113. Pucioşii cheamă noi adepţi la propovăduire
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Manipulatorii pucioşi au intrat în panică, după ce rândurile lor s-au subţiat drastic, prin plecarea definitivă din “raiul “ pucios a unora dintre cei mai fideli acoliţi ai lor. În ultimul lor “Cuvânt”, fabricat cu ocazia “Duminicii mironosiţelor”, liderii pucioşi au profitat de ocazia oferită de obiceiul tradiţional al pucioşilor de a se strânge cu toţii în duminica mironosiţelor şi au lansat o nouă chemare la apostolat: ucenicii pucioşi de rând trebuie să ia jugul apostolatului şi să-i convingă pe creştinii ortodocşi tradiţionali, dar în primul rând pe preoţii “bisericii din lume” (B.O.R.) că aşa nu mai merge: Dumnezeul Pucioasei trebuie recunoscut oficial ca fiind adevăratul Dumnezeu care aduce acum o Evanghelie nouă şi o lege nouă la Pucioasa şi de aici peste tot pământul.
Încă de la început, “lucrarea” de la Pucioasa se legitimează singură, pentru a “n”-a oară, ca fiind lucrarea Sfintei Treimi, iar “Cuvântul de la Pucioasa” este identificat cu Hristos-Logosul întrupat în istorie, care coboară cu norii şi grăieşte peste România pitorească, iar liderii pucioşi sunt singurii care au urechi să-L audă:
“ Această lucrare de cuvânt este lucrarea cuvântului Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui Savaot, şi cobor pe pământ pe nori de cuvânt, şi mii de mii de heruvimi Mă poartă spre ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, şi Tatăl este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl când grăiesc în cer şi pe pământ deodată, şi glasul Meu umple cerul de slavă, iar sfinţii şi îngerii se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea. Amin.”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Obişnuitele contradicţii pucioase nu lipsesc nici acum. Iuda este când un ucenic complet lipsit de credinţă, când un ucenic credincios, dar lipsit de iubire
“[…] şi s-a dus apoi Iuda şi s-a unit cu cei necredincioşi şi a luat cu aceştia apoi plata necredinţei, şi a rămas el pildă rea pe pământ de atunci şi până azi, căci neiubirea de Dumnezeu când El ţi Se descoperă, aceasta duce pe cel nerecunoscător la plata cea rea a necredinţei şi a necredincioşiei faţă de iubirea Mea cea pentru om.
[…] Dacă Iuda o fi avut credinţă şi nădejde, la ce i-a (sic!) folosit lui acestea dacă iubire n-a avut pentru Mine? “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Dumnezeul Pucioasei are dificultăţi în a fi un Dumnezeu bun şi iubitor. El trebuie ajutat din exterior ca să poată să iubească, iar speranţa lui rămâne sprijinul pucioşilor de pretutindeni:
“[…] dar voi învăţaţi de la Mine să vă bucuraţi pentru Mine şi să Mă iubiţi pe Mine, ca să pot Eu să vă iubesc pe voi, şi nu voi să vă iubiţi pe voi, iar iubirea Mea pentru voi are mare, mare înţelepciune pentru fiecare din voi, după cum vă este de folos pentru Mine, fiindcă om cu om nu seamănă, iar Eu am grijă să-i dau omului pe cele de folos lui cu Mine, şi e bună măsura Mea, fiindcă sunt Cel Care îl văd pe om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Aşadar iubirea Celui de la Pucioasa se dă doar drămuit, cu mare măsură şi cu mare înţelepciune, atunci când ea se dă celui care o merită: la unii mai mult, la alţii mai puţin, după caz, ca oamenii să nu se îmbete de prea multă iubire dumnezeiască.
Deşi Hristos Însuşi îi învaţă pe ucenici să nu se numească unii pe alţii “învăţători” ( “Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.”- Matei, 23,10) în sensul că cele pe care ei le învaţă trebuie să fie nu de la ei, ci de la Duhul Sfânt, ca să fie fără de prihană toată învăţătura lor, “Hristosul Pucioasei” defineşte o categorie nouă de învăţători, care “învaţă din propriile lor greşeli”, corectându-se printr-o necontenită reacţie de tip feed-back, care-i ajută să greşească din ce în ce mai puţin:
“ Eu Mi i-am învăţat mult pe ucenicii şi pe uceniţele Mele, şi i-am învăţat pe toţi cei care au iubit să înveţe, iar cei ce au învăţat s-au făcut învăţători peste mulţi apoi, şi au greşit tot mai puţin apoi cei ce s-au făcut învăţători pentru Mine peste mulţi, căci cine lucrează, acela învaţă să lucreze, şi nu învaţă cel ce nu lucrează, şi este gol şi fără de veşmânt unul ca acela şi se vede goliciunea lui, căci mereu şi-o arată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
De aici ar rezulta că învăţătura apostolică nu a fost infailibilă, ci plină de greşeli care s-ar fi corectat pe parcurs, treptat, treptat, ceea ce este inacceptabil.
Apoi, şpiritele care se pretind a fi “ucenicii şi uceniţele Celui de la Pucioasa” iau apoi şi ele cuvântul şi printre altele lansează inepţia că lumea cea rea, care-L prigonea pe Hristos, i-a dat Acestuia nu numai răstignirea, ci şi învierea – deci Hristos n-a înviat singur, prin propria Sa voinţă şi putere dumnezeiască, ci împins fiind de lumea cea rea S-a ridicat cu slavă din mormânt:
“ […]lumea rea, care Te prigonea […] nu dădea să Te cunoască, şi pentru aceasta Ţi-a dat răstignirea, şi cu ea învierea apoi, căci Tu Te-ai ridicat cu slavă din mormânt, iar noi am mers apoi şi le-am spus tuturor că Hristos a înviat. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Apoi , ele răstălmăcesc Biblia, ascunzând cuvântul “naştere” şi înlocuindu-l cu “rodire”, deoarece doctrina pucioşilor este împotriva căsătoriei şi a naşterii fireşti din trupuri fireşti:
“ […] iar noi le spunem fiilor poporului Tău de azi să fie roditori în mijlocul oamenilor, căci Tu când l-ai zidit pe om ai spus apoi: «Fiţi roditori şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi supuneţi-l, şi stăpâniţi peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ şi în cer şi în ape!»,” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
În realitate, în Biblie există două versete similare, dar care pun diferit problema:
“ Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniri peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" ”(Fac. 1,28)
“ Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi! ”(Fac. 9,1)
Cu câţiva ani în urmă, pucioşii interpretau aceste versete astfel: La început, cică Dumnezeu nu voia o înmulţire firească a oamenilor, prin trupuri, ci una suprafirească, asemenea zămislirii de care a avut parte mai târziu Maica Domnului. De aceea, El nu a folosit cuvântul “naşteţi”, ci “creşteţi”, urmând ca de naştere să se ocupe El personal, prin mijloace supranaturale. Se pare însă ca Adam, Eva şi urmaşii lor n-au prea ţinut cont de chestia asta. După potop, Dumnezeu a fost nevoit să facă unele derogări, văzând că firea omului e încăpăţânată şi slabă, printre care şi acceptarea naşterii fireşti a omului din părinţii lui. Şi aşa, îndemnul "Creşteţi şi vă înmulţiţi…” a devenit "Naşteţi şi vă înmulţiţi…”. În ultimii ani, se pare că pucioşii au evoluat mai departe, îndemnul devenind: «Fiţi roditori şi vă înmulţiţi…» pentru a se ascunde astfel îndemnul precedent, care era încă în vigoare şi folosea cuvântul “naşteţi”. Naşterea, ca fenomen fiziologic, a devenit deci în ultimii câţiva ani atât de incomodă pentru pucioşi, încât ei nici nu mai vor să audă de ea, şi atunci apelează la astfel de subterfugii ieftine în exprimare.
