vorbă de lepădarea de sine pentru calea Ta la aceştia, o, nici vorbă, Doamne! O, cum să facem cu ei? O, cum să facem cu noi, Doamne? Să ne spună aceştia mai pe de-a dreptul ce vor de la noi?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Apoi, duha Verginicăi îi dojeneşte pe răzvrătiţii pucioşi ca pe nişte copii obraznici, care merită a fi urecheaţi:
“ O, nu mai faceţi dureri lucrării Domnului voi, fiilor răzvrătiţi! Eu aceasta vă cer vouă. O, nu vă mai folosiţi unii de alţii aţâţându-vă la răzvrătire! Vă culege duhul rău răzvrătirea voastră şi Se uită Domnul la răutatea cu care v-aţi îmbrăcat. O, de ce sunteţi răzbunători? Nu-i frumos, măi fiilor! O, dacă voi aţi fi cei buni, aţi lucra numai iubire, numai ca Domnul, dar iată cum lucraţi voi! O, ce aţi făcut cu mintea voastră cea de la Domnul, cea atât de mult hrănită din cer? Vreţi încă să mai trageţi de pe cărarea Domnului dintre cei pentru care Domnul a murit şi a înviat? O, de aţi vedea voi slava Domnului şi umilinţa Lui, cu care stă înaintea oamenilor pentru ca să împlinească El cuvântul Tatălui peste pământ!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Duha Verginicăi promite acestora şi o grăire aparte, în alt fel decât până acum. Probabil că este vorba de pregătirea unui “Cuvânt în şoaptă”, menit să-i ameninţe pe răzvrătiţi mai vârtos şi mai pe şleau: doar, doar o intra frica în ei. Până una alta, ei sunt chemaţi cu rugăminţi să fie cuminţi şi să nu mai dezvăluie şi alte “taine” de la Pucioasa. Semn că liderii pucioşi se tem amarnic că Zidarii, după ce s-au răzvrătit, ar putea pregăti pe furiş dezvăluiri fulminante, care i-ar compromite pe lideri în mod definitiv!
“ Până aici am grăit într-un fel, şi vă rog eu pe voi, trâmbiţând peste voi, fiţi cuminţi, fiilor! Faceţi în aşa fel să fie pace peste locurile pecetluite pentru lucrarea Domnului în vremea aceasta, şi Domnul vă va păstra pe voi întru răbdarea Sa. O, feriţi-vă de plata cea rea a răzvrătirii! V-aţi tras de tot în lături, dar staţi măcar cuminţi, şi îndemnaţi-vă unii pe alţii să staţi cuminţi, căci Domnul este Mieluţul Cel răbdător, dar este şi Biruitorul, fiindcă aşa este scris. Amin.
Vorbirea mea în acest fel o sfârşesc aici, şi Domnul pecetluieşte acum lucrarea cuvântului de azi. Amin.[...] Vorbirea Mea în acest fel o opresc aici, şi încă şi altfel grăiesc Eu, pentru durerea Mea de la cei răzvrătiţi acum.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Este de presupus că, acum, artiştii dezertori îşi fac planuri de reintegrare în normalitate şi de lucru independent, ieşit complet de sub tutela liderilor pucioşi. În consecinţă, liderii pucioşi îi ameninţă că le va pieri inspiraţia artistică, “bagajul cel din cer” cu care ei făcuseră lucruri minunate până acum, apreciate şi bine plătite. Cu alte cuvinte, dacă au îndrăznit să se desprindă definitiv de liderii pucioşi, să se aştepte de acum şi la urmările faptei lor, adică să fie convinşi că de acum încolo vor face numai lucrări lipsite de inspiraţie, slabe calitativ, fără căutare la publicul larg şi prost plătite:
“ – O, Verginico, ai sunat şi ai îndemnat la iubire şi la pace pe cei ce Ne-au părăsit. Ceea ce au de la Noi cei ce pleacă în lături, nu pot aceştia cu binecuvântarea cea de la Mine să lucreze în altă parte ceea ce au de la Noi, căci Eu i-am aşezat pe ei aşa cum Eu am cuvântat. Cine-şi ia bagajul cel din cer dat ca să meargă să facă el ce voieşte cu cele de la Mine, acela nu ştie ce face. Una este să fii strâmtorat sub greu şi să nu poţi să foloseşti cu lărgime lucrul cel de la Mine, şi alta este să te tragi tu deoparte cu cele date din cer ca să le porţi, şi să-ţi faci planuri fără Mine apoi. O, nu e tot una acestea două.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
În schimb, cei rămaşi la Pucioasa mai departe sub jugul apăsător al liderilor pucioşi vor trebui să sporească paza stăpânilor lor, ca să nu fie ei luaţi prin surprindere, ca nişte “prooroci” ce sunt, care nu ştiu nici ce aduce anul, nici ce aduce ceasul. Mai ales însă, ei sunt îndemnaţi “să nu se clatine”, adică să nu se smintească de dezertarea unora dintre semenii lor şi de dezvăluirile lor incomode, considerate o formă de “dispreţ”:
“ Iar tu, poporul Meu care Mă asculţi, nu-ţi pierde plata, tată! Te îndemn la mare răbdare şi la mare ascultare. Nu uita să faci ce ţi-am dat să asculţi pentru paza Sfintei Sfintelor Mele din zilele acestea şi a toate hotarele cetăţii Mele de nou Ierusalim. Fii cuminte, căci Eu, Domnul, sunt ocrotitorul tău. Nu te clătina sub cuvintele de dispreţ, fiule. Fiecare dă ce are, iar tu binecuvintează şi urează de bine celor ce te lovesc cu dispreţ, căci precum credinţa nu este a tuturora, aşa şi dragostea, tată. “(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.