116. Liderii Pucioşi sunt tot mai aprig contestaţi din interiorul sectei
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Noi semnale despre împotriviri acerbe care apar în ultima vreme în interiorul sectei “Noul Ierusalim” sunt semnalate chiar în “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 17-05-2009 şi 28-05-2009. Se pare că unii adepţi au “mirosit” în sfârşit cam ce hram poartă liderii lor şi, odată ce au văzut adânca înşelare în care au fost târâţi, le întorc spatele celor care i-au purtat cu vorba de ani de zile pe coclauri “duhovniceşti”. Iar aceştia nu se lasă mai prejos, ba mai mult chiar: sar acum la beregata “răzvrătiţilor”. Înecat în lacrimile neputinţei, “Dumnezeul de la Pucioasa” trece rapid la ameninţări josnice: ce Mi-aţi făcut voi Mie, dar să vedeţi ce-o să vă fac şi Eu vouă!
Un sufleţel răzvrătit, care pe vremuri (cităm din “Cuvânt”:) “ştia şi iubea lucrarea Mea cu voi şi care trăgea cu voi cu inima din el“ (cine să fie, cine să fie? O fi Dănuţ? Mister…că nu ni se spune de-a dreptul, dar suntem lăsaţi să-l bănuim) a fost rugat de “servii Lui” (adică de Dumnezeul Pucioasei întrupat în Mihela & Nicuşor) să-I facă o trebuşoară, iar ticălosul sufleţel n-a voit să-L mai asculte, aşa cum a făcut-o fără crâcnire de vreo 20 de ani încoace. Câtă obrăznicie! Câtă lipsă de recunoştinţă!
Dar ce scrie de fapt în Cuvânt legat de acest subiect? Iată ce scrie:
“…că am rugat prin servii Mei pe un sufleţel care ştia şi iubea lucrarea Mea cu voi şi care trăgea cu voi cu inima din el, şi l-am rugat cerându-i un ajutor, şi n-a voit să Mă asculte, de teamă că vă ascultă pe voi şi nu pe Mine, şi a fost pus aşa la cale de către cei ce nu Mă mai vor peste ei, şi l-au îndemnat să stea cu spatele la rugămintea Mea de peste el, iar Eu M-am îndurerat adânc şi am lăcrimat mult în cer şi pe pământ, şi am coborât în voi această durere, copii purtători de dureri pentru Dumnezeu, şi iată ce spun Eu acum: aşa voi lucra şi Eu pentru cei ce-Mi arată spatele când Eu îi rog pe ei pentru un păhăruţ de apă pe calea Mea cu voi. Precum M-au ajutat ei pe Mine când le-am cerut, tot aşa îi voi ajuta şi Eu pe ei, iar măsura aceasta fiecare şi-o face, şi nu Eu. Amin.”
Adică: Interesul poartă fesul: Precum M-au ajutat ei pe Mine când le-am cerut, tot aşa îi voi ajuta şi Eu pe ei. Ca să se înveţe minte! Cei aproape 20 de ani de trudă ai lui Tataia, zile şi nopţi pierdute ca să le fie liderilor pucioşi cald şi bine, nu mai contează nici cât negru sub unghie, dacă el nu mai vrea să le fie sclav în continuare, până ce-şi va da obştescul sfârşit. Nemulţumirea lui la adresa liderilor pucioşi, supranumiţi cu emfază “teofori”, e aspru sancţionată:
“ Iată, îi bagi pe ei mereu sub vină pentru nemulţumirea ta, iar Eu Mă aşez lângă ei şi sufăr cu ei, căci ei sunt purtători de Dumnezeu.”
Semnalăm în treacăt că şi de data asta sunt nelipsite obişnuitele contraziceri care pun sub semnul întrebării luciditatea celui care a ticluit aceste rânduleţe. De exemplu:
1. “Dumnezeul de la Pucioasa” este neputincios:
“O, tată, cine vrea să-Mi clatine de pe cale cu Mine poporul Eu nu-i pot sta în cale,…”
1.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” este atotputernic:
“ Toată împotrivirea care se scoală să-Mi stea în cale Eu o voi domoli…”
2. “Dumnezeul de la Pucioasa” nu-i poate salva pe pucioşi de la necazuri, iar ei trebuie să se apere singuri:
“ Eu nu vă pot feri de lovituri, fiindcă ele umblă acum cu multul, şi de peste tot se năpustesc peste voi, şi pe furiş lucrează ele înspre voi, dar aplecaţi-vă capul şi fiţi mari cu răbdarea, că durerea voastră e mare şi apasă nemilos peste puterea cu care o purtaţi.”
2.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” îi poate salva pe pucioşi de la necazuri prin simplă poruncă dumnezeiască, dar ei trebuie să-I ceară acest lucru:
“…iar tu, poporul Meu, […] iar Eu voi porunci oricărui rău să se abată de la tine şi să se destrame cu totul, iar tu să biruieşti ca David, ca Iosua şi ca toţi binecuvântaţii Mei, căci tu stai sub binecuvântarea Mea, fiule, aşa cum a stat Avraam.”
3. “Dumnezeul de la Pucioasa” ştie ce are de făcut cu cei răzvrătiţi:
“[…] Eu le ridic ce le-am dat dacă aşa fac ei; le ridic credinţa şi iubirea şi înţelepciunea cea de sus dacă ei nu le-au vrut pe acestea pentru slujirea Mea cu ei şi a lor cu Mine, prin izvorul Meu de cuvânt şi nu altfel, căci cei ce se întorc cu spatele sunt răzbunători apoi din pricina împietririi care cade peste ei pentru învârtoşarea credinţei lor, tată, […]”
3.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” nu ştie ce are de făcut cu cei răzvrătiţi, dar învaţă repede (chiar de la ei) cum să fie “Domnul dreptăţii”:
“ Aşa îi voi da şi Eu lui, celui ce se împotriveşte să-Mi dea când îi cer, şi unul pentru altul vom lucra la fel. Aşa cum Îmi dă Mie omul, tot aşa Mă voi purta şi Eu cu el, căci aşa Mă învaţă el să fac, şi sunt Domnul dreptăţii. Amin. “
4. “Dumnezeul de la Pucioasa” recunoaşte că poporul său e puţin, mic şi răsfirat, o mână de exaltaţi mucoşi şi plânşi care se cred mai creştini decât toţi creştinii de pe tot pământul şi din toate timpurile:
“ O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu poporului Meu cel mic de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori,…”
4.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” pretinde că poporul său e numeros, căci cei ce sunt slujitori ai liderilor pucioşi sunt mulţi la număr:
“ O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu poporului Meu cel mic de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori,…”
5. “Dumnezeul de la Pucioasa” este calea:
“ O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată,…”
5. bis. Poporul pucios Îi face “Dumnezeului de la Pucioasa” calea:
“ O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată,…”
5.bis.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” Îşi va croi calea:
“ O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată, …”
6. “Dumnezeul de la Pucioasa” va fi patria poporului pucios, iar poporul pucios va fi împărăţia Lui:
“ …că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin. “
6.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” va aduce poporului pucios pe pământ patria Lui şi împărăţia Lui:
“ …că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin. “
6.bis.bis. Poporul pucios va fi patria “Dumnezeului de la Pucioasa” pe pământ:
“ …că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin. “
În ce constă însă răzvrătirea? Adepţii vizaţi de acest “Cuvânt” s-au săturat de vorbe frumoase, dar lipsite de orice finalitate, promisă îndelung şi niciodată onorată. Ei s-au săturat să mai fie minţiţi. Ei vor un Dumnezeu adevărat, care mai şi face cele pe care le promite. Ei vor un Dumnezeu adevărat ca al samarinencii, la care să se închine în duh şi în adevăr, căci s-au săturat să se închine la duhurile închipuite din muntele Pucioasei:
“ Acum iată ce greu Mă ascultă omul, că zice că nu sunt Eu, şi zice că samarinencei M-am arătat în trup. O, dar acum sunt în duh, şi am spus atunci că Mă duc la Tatăl, iar cel ce va păcătui asupra Duhului Sfânt, Care iese în calea lui ca să-i încerce credinţa, acela îşi atrage luişi ceea ce Eu am spus pentru acest păcat. Amin.
Şi totul se trage de la invidioşii de Zidari, care au renunţat să se mai hrănească cu duh şfânt pucios şi cu jăratic şi au dat bir cu fugiţii, lăsându-i pe liderii pucioşi fără mâna de lucru ieftină şi cu sumbra perspectivă de a ajunge în sapă de lemn. Ei au fost acum un exemplu viu şi pentru Tataia, care mai incercase odată să dezerteze, dar pe vremea aceea Zidarii erau în altă barcă şi nu s-au grăbit să-l ajute. De aceea, nu putea să lipsească o aluzie fină la adresa nepricopsiţilor de zidari care nu mai vor să zidească la imperiul liderilor pucioşi:
“ O, ce greu Mă doare, ce tare Mă doare de la cei neascultători şi apoi nemulţumiţi în ei! Dacă ei nu ştiu să zidească, de ce, oare, dau să strice pe cele zidite de Mine? Dacă ei nu ştiu să sădească, de ce, oare, dau să strice pe cele sădite de Mine? O, ce păcat, ce păcat mare este invidia! O, de unde aşa lucrare a duhului rău în cei hrăniţi de Mine cu Duhul Sfânt?”
Curajul lui Tataia de a-i părăsi pe liderii pucioşi este exemplar. După ce şi-a mâncat sănătatea până ce efectiv şi-a scuipat plămânii pe moşiile liderilor pucioşi, iată că ei îl răsplătesc cu ameninţări grosolane, ticluite ca din partea “Dumnezeului” lor. Fac şi ei ce pot, adică aplică singura lecţie pe care o ştiu foarte bine: exploatează la sânge munca altora în numele unei himere, stând degeaba toată ziua şi dând indicăţii ca doi Ceauşeşti în caricatură, doi vechili bosumflaţi, doi concubini reşapaţi dar plini de ifose, de nemulţumire şi de ură, care când nu mai reuşesc să convingă prin frică şi teroare recurg la ameninţări şi blesteme pe care, chipurile, ei le coboară din cer ca Sfântul Ilie. Toate slugile lor au înţeles până la urmă înşelătoria şi în ce cloacă au intrat, dar se simt terorizaţi din pricina unor răbufniri “venite de sus”, aşteptându-şi rândul să intre la “măcinat” în gura de ţaţă a Mihaelei. Toţi (cu mici excepţii: cei care au înnebunit de-a binelea şi s-au pensionat pe diagnostice de psihiatrie) ar vrea acum să ia exemplul Zidarilor şi al lui Tataia: să fugă şi să se ducă pe pustii, dar se simt paralizaţi de frica unor consecinţe incomensurabile, iar punţile lor de retragere către “lumea largă” au fost retezate cu grijă şi din timp de către liderii pucioşi. De aceea ei stau mai departe cu capul plecat, rabdă îndelung şi aşteaptă o minune: fie ca liderii pucioşi să se certe între ei (aşa cum au mai făcut-o de câteva ori, dar s-au împăcat), să se separe şi să plece fiecare pe drumul lui, lăsându-i în plata Domnului; fie ca liderii pucioşi să înţeleagă odată pentru totdeauna că timpul mistificărilor şi exploatării altora mai săraci cu duhul a trecut, şi în consecinţă să se retragă în necunoscut, atâta vreme cât mai au ocazia, până ce nu se va revolta poporul împotriva lor şi nu vor păţi ce au păţit Ceauşeştii la lovitura de stat din 1989, convinşi că poporul încă îi mai iubeşte.
Noi semnale despre împotriviri acerbe care apar în ultima vreme în interiorul sectei “Noul Ierusalim” sunt semnalate chiar în “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 17-05-2009 şi 28-05-2009. Se pare că unii adepţi au “mirosit” în sfârşit cam ce hram poartă liderii lor şi, odată ce au văzut adânca înşelare în care au fost târâţi, le întorc spatele celor care i-au purtat cu vorba de ani de zile pe coclauri “duhovniceşti”. Iar aceştia nu se lasă mai prejos, ba mai mult chiar: sar acum la beregata “răzvrătiţilor”. Înecat în lacrimile neputinţei, “Dumnezeul de la Pucioasa” trece rapid la ameninţări josnice: ce Mi-aţi făcut voi Mie, dar să vedeţi ce-o să vă fac şi Eu vouă!
Un sufleţel răzvrătit, care pe vremuri (cităm din “Cuvânt”:) “ştia şi iubea lucrarea Mea cu voi şi care trăgea cu voi cu inima din el“ (cine să fie, cine să fie? O fi Dănuţ? Mister…că nu ni se spune de-a dreptul, dar suntem lăsaţi să-l bănuim) a fost rugat de “servii Lui” (adică de Dumnezeul Pucioasei întrupat în Mihela & Nicuşor) să-I facă o trebuşoară, iar ticălosul sufleţel n-a voit să-L mai asculte, aşa cum a făcut-o fără crâcnire de vreo 20 de ani încoace. Câtă obrăznicie! Câtă lipsă de recunoştinţă!
Dar ce scrie de fapt în Cuvânt legat de acest subiect? Iată ce scrie:
“…că am rugat prin servii Mei pe un sufleţel care ştia şi iubea lucrarea Mea cu voi şi care trăgea cu voi cu inima din el, şi l-am rugat cerându-i un ajutor, şi n-a voit să Mă asculte, de teamă că vă ascultă pe voi şi nu pe Mine, şi a fost pus aşa la cale de către cei ce nu Mă mai vor peste ei, şi l-au îndemnat să stea cu spatele la rugămintea Mea de peste el, iar Eu M-am îndurerat adânc şi am lăcrimat mult în cer şi pe pământ, şi am coborât în voi această durere, copii purtători de dureri pentru Dumnezeu, şi iată ce spun Eu acum: aşa voi lucra şi Eu pentru cei ce-Mi arată spatele când Eu îi rog pe ei pentru un păhăruţ de apă pe calea Mea cu voi. Precum M-au ajutat ei pe Mine când le-am cerut, tot aşa îi voi ajuta şi Eu pe ei, iar măsura aceasta fiecare şi-o face, şi nu Eu. Amin.”
Adică: Interesul poartă fesul: Precum M-au ajutat ei pe Mine când le-am cerut, tot aşa îi voi ajuta şi Eu pe ei. Ca să se înveţe minte! Cei aproape 20 de ani de trudă ai lui Tataia, zile şi nopţi pierdute ca să le fie liderilor pucioşi cald şi bine, nu mai contează nici cât negru sub unghie, dacă el nu mai vrea să le fie sclav în continuare, până ce-şi va da obştescul sfârşit. Nemulţumirea lui la adresa liderilor pucioşi, supranumiţi cu emfază “teofori”, e aspru sancţionată:
“ Iată, îi bagi pe ei mereu sub vină pentru nemulţumirea ta, iar Eu Mă aşez lângă ei şi sufăr cu ei, căci ei sunt purtători de Dumnezeu.”
Semnalăm în treacăt că şi de data asta sunt nelipsite obişnuitele contraziceri care pun sub semnul întrebării luciditatea celui care a ticluit aceste rânduleţe. De exemplu:
1. “Dumnezeul de la Pucioasa” este neputincios:
“O, tată, cine vrea să-Mi clatine de pe cale cu Mine poporul Eu nu-i pot sta în cale,…”
1.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” este atotputernic:
“ Toată împotrivirea care se scoală să-Mi stea în cale Eu o voi domoli…”
2. “Dumnezeul de la Pucioasa” nu-i poate salva pe pucioşi de la necazuri, iar ei trebuie să se apere singuri:
“ Eu nu vă pot feri de lovituri, fiindcă ele umblă acum cu multul, şi de peste tot se năpustesc peste voi, şi pe furiş lucrează ele înspre voi, dar aplecaţi-vă capul şi fiţi mari cu răbdarea, că durerea voastră e mare şi apasă nemilos peste puterea cu care o purtaţi.”
2.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” îi poate salva pe pucioşi de la necazuri prin simplă poruncă dumnezeiască, dar ei trebuie să-I ceară acest lucru:
“…iar tu, poporul Meu, […] iar Eu voi porunci oricărui rău să se abată de la tine şi să se destrame cu totul, iar tu să biruieşti ca David, ca Iosua şi ca toţi binecuvântaţii Mei, căci tu stai sub binecuvântarea Mea, fiule, aşa cum a stat Avraam.”
3. “Dumnezeul de la Pucioasa” ştie ce are de făcut cu cei răzvrătiţi:
“[…] Eu le ridic ce le-am dat dacă aşa fac ei; le ridic credinţa şi iubirea şi înţelepciunea cea de sus dacă ei nu le-au vrut pe acestea pentru slujirea Mea cu ei şi a lor cu Mine, prin izvorul Meu de cuvânt şi nu altfel, căci cei ce se întorc cu spatele sunt răzbunători apoi din pricina împietririi care cade peste ei pentru învârtoşarea credinţei lor, tată, […]”
3.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” nu ştie ce are de făcut cu cei răzvrătiţi, dar învaţă repede (chiar de la ei) cum să fie “Domnul dreptăţii”:
“ Aşa îi voi da şi Eu lui, celui ce se împotriveşte să-Mi dea când îi cer, şi unul pentru altul vom lucra la fel. Aşa cum Îmi dă Mie omul, tot aşa Mă voi purta şi Eu cu el, căci aşa Mă învaţă el să fac, şi sunt Domnul dreptăţii. Amin. “
4. “Dumnezeul de la Pucioasa” recunoaşte că poporul său e puţin, mic şi răsfirat, o mână de exaltaţi mucoşi şi plânşi care se cred mai creştini decât toţi creştinii de pe tot pământul şi din toate timpurile:
“ O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu poporului Meu cel mic de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori,…”
4.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” pretinde că poporul său e numeros, căci cei ce sunt slujitori ai liderilor pucioşi sunt mulţi la număr:
“ O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu poporului Meu cel mic de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori,…”
5. “Dumnezeul de la Pucioasa” este calea:
“ O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată,…”
5. bis. Poporul pucios Îi face “Dumnezeului de la Pucioasa” calea:
“ O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată,…”
5.bis.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” Îşi va croi calea:
“ O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată, …”
6. “Dumnezeul de la Pucioasa” va fi patria poporului pucios, iar poporul pucios va fi împărăţia Lui:
“ …că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin. “
6.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” va aduce poporului pucios pe pământ patria Lui şi împărăţia Lui:
“ …că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin. “
6.bis.bis. Poporul pucios va fi patria “Dumnezeului de la Pucioasa” pe pământ:
“ …că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin. “
În ce constă însă răzvrătirea? Adepţii vizaţi de acest “Cuvânt” s-au săturat de vorbe frumoase, dar lipsite de orice finalitate, promisă îndelung şi niciodată onorată. Ei s-au săturat să mai fie minţiţi. Ei vor un Dumnezeu adevărat, care mai şi face cele pe care le promite. Ei vor un Dumnezeu adevărat ca al samarinencii, la care să se închine în duh şi în adevăr, căci s-au săturat să se închine la duhurile închipuite din muntele Pucioasei:
“ Acum iată ce greu Mă ascultă omul, că zice că nu sunt Eu, şi zice că samarinencei M-am arătat în trup. O, dar acum sunt în duh, şi am spus atunci că Mă duc la Tatăl, iar cel ce va păcătui asupra Duhului Sfânt, Care iese în calea lui ca să-i încerce credinţa, acela îşi atrage luişi ceea ce Eu am spus pentru acest păcat. Amin.
Şi totul se trage de la invidioşii de Zidari, care au renunţat să se mai hrănească cu duh şfânt pucios şi cu jăratic şi au dat bir cu fugiţii, lăsându-i pe liderii pucioşi fără mâna de lucru ieftină şi cu sumbra perspectivă de a ajunge în sapă de lemn. Ei au fost acum un exemplu viu şi pentru Tataia, care mai incercase odată să dezerteze, dar pe vremea aceea Zidarii erau în altă barcă şi nu s-au grăbit să-l ajute. De aceea, nu putea să lipsească o aluzie fină la adresa nepricopsiţilor de zidari care nu mai vor să zidească la imperiul liderilor pucioşi:
“ O, ce greu Mă doare, ce tare Mă doare de la cei neascultători şi apoi nemulţumiţi în ei! Dacă ei nu ştiu să zidească, de ce, oare, dau să strice pe cele zidite de Mine? Dacă ei nu ştiu să sădească, de ce, oare, dau să strice pe cele sădite de Mine? O, ce păcat, ce păcat mare este invidia! O, de unde aşa lucrare a duhului rău în cei hrăniţi de Mine cu Duhul Sfânt?”
Curajul lui Tataia de a-i părăsi pe liderii pucioşi este exemplar. După ce şi-a mâncat sănătatea până ce efectiv şi-a scuipat plămânii pe moşiile liderilor pucioşi, iată că ei îl răsplătesc cu ameninţări grosolane, ticluite ca din partea “Dumnezeului” lor. Fac şi ei ce pot, adică aplică singura lecţie pe care o ştiu foarte bine: exploatează la sânge munca altora în numele unei himere, stând degeaba toată ziua şi dând indicăţii ca doi Ceauşeşti în caricatură, doi vechili bosumflaţi, doi concubini reşapaţi dar plini de ifose, de nemulţumire şi de ură, care când nu mai reuşesc să convingă prin frică şi teroare recurg la ameninţări şi blesteme pe care, chipurile, ei le coboară din cer ca Sfântul Ilie. Toate slugile lor au înţeles până la urmă înşelătoria şi în ce cloacă au intrat, dar se simt terorizaţi din pricina unor răbufniri “venite de sus”, aşteptându-şi rândul să intre la “măcinat” în gura de ţaţă a Mihaelei. Toţi (cu mici excepţii: cei care au înnebunit de-a binelea şi s-au pensionat pe diagnostice de psihiatrie) ar vrea acum să ia exemplul Zidarilor şi al lui Tataia: să fugă şi să se ducă pe pustii, dar se simt paralizaţi de frica unor consecinţe incomensurabile, iar punţile lor de retragere către “lumea largă” au fost retezate cu grijă şi din timp de către liderii pucioşi. De aceea ei stau mai departe cu capul plecat, rabdă îndelung şi aşteaptă o minune: fie ca liderii pucioşi să se certe între ei (aşa cum au mai făcut-o de câteva ori, dar s-au împăcat), să se separe şi să plece fiecare pe drumul lui, lăsându-i în plata Domnului; fie ca liderii pucioşi să înţeleagă odată pentru totdeauna că timpul mistificărilor şi exploatării altora mai săraci cu duhul a trecut, şi în consecinţă să se retragă în necunoscut, atâta vreme cât mai au ocazia, până ce nu se va revolta poporul împotriva lor şi nu vor păţi ce au păţit Ceauşeştii la lovitura de stat din 1989, convinşi că poporul încă îi mai iubeşte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.