Liderii pucioşi sunt din nou scoşi în evidenţă, pretinzându-se o oarecare echivalenţă valorică între vorbirea lor şi vorbirea “Dumnezeului de la Pucioasa”:
“ – Aşa vom lucra, vă răspund Eu, Domnul, ucenici din cer, la masa Mea împreună cu voi în zi de sărbătoare pentru voi. Stăm la masă cu poporul cuvântului Meu de azi şi privim la lucrul său din ziua aceasta ca să grăim pe viu apoi pe cele ce se aşează pe masă din gura Mea şi din gura lor,[…]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Liderii pucioşi sunt îndemnaţi apoi să-şi ridice noi ucenici, care să-i înlocuiască pe cei plecaţi în ultima vreme şi cu care să se uşureze în lucrul lor cel greu. Aceştia sunt chemaţi la vestirea “Cuvântului de la Pucioasa” peste tot pământul, şi vor fi numiţi şi apoi trimişi unul câte unul…tot de către liderii pucioşi, care vor face alegerile în numele Dumnezeului lor:
“[…] voi, copii din porţi, să deosebiţi între ucenici şi pentru lucrul cel pentru Mine, şi numai pentru el, căci voi sunteţi sub greul cel pentru vestirea Mea peste pământ, iar grijile pentru poporul sfinţit sunt multe, multe, tată, şi vă lasă pe voi fără ucenici, fără ajutor pentru lucrul cel care rămâne, cel care nu se va lua de la voi şi de la poporul Meu. O, e mare, mare nevoie de vestire a Mea peste pământ, tată. Vin sfinţii din cer cu Mine şi mărturisesc pe pământ la masa cuvântului Meu de la voi, iar cei de azi ucenici ai Mei, care se aleg să facă lucrul mărturisirii venirii Mele, trebuie să fie numiţi de Mine prin voi, şi nu fără de trimitere să facă ei lucrarea aceasta, ci după Mine să lucreze ei, şi după cum Eu cuvintez. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Noii aleşi ca ucenici primesc şi ei binecuvântare la “lucrarea de cuvânt”, adică la propovăduirea pucioşească, la care vor trebui să se mişte vioi:
“ Şi acum, în zi de praznic de ucenici şi de uceniţe din cer şi de pe pământ laolaltă, Eu, Domnul, binecuvintez lucrarea Mea cu voi, şi a voastră cu Mine, şi între ucenici lucrare de cuvânt, şi fiţi, tată, vioi, căci voiesc să vadă cei din cer ucenici ai Mei creşterea voastră din cuvântul Meu cel de ieri şi cel de azi peste voi. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Apoi se sugerează că urmează un război distrugător pe pământ, cu avioane şi rachete:
“ Să plângi, omule, când auzi de la Dumnezeu ce ai făcut tu înaintea Lui de când El te-a zidit şi până azi! Să plângi […] că te-ai suit apoi şi în văzduh cu toate făcăturile tale cele spre slujirea ta, şi care se vor năpusti ca nişte arme duşmane curând, curând împotriva ta, căci tu spui: „Am de toate, şi sufletul meu se desfată“. O, bucuria omului se preface în plâns la capătul ei[…]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Pucioşii lansează apoi o învăţătură nouă, care, dacă va fi acceptată de Biserică, va duce la modificarea Crezului Niceeo-Constantinopolitan: “Fiul purecede din Tatăl ”:
“ – În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
“Dumnezeul Pucioasei” se plânge mereu că e un Dumnezeu necăjit: toate îi merg pe dos; noroc cu şfinţii din cer care-i vin în ajutor:
“ O, grăirea din cer ar fi să nu se mai sfârşească pe pământ, că e vremea ei acum, dar ai nevoie de ucenici, o, Doamne. O, necăjit eşti Tu pe pământ acum! Venim cu Tine, Îţi venim în ajutor noi, cei din cer ucenici ai Tăi, aşa cum Ţi-am fost şi pe pământ, ba şi mai mult acum[…]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Apoi, creştinii de rând sunt îndemnaţi să meargă la preoţii bisericii şi să le ceară, ca unor învăţători, să le arate ei pe Domnul şi pe Duhul Sfânt. Iar ei desigur că n-o să le poată arăta nimic, pentru că acum Domnul şi Duhul sunt numai la Pucioasa, şi de aici nu se mai duc nicăieri în lume:
