120. Liderii pucioşi i-au adus pe supuşii lor la exasperare
Dumnezeul de la Pucioasa a pornit la drum lung şi se coboară cu noaptea-n cap la liderii pucioşi, ca să-i înveţe cum să-i întâmpine pe simpatizanţii veniţi “la izvor” şi să le dea să soarbă “râuri de apă vie”. Râurile de apă vie curg numai din pântecele liderilor pucioşi (conform Scripturii – v. Ioan 7,38), căci ei şi numai ei mai au apa cea vie, fiindcă ei au rămas singurii credincioşi de pe pământ:
“ Am pornit mai înainte de zori să cobor în grădiniţa cuvântului Meu pentru cei veniţi la izvor şi să rostesc Eu Însumi binecuvântarea pentru coborârea Duhului Sfânt peste ei, şi să le dau râuri de apă vie prin cei credincioşi ai Mei, căci numai ei au, numai cei credincioşi, şi de aceea ei dau, căci Eu le dau pentru credinţa lor, pentru iubirea lor, pentru setea lor după Mine, şi aşa Eu Mă împart prin ei, …(07-06-2009)
Liderii pucioşi au misiunea de a-i învăţa “neclătinarea” pe cei veniţi ca să bea. Aici se potriveşte însă proverbul acela care zice: “Bate şeaua, ca să priceapă iapa!” Deşi aparent sunt vizaţi cei veniţi din afară, mesajul se adresează creştinilor dinăuntru care au devenit şovăielnici, căci şi-au pierdut încrederea şi răbdarea şi nu vor să mai stea sub crucea cea grea a liderilor pucioşi:
… şi te învăţ prin ei în ziua aceasta neclătinarea, popor care vii ca să bei, şi te învăţ, tată, răbdarea cea de sub cruce, dar să nu stai fără cruce dacă vrei să te învăţ răbdarea şi calea cea cu răbdare pe ea, căci iată ce aud!... (07-06-2009)
Dumnezeul de la Pucioasa are auzul fin. El aude exasperarea adepţilor faţă de liderii pucioşi, care şi-au terorizat supuşii în asemenea hal încât aceştia nu-i mai pot nici răbda, nici suporta şi nici iubi:
… Aud pe creştinul şovăielnic cum spune: „Nu mai pot, nu mai pot să rabd!“. Acest cuvânt greu vine de la neiubire, vine de la răutate, de la iubirea de sine vine, şi omul se suportă pe sine, iar pe altul nu. O, cum să aibă răbdare cel ce nu iubeşte? O, cât de mult l-am iubit Eu pe om şi cât de puţin iubeşte omul pe semenul său!” (07-06-2009)
Aşadar răzvrătiţii din interior sunt acuzaţi pe faţă de nedragoste şi nesupunere faţă de liderii pucioşi. În aceste condiţii, se pretinde că pogorârea Celui dela Pucioasa s-a făcut tot mai grea. Mai mult, confuzia Dumnezeului dela Pucioasa e totală: când are impresia că biruinţa lui lucrează asupra tuturor neputinţelor, când este copleşit de sentimentul neputinţei şi-i imploră pe liderii pucioşi să-l sprijine ei, ca să nu fie biruiţi in corpore. Cu alte cuvinte, “eu le biruiesc pe toate, dar să nu ne lăsăm biruiţi, tată!”:
“ O, grea Mi s-a făcut coborârea cuvântului Meu cel din zilele acestea! Binecuvântarea Mea însă răzbeşte prin toate neputinţele care se aşează în calea Mea şi a ta, dar să nu ne lăsăm biruiţi, tată.” (07-06-2009)
Urmează o recunoaştere dezarmantă, dar dureroasă: singurul lucru care-i mai amăgeşte pe adepţii pucioşi ca să mai stea la Pucioasa este “Cuvântul” meşteşugit de către liderii pucioşi. Dacă n-ar mai exista “Cuvântul” şi ameninţările permanente cu “vai-uri” şi pedepse din cer pentru cei care-i vor părăsi învăţăturile patetice, stereotipe şi plicticoase, toţi cei din “poporul” pucios s-ar risipi imediat ca potârnichile:
“ O, Eu n-aş mai avea popor dacă nu l-aş hrăni mereu cu slava cuvântului Meu! O, vai celui fără de învăţătură din cer peste el!” (07-06-2009)
Adepţii pucioşi sunt îndemnaţi apoi să se vindece de “bubele ascunse” prin spovedanii cât mai dese şi amănunţite la liderii pucioşi, un mecanism simplu şi eficient prin care aceştia controlează tot ce mişcă, ce se gândeşte şi ce se înfăptuieşte prin silozurile şi prin grădinile pucioase. Expresia poetică “bube ascunse” sugerează tocmai germenii răzvrătirii care mocnesc în unii dintre adepţi faţă de semenii lor, liderii pucioşi. Aceştia sunt periaţi în text cu tot felul de epitete şi însuşiri pozitive, menite să scoată în evidenţă “curăţenia inimii lor” şi “duhul cel blând şi smerit din ei”, chiar dacă mai greşesc şi ei, ca tot omul:
“ Nu staţi în voi cu bube ascunse, ci vindecaţi-vă de ele, şi aşa se face mântuirea peste cei ce poartă numele Meu chemându-Mă să-i izbăvesc de sub vină, dar feriţi-vă ca de foc să-i apăsaţi pe semenii voştri greşiţi, căci chiar dacă ochii voştri, sănătoşi sau bolnavi, văd bine sau rău păcate ale semenilor voştri, nu ştiţi, nu ştiţi voi curăţenia inimii lor înaintea Mea, duhul cel blând şi smerit din ei, pocăinţa în care ei stau, ispitele şi încercările de peste sufletele lor şi lupta lor dusă cu răbdare…”(07-06-2009)
Liderii pucioşi şi-au pierdut credibilitatea în sânul comunităţii pucioşilor. Nemulţumiţii ajunşi la disperare sunt cotaţi cu păcate îndreptate direct asupra liderilor lor: invidie, necredinţă, răutate, asprimea feţei, asprimea inimii şi a limbii, lâncezeala la “lucrare”, lovituri murdare. Dumnezeul de la Pucioasa se simte ameninţat şi se teme că va fi scăpat jos din braţele ocrotitoare ale “sfinţilor” lideri pucioşi. În schimb, el le promite liderilor pucioşi că deşi au fost demascaţi ca nişte păcătoşi, li se vor şterge toate păcatele:
“ Duhul invidiei se face duhul necredinţei în om, iar necredinţa întăreşte răutatea omului şi îi aspreşte faţa şi inima şi limba şi lucrarea, dar Eu vă învăţ pe voi, cei ce Mă daţi cuvânt oamenilor, vă învăţ, tată, să vă feriţi de lovituri, să fugiţi de cuvintele cele pline de răutate ale celor ce atât de murdar vă lovesc, iar pe Mine să nu Mă lăsaţi jos, căci dacă ei vă ştiu pe voi păcătoşi în ochii lor, Eu le spun lor că Eu sunt Cel ce iert păcatele voastre şi pe ale lor, şi că Mă sprijin pe credinţa voastră şi pe inima cea sfântă în voi pentru Mine, că sfântă vă este credinţa şi inimioara, fiilor copii. ”(07-06-2009)
Cei “veniţi la izvor” sunt îndemnaţi să îndepărteze de la ei orice curiozitate şi orice iscodire, că e mai bine pentru ei să nu ştie ce se întâmplă de fapt la Pucioasa. Orice tragere de limbă a supuşilor de la Pucioasa, orice dorinţă de a afla adevărurile incomode şi cu sârg ascunse faţă de “lume” va fi cotată drept “ispitire a lui Dumnezeu”. Orice întrebare iscoditoare este interzisă, dar ascultarea necondiţionată, răbdarea în neajunsuri şi plânsul din belşug sunt binevenite:
“ O, popor strâns la izvorul cuvântului Meu, o, fiilor, luaţi Duh Sfânt, căci e bine cu El, şi nu e bine cu duhul vostru! Limbile Duhului Sfânt să se descopere vouă prin cuvântul Meu de peste voi! O, nu vă încercaţi cu amestecarea limbilor, căci Domnul trebuie urmat, nu ispitit! Nu fiţi întrebători de greutăţile prin care trec cei pe care Eu Îmi port şi Îmi ocrotesc coborârea cuvântului Meu cel pentru voi, ci fiţi credincioşi şi răbdători şi plângeţi cu Mine, ca să stau Eu pe pământ cu venirea Mea cea de azi, iar Eu vă voi iubi pe voi şi vă voi îngriji cu Duhul Sfânt. ”(07-06-2009)
Cei care s-au săturat să mai stea de veghe şi să facă plantoane noaptea cu schimbul, ca să le păzească somnul liderilor pucioşi, sunt numiţi “lupi cu colţi”. Veghea trebuie urgent reinstaurată şi înăsprită:
“Vegheaţi peste locurile Mele cu voi şi peste voi, şi unii peste alţii, unii pentru alţii, tată. Începeţi veghe mai multă, mai trează, căci între voi sunt dintre cei care se fac lupi cu colţi, şi Mă doare că nu le place să fie oi până la sfârşit, ci le place să muşte şi să latre şi să împrăştie nelinişte, tată. Întăriţi veghea la hotare, căci s-a dat la o parte această veghe, şi nu este bine aşa. ”(07-06-2009)
Adepţii care au avut o izbândă trecătoare, reuşind să desfiinţeze plantoanele de noapte, sunt înlăturaţi ca nevrednici şi nesiguri. În schimb cei rămaşi trebuie să-i suplinească şi pe aceştia, iar plantonul se va face prin rotaţie şi se va extinde şi ziua, nu numai noaptea! Veghea lor trebuie să fie numai ochi şi urechi, după cum şi îngerii care-i dublează în chip nevăzut sunt plini de ochi pe toate feţele:
“ Puneţi înapoi orânduielile date de Mine vouă! Fiţi străjeri curaţi cu inima, iar cine nu are inima curată să nu fie între cei de strajă, ci să stea ei străjuiţi dacă vor să stea. Eu am spus: «Privegheaţi!», dar omul necredincios vă spune: „Nu privegheaţi!“, căci se vrea liber, şi vrea ca nimeni să nu ştie ce face el, şi iată, aşa iese din planul Meu cel ce lucrează aşa. Dar celor ascultători le spun Eu, Domnul, să vegheze ziua şi noaptea rând pe rând, şi niciodată numai unul să vegheze, ci să vegheze cu orânduială, căci locurile Mele cu voi sunt veghea Mea peste pământ, şi stau sfinţii şi îngerii de veghe aici pentru tot pământul, şi sunt plini de ochi. ”(07-06-2009)
Răzvrătiţii din interior sunt demascaţi ca nişte iscoditori periculoşi, aliaţi pe ascuns cu duşmanii din afară ai liderilor pucioşi. Cotaţi ca fiind aliaţii ascunşi ai duhului rău, nepocăiţi şi neumiliţi, ei nu mai pot fi capabili să simtă “durerea Domnului” şi să plângă în corul plângăcioşilor pentru ea:
“ O, poporul Meu, hrăneşte-te frate pe frate cu Duhul Sfânt, şi altfel de cuvânt să nu fie între voi, iar cei ce iscodesc ca să dea la duşmani, să nu mai aibă de lucru, ci să dea de Duhul Sfânt lucrător în voi şi între voi, fiilor. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Mă întorc în carte iarăşi ca să-Mi pun capul pe umărul tău, căci sunt îndurerat şi rănit, şi mersul Îmi este greu. Te curăţ de toate greşalele tale, dar să-Mi fii credincios, tată, şi să-l înveţi pe cel ce iscodeşte să se lase spre înviere ca să nu piară prin duhul rău, ci să se deştepte prin pocăinţă şi prin umilinţă, căci aşa se face învierea. Amin.
Noii veniţi pe meleagurile Pucioasei sunt invitaţi să bea din învăţătura pucioşilor, să se înroleze în plutonul “credincioşilor” pucioşi şi să se înhame cu entuziasm la “durerea Domnului”:
Pace vouă, celor ce aţi băut, venind de peste tot la izvor ca să beţi! O, simţiţi-Mi durerea, tată! Fiţi credincioşi faţă de durerile Mele, căci lucrarea cuvântului Meu este mereu biciuită, mereu lovită, mereu sub cruce grea încă de la începutul ei.” (07-06-2009)
“ Am pornit mai înainte de zori să cobor în grădiniţa cuvântului Meu pentru cei veniţi la izvor şi să rostesc Eu Însumi binecuvântarea pentru coborârea Duhului Sfânt peste ei, şi să le dau râuri de apă vie prin cei credincioşi ai Mei, căci numai ei au, numai cei credincioşi, şi de aceea ei dau, căci Eu le dau pentru credinţa lor, pentru iubirea lor, pentru setea lor după Mine, şi aşa Eu Mă împart prin ei, …(07-06-2009)
Liderii pucioşi au misiunea de a-i învăţa “neclătinarea” pe cei veniţi ca să bea. Aici se potriveşte însă proverbul acela care zice: “Bate şeaua, ca să priceapă iapa!” Deşi aparent sunt vizaţi cei veniţi din afară, mesajul se adresează creştinilor dinăuntru care au devenit şovăielnici, căci şi-au pierdut încrederea şi răbdarea şi nu vor să mai stea sub crucea cea grea a liderilor pucioşi:
… şi te învăţ prin ei în ziua aceasta neclătinarea, popor care vii ca să bei, şi te învăţ, tată, răbdarea cea de sub cruce, dar să nu stai fără cruce dacă vrei să te învăţ răbdarea şi calea cea cu răbdare pe ea, căci iată ce aud!... (07-06-2009)
Dumnezeul de la Pucioasa are auzul fin. El aude exasperarea adepţilor faţă de liderii pucioşi, care şi-au terorizat supuşii în asemenea hal încât aceştia nu-i mai pot nici răbda, nici suporta şi nici iubi:
… Aud pe creştinul şovăielnic cum spune: „Nu mai pot, nu mai pot să rabd!“. Acest cuvânt greu vine de la neiubire, vine de la răutate, de la iubirea de sine vine, şi omul se suportă pe sine, iar pe altul nu. O, cum să aibă răbdare cel ce nu iubeşte? O, cât de mult l-am iubit Eu pe om şi cât de puţin iubeşte omul pe semenul său!” (07-06-2009)
Aşadar răzvrătiţii din interior sunt acuzaţi pe faţă de nedragoste şi nesupunere faţă de liderii pucioşi. În aceste condiţii, se pretinde că pogorârea Celui dela Pucioasa s-a făcut tot mai grea. Mai mult, confuzia Dumnezeului dela Pucioasa e totală: când are impresia că biruinţa lui lucrează asupra tuturor neputinţelor, când este copleşit de sentimentul neputinţei şi-i imploră pe liderii pucioşi să-l sprijine ei, ca să nu fie biruiţi in corpore. Cu alte cuvinte, “eu le biruiesc pe toate, dar să nu ne lăsăm biruiţi, tată!”:
“ O, grea Mi s-a făcut coborârea cuvântului Meu cel din zilele acestea! Binecuvântarea Mea însă răzbeşte prin toate neputinţele care se aşează în calea Mea şi a ta, dar să nu ne lăsăm biruiţi, tată.” (07-06-2009)
Urmează o recunoaştere dezarmantă, dar dureroasă: singurul lucru care-i mai amăgeşte pe adepţii pucioşi ca să mai stea la Pucioasa este “Cuvântul” meşteşugit de către liderii pucioşi. Dacă n-ar mai exista “Cuvântul” şi ameninţările permanente cu “vai-uri” şi pedepse din cer pentru cei care-i vor părăsi învăţăturile patetice, stereotipe şi plicticoase, toţi cei din “poporul” pucios s-ar risipi imediat ca potârnichile:
“ O, Eu n-aş mai avea popor dacă nu l-aş hrăni mereu cu slava cuvântului Meu! O, vai celui fără de învăţătură din cer peste el!” (07-06-2009)
Adepţii pucioşi sunt îndemnaţi apoi să se vindece de “bubele ascunse” prin spovedanii cât mai dese şi amănunţite la liderii pucioşi, un mecanism simplu şi eficient prin care aceştia controlează tot ce mişcă, ce se gândeşte şi ce se înfăptuieşte prin silozurile şi prin grădinile pucioase. Expresia poetică “bube ascunse” sugerează tocmai germenii răzvrătirii care mocnesc în unii dintre adepţi faţă de semenii lor, liderii pucioşi. Aceştia sunt periaţi în text cu tot felul de epitete şi însuşiri pozitive, menite să scoată în evidenţă “curăţenia inimii lor” şi “duhul cel blând şi smerit din ei”, chiar dacă mai greşesc şi ei, ca tot omul:
“ Nu staţi în voi cu bube ascunse, ci vindecaţi-vă de ele, şi aşa se face mântuirea peste cei ce poartă numele Meu chemându-Mă să-i izbăvesc de sub vină, dar feriţi-vă ca de foc să-i apăsaţi pe semenii voştri greşiţi, căci chiar dacă ochii voştri, sănătoşi sau bolnavi, văd bine sau rău păcate ale semenilor voştri, nu ştiţi, nu ştiţi voi curăţenia inimii lor înaintea Mea, duhul cel blând şi smerit din ei, pocăinţa în care ei stau, ispitele şi încercările de peste sufletele lor şi lupta lor dusă cu răbdare…”(07-06-2009)
Liderii pucioşi şi-au pierdut credibilitatea în sânul comunităţii pucioşilor. Nemulţumiţii ajunşi la disperare sunt cotaţi cu păcate îndreptate direct asupra liderilor lor: invidie, necredinţă, răutate, asprimea feţei, asprimea inimii şi a limbii, lâncezeala la “lucrare”, lovituri murdare. Dumnezeul de la Pucioasa se simte ameninţat şi se teme că va fi scăpat jos din braţele ocrotitoare ale “sfinţilor” lideri pucioşi. În schimb, el le promite liderilor pucioşi că deşi au fost demascaţi ca nişte păcătoşi, li se vor şterge toate păcatele:
“ Duhul invidiei se face duhul necredinţei în om, iar necredinţa întăreşte răutatea omului şi îi aspreşte faţa şi inima şi limba şi lucrarea, dar Eu vă învăţ pe voi, cei ce Mă daţi cuvânt oamenilor, vă învăţ, tată, să vă feriţi de lovituri, să fugiţi de cuvintele cele pline de răutate ale celor ce atât de murdar vă lovesc, iar pe Mine să nu Mă lăsaţi jos, căci dacă ei vă ştiu pe voi păcătoşi în ochii lor, Eu le spun lor că Eu sunt Cel ce iert păcatele voastre şi pe ale lor, şi că Mă sprijin pe credinţa voastră şi pe inima cea sfântă în voi pentru Mine, că sfântă vă este credinţa şi inimioara, fiilor copii. ”(07-06-2009)
Cei “veniţi la izvor” sunt îndemnaţi să îndepărteze de la ei orice curiozitate şi orice iscodire, că e mai bine pentru ei să nu ştie ce se întâmplă de fapt la Pucioasa. Orice tragere de limbă a supuşilor de la Pucioasa, orice dorinţă de a afla adevărurile incomode şi cu sârg ascunse faţă de “lume” va fi cotată drept “ispitire a lui Dumnezeu”. Orice întrebare iscoditoare este interzisă, dar ascultarea necondiţionată, răbdarea în neajunsuri şi plânsul din belşug sunt binevenite:
“ O, popor strâns la izvorul cuvântului Meu, o, fiilor, luaţi Duh Sfânt, căci e bine cu El, şi nu e bine cu duhul vostru! Limbile Duhului Sfânt să se descopere vouă prin cuvântul Meu de peste voi! O, nu vă încercaţi cu amestecarea limbilor, căci Domnul trebuie urmat, nu ispitit! Nu fiţi întrebători de greutăţile prin care trec cei pe care Eu Îmi port şi Îmi ocrotesc coborârea cuvântului Meu cel pentru voi, ci fiţi credincioşi şi răbdători şi plângeţi cu Mine, ca să stau Eu pe pământ cu venirea Mea cea de azi, iar Eu vă voi iubi pe voi şi vă voi îngriji cu Duhul Sfânt. ”(07-06-2009)
Cei care s-au săturat să mai stea de veghe şi să facă plantoane noaptea cu schimbul, ca să le păzească somnul liderilor pucioşi, sunt numiţi “lupi cu colţi”. Veghea trebuie urgent reinstaurată şi înăsprită:
“Vegheaţi peste locurile Mele cu voi şi peste voi, şi unii peste alţii, unii pentru alţii, tată. Începeţi veghe mai multă, mai trează, căci între voi sunt dintre cei care se fac lupi cu colţi, şi Mă doare că nu le place să fie oi până la sfârşit, ci le place să muşte şi să latre şi să împrăştie nelinişte, tată. Întăriţi veghea la hotare, căci s-a dat la o parte această veghe, şi nu este bine aşa. ”(07-06-2009)
Adepţii care au avut o izbândă trecătoare, reuşind să desfiinţeze plantoanele de noapte, sunt înlăturaţi ca nevrednici şi nesiguri. În schimb cei rămaşi trebuie să-i suplinească şi pe aceştia, iar plantonul se va face prin rotaţie şi se va extinde şi ziua, nu numai noaptea! Veghea lor trebuie să fie numai ochi şi urechi, după cum şi îngerii care-i dublează în chip nevăzut sunt plini de ochi pe toate feţele:
“ Puneţi înapoi orânduielile date de Mine vouă! Fiţi străjeri curaţi cu inima, iar cine nu are inima curată să nu fie între cei de strajă, ci să stea ei străjuiţi dacă vor să stea. Eu am spus: «Privegheaţi!», dar omul necredincios vă spune: „Nu privegheaţi!“, căci se vrea liber, şi vrea ca nimeni să nu ştie ce face el, şi iată, aşa iese din planul Meu cel ce lucrează aşa. Dar celor ascultători le spun Eu, Domnul, să vegheze ziua şi noaptea rând pe rând, şi niciodată numai unul să vegheze, ci să vegheze cu orânduială, căci locurile Mele cu voi sunt veghea Mea peste pământ, şi stau sfinţii şi îngerii de veghe aici pentru tot pământul, şi sunt plini de ochi. ”(07-06-2009)
Răzvrătiţii din interior sunt demascaţi ca nişte iscoditori periculoşi, aliaţi pe ascuns cu duşmanii din afară ai liderilor pucioşi. Cotaţi ca fiind aliaţii ascunşi ai duhului rău, nepocăiţi şi neumiliţi, ei nu mai pot fi capabili să simtă “durerea Domnului” şi să plângă în corul plângăcioşilor pentru ea:
“ O, poporul Meu, hrăneşte-te frate pe frate cu Duhul Sfânt, şi altfel de cuvânt să nu fie între voi, iar cei ce iscodesc ca să dea la duşmani, să nu mai aibă de lucru, ci să dea de Duhul Sfânt lucrător în voi şi între voi, fiilor. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Mă întorc în carte iarăşi ca să-Mi pun capul pe umărul tău, căci sunt îndurerat şi rănit, şi mersul Îmi este greu. Te curăţ de toate greşalele tale, dar să-Mi fii credincios, tată, şi să-l înveţi pe cel ce iscodeşte să se lase spre înviere ca să nu piară prin duhul rău, ci să se deştepte prin pocăinţă şi prin umilinţă, căci aşa se face învierea. Amin.
Noii veniţi pe meleagurile Pucioasei sunt invitaţi să bea din învăţătura pucioşilor, să se înroleze în plutonul “credincioşilor” pucioşi şi să se înhame cu entuziasm la “durerea Domnului”:
Pace vouă, celor ce aţi băut, venind de peste tot la izvor ca să beţi! O, simţiţi-Mi durerea, tată! Fiţi credincioşi faţă de durerile Mele, căci lucrarea cuvântului Meu este mereu biciuită, mereu lovită, mereu sub cruce grea încă de la începutul ei.” (07-06-2009)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.