“ O, fii ai oamenilor, înţelegeţi voi că suntem cei vii atunci când voi ne cereţi vouă pe noi mijlocitori prin grăirea voastră cu noi? Vă îndemnăm pe voi să mergeţi în cete-cete la cei ce s-au aşezat peste voi în nume de învăţători ai mântuirii voastre cea de la Domnul şi să-i întrebaţi de Domnul şi de voi şi de Scripturile cele de apoi şi de Duhul Sfânt Mângâietorul, Cel promis de Domnul că vine pe pământ, şi să vi le arate ei pe acestea, căci s-au pus vouă învăţători. ”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Şi atunci, iată că li se oferă şi soluţia: să asculte de cuvântul “ucenicilor Domnului de la Pucioasa” şi să se facă şi ei propovăduitori neabătuţi ai cuvântului pucioşesc care le grăieşte din ceruri:
“ O, ascultaţi de cuvântul ucenicilor Domnului, căci vă grăim vouă. Fiţi cuvânt, fiţi purtători de sfinţenie, şi nu vă veţi lepăda de Cel ce grăieşte vouă din ceruri, căci sfinţenia vă ajută să-L cunoaşteţi. ”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
“Sfinţii” de la Pucioasa dezvăluie taina că vrăjmaşii lui Dumnezeu sunt îmbrăcaţi acum cu haine de sfânt şi lucrează cu taină mare:
“ O, e mare războiul prin cele ce nu se văd ale lui! O, e vreme de îndemnare la luptă prin sfinţenie şi prin credinţă şi prin rugăciune, căci satana e îmbrăcat pe deasupra cu haină de sfânt şi lucrează cu ascundere mare aşa cum numai el lucrează, iar ascunderea este întuneric. Treziţi-vă! Vrăjmaşii sunt îmbrăcaţi în haine de oaie şi vor fi descoperiţi de sub haina lor,… ”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Şpiritul Şfântului Ioan Evanghelistul propovăduieşte acum la Pucioasa o nouă Evanghelie şi un nou Cuvânt şi o poruncă nouă: iubirea de “Fraţii “ de la Pucioasa:
“ O, Doamne mare în cuvânt, aşa am lucrat şi noi în ziua noastră de serbare între ai Tăi de azi pe vatra neamului român. Ajută-i pe ei să fie mai mult decât noi! Dă-le lor fraţi ajutători sporului Evangheliei Tale celei noi, căci ea este cuvântul Tău cel de azi, cuvânt nou, iubire nouă, Doamne. Amin.
Iar eu, acum, ucenicul Tău cel iubit de Tine, Ioan, intru cuvânt şi le spun lor cum le-am spus şi ucenicilor de atunci, căci aşa le-am spus după ce Tu ai mers la Tatăl: «Vă scriu vouă poruncă nouă, ca să umblaţi în lumină, căci întunericul se duce. Iubiţi-vă frate pe frate, căci cine zice că este în lumină, iar pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum, dar cel ce iubeşte pe fraţi rămâne în lumină şi sminteală nu este întru el, pentru că întunericul nu orbeşte ochii lui». ”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Manipulatorii pucioşi au intrat în panică, după ce rândurile lor s-au subţiat drastic, prin plecarea definitivă din “raiul “ pucios a unora dintre cei mai fideli acoliţi ai lor. În ultimul lor “Cuvânt”, fabricat cu ocazia “Duminicii mironosiţelor”, liderii pucioşi au profitat de ocazia oferită de obiceiul tradiţional al pucioşilor de a se strânge cu toţii în duminica mironosiţelor şi au lansat o nouă chemare la apostolat: ucenicii pucioşi de rând trebuie să ia jugul apostolatului şi să-i convingă pe creştinii ortodocşi tradiţionali, dar în primul rând pe preoţii “bisericii din lume” (B.O.R.) că aşa nu mai merge: Dumnezeul Pucioasei trebuie recunoscut oficial ca fiind adevăratul Dumnezeu care aduce acum o Evanghelie nouă şi o lege nouă la Pucioasa şi de aici peste tot pământul.
Încă de la început, “lucrarea” de la Pucioasa se legitimează singură, pentru a “n”-a oară, ca fiind lucrarea Sfintei Treimi, iar “Cuvântul de la Pucioasa” este identificat cu Hristos-Logosul întrupat în istorie, care coboară cu norii şi grăieşte peste România pitorească, iar liderii pucioşi sunt singurii care au urechi să-L audă:
“ Această lucrare de cuvânt este lucrarea cuvântului Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui Savaot, şi cobor pe pământ pe nori de cuvânt, şi mii de mii de heruvimi Mă poartă spre ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, şi Tatăl este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl când grăiesc în cer şi pe pământ deodată, şi glasul Meu umple cerul de slavă, iar sfinţii şi îngerii se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea. Amin.”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Obişnuitele contradicţii pucioase nu lipsesc nici acum. Iuda este când un ucenic complet lipsit de credinţă, când un ucenic credincios, dar lipsit de iubire
“[…] şi s-a dus apoi Iuda şi s-a unit cu cei necredincioşi şi a luat cu aceştia apoi plata necredinţei, şi a rămas el pildă rea pe pământ de atunci şi până azi, căci neiubirea de Dumnezeu când El ţi Se descoperă, aceasta duce pe cel nerecunoscător la plata cea rea a necredinţei şi a necredincioşiei faţă de iubirea Mea cea pentru om.
[…] Dacă Iuda o fi avut credinţă şi nădejde, la ce i-a (sic!) folosit lui acestea dacă iubire n-a avut pentru Mine? “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Dumnezeul Pucioasei are dificultăţi în a fi un Dumnezeu bun şi iubitor. El trebuie ajutat din exterior ca să poată să iubească, iar speranţa lui rămâne sprijinul pucioşilor de pretutindeni:
“[…] dar voi învăţaţi de la Mine să vă bucuraţi pentru Mine şi să Mă iubiţi pe Mine, ca să pot Eu să vă iubesc pe voi, şi nu voi să vă iubiţi pe voi, iar iubirea Mea pentru voi are mare, mare înţelepciune pentru fiecare din voi, după cum vă este de folos pentru Mine, fiindcă om cu om nu seamănă, iar Eu am grijă să-i dau omului pe cele de folos lui cu Mine, şi e bună măsura Mea, fiindcă sunt Cel Care îl văd pe om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Aşadar iubirea Celui de la Pucioasa se dă doar drămuit, cu mare măsură şi cu mare înţelepciune, atunci când ea se dă celui care o merită: la unii mai mult, la alţii mai puţin, după caz, ca oamenii să nu se îmbete de prea multă iubire dumnezeiască.
Deşi Hristos Însuşi îi învaţă pe ucenici să nu se numească unii pe alţii “învăţători” ( “Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.”- Matei, 23,10) în sensul că cele pe care ei le învaţă trebuie să fie nu de la ei, ci de la Duhul Sfânt, ca să fie fără de prihană toată învăţătura lor, “Hristosul Pucioasei” defineşte o categorie nouă de învăţători, care “învaţă din propriile lor greşeli”, corectându-se printr-o necontenită reacţie de tip feed-back, care-i ajută să greşească din ce în ce mai puţin:
“ Eu Mi i-am învăţat mult pe ucenicii şi pe uceniţele Mele, şi i-am învăţat pe toţi cei care au iubit să înveţe, iar cei ce au învăţat s-au făcut învăţători peste mulţi apoi, şi au greşit tot mai puţin apoi cei ce s-au făcut învăţători pentru Mine peste mulţi, căci cine lucrează, acela învaţă să lucreze, şi nu învaţă cel ce nu lucrează, şi este gol şi fără de veşmânt unul ca acela şi se vede goliciunea lui, căci mereu şi-o arată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
De aici ar rezulta că învăţătura apostolică nu a fost infailibilă, ci plină de greşeli care s-ar fi corectat pe parcurs, treptat, treptat, ceea ce este inacceptabil.
Apoi, şpiritele care se pretind a fi “ucenicii şi uceniţele Celui de la Pucioasa” iau apoi şi ele cuvântul şi printre altele lansează inepţia că lumea cea rea, care-L prigonea pe Hristos, i-a dat Acestuia nu numai răstignirea, ci şi învierea – deci Hristos n-a înviat singur, prin propria Sa voinţă şi putere dumnezeiască, ci împins fiind de lumea cea rea S-a ridicat cu slavă din mormânt:
“ […]lumea rea, care Te prigonea […] nu dădea să Te cunoască, şi pentru aceasta Ţi-a dat răstignirea, şi cu ea învierea apoi, căci Tu Te-ai ridicat cu slavă din mormânt, iar noi am mers apoi şi le-am spus tuturor că Hristos a înviat. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Apoi , ele răstălmăcesc Biblia, ascunzând cuvântul “naştere” şi înlocuindu-l cu “rodire”, deoarece doctrina pucioşilor este împotriva căsătoriei şi a naşterii fireşti din trupuri fireşti:
“ […] iar noi le spunem fiilor poporului Tău de azi să fie roditori în mijlocul oamenilor, căci Tu când l-ai zidit pe om ai spus apoi: «Fiţi roditori şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi supuneţi-l, şi stăpâniţi peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ şi în cer şi în ape!»,” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
În realitate, în Biblie există două versete similare, dar care pun diferit problema:
“ Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniri peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" ”(Fac. 1,28)
“ Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi! ”(Fac. 9,1)
Cu câţiva ani în urmă, pucioşii interpretau aceste versete astfel: La început, cică Dumnezeu nu voia o înmulţire firească a oamenilor, prin trupuri, ci una suprafirească, asemenea zămislirii de care a avut parte mai târziu Maica Domnului. De aceea, El nu a folosit cuvântul “naşteţi”, ci “creşteţi”, urmând ca de naştere să se ocupe El personal, prin mijloace supranaturale. Se pare însă ca Adam, Eva şi urmaşii lor n-au prea ţinut cont de chestia asta. După potop, Dumnezeu a fost nevoit să facă unele derogări, văzând că firea omului e încăpăţânată şi slabă, printre care şi acceptarea naşterii fireşti a omului din părinţii lui. Şi aşa, îndemnul "Creşteţi şi vă înmulţiţi…” a devenit "Naşteţi şi vă înmulţiţi…”. În ultimii ani, se pare că pucioşii au evoluat mai departe, îndemnul devenind: «Fiţi roditori şi vă înmulţiţi…» pentru a se ascunde astfel îndemnul precedent, care era încă în vigoare şi folosea cuvântul “naşteţi”. Naşterea, ca fenomen fiziologic, a devenit deci în ultimii câţiva ani atât de incomodă pentru pucioşi, încât ei nici nu mai vor să audă de ea, şi atunci apelează la astfel de subterfugii ieftine în exprimare.
Liderii pucioşi sunt din nou scoşi în evidenţă, pretinzându-se o oarecare echivalenţă valorică între vorbirea lor şi vorbirea “Dumnezeului de la Pucioasa”:
“ – Aşa vom lucra, vă răspund Eu, Domnul, ucenici din cer, la masa Mea împreună cu voi în zi de sărbătoare pentru voi. Stăm la masă cu poporul cuvântului Meu de azi şi privim la lucrul său din ziua aceasta ca să grăim pe viu apoi pe cele ce se aşează pe masă din gura Mea şi din gura lor,[…]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Liderii pucioşi sunt îndemnaţi apoi să-şi ridice noi ucenici, care să-i înlocuiască pe cei plecaţi în ultima vreme şi cu care să se uşureze în lucrul lor cel greu. Aceştia sunt chemaţi la vestirea “Cuvântului de la Pucioasa” peste tot pământul, şi vor fi numiţi şi apoi trimişi unul câte unul…tot de către liderii pucioşi, care vor face alegerile în numele Dumnezeului lor:
“[…] voi, copii din porţi, să deosebiţi între ucenici şi pentru lucrul cel pentru Mine, şi numai pentru el, căci voi sunteţi sub greul cel pentru vestirea Mea peste pământ, iar grijile pentru poporul sfinţit sunt multe, multe, tată, şi vă lasă pe voi fără ucenici, fără ajutor pentru lucrul cel care rămâne, cel care nu se va lua de la voi şi de la poporul Meu. O, e mare, mare nevoie de vestire a Mea peste pământ, tată. Vin sfinţii din cer cu Mine şi mărturisesc pe pământ la masa cuvântului Meu de la voi, iar cei de azi ucenici ai Mei, care se aleg să facă lucrul mărturisirii venirii Mele, trebuie să fie numiţi de Mine prin voi, şi nu fără de trimitere să facă ei lucrarea aceasta, ci după Mine să lucreze ei, şi după cum Eu cuvintez. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Noii aleşi ca ucenici primesc şi ei binecuvântare la “lucrarea de cuvânt”, adică la propovăduirea pucioşească, la care vor trebui să se mişte vioi:
“ Şi acum, în zi de praznic de ucenici şi de uceniţe din cer şi de pe pământ laolaltă, Eu, Domnul, binecuvintez lucrarea Mea cu voi, şi a voastră cu Mine, şi între ucenici lucrare de cuvânt, şi fiţi, tată, vioi, căci voiesc să vadă cei din cer ucenici ai Mei creşterea voastră din cuvântul Meu cel de ieri şi cel de azi peste voi. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Apoi se sugerează că urmează un război distrugător pe pământ, cu avioane şi rachete:
“ Să plângi, omule, când auzi de la Dumnezeu ce ai făcut tu înaintea Lui de când El te-a zidit şi până azi! Să plângi […] că te-ai suit apoi şi în văzduh cu toate făcăturile tale cele spre slujirea ta, şi care se vor năpusti ca nişte arme duşmane curând, curând împotriva ta, căci tu spui: „Am de toate, şi sufletul meu se desfată“. O, bucuria omului se preface în plâns la capătul ei[…]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Pucioşii lansează apoi o învăţătură nouă, care, dacă va fi acceptată de Biserică, va duce la modificarea Crezului Niceeo-Constantinopolitan: “Fiul purecede din Tatăl ”:
“ – În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
“Dumnezeul Pucioasei” se plânge mereu că e un Dumnezeu necăjit: toate îi merg pe dos; noroc cu şfinţii din cer care-i vin în ajutor:
“ O, grăirea din cer ar fi să nu se mai sfârşească pe pământ, că e vremea ei acum, dar ai nevoie de ucenici, o, Doamne. O, necăjit eşti Tu pe pământ acum! Venim cu Tine, Îţi venim în ajutor noi, cei din cer ucenici ai Tăi, aşa cum Ţi-am fost şi pe pământ, ba şi mai mult acum[…]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Apoi, creştinii de rând sunt îndemnaţi să meargă la preoţii bisericii şi să le ceară, ca unor învăţători, să le arate ei pe Domnul şi pe Duhul Sfânt. Iar ei desigur că n-o să le poată arăta nimic, pentru că acum Domnul şi Duhul sunt numai la Pucioasa, şi de aici nu se mai duc nicăieri în lume:
“ O, fii ai oamenilor, înţelegeţi voi că suntem cei vii atunci când voi ne cereţi vouă pe noi mijlocitori prin grăirea voastră cu noi? Vă îndemnăm pe voi să mergeţi în cete-cete la cei ce s-au aşezat peste voi în nume de învăţători ai mântuirii voastre cea de la Domnul şi să-i întrebaţi de Domnul şi de voi şi de Scripturile cele de apoi şi de Duhul Sfânt Mângâietorul, Cel promis de Domnul că vine pe pământ, şi să vi le arate ei pe acestea, căci s-au pus vouă învăţători. ”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Şi atunci, iată că li se oferă şi soluţia: să asculte de cuvântul “ucenicilor Domnului de la Pucioasa” şi să se facă şi ei propovăduitori neabătuţi ai cuvântului pucioşesc care le grăieşte din ceruri:
“ O, ascultaţi de cuvântul ucenicilor Domnului, căci vă grăim vouă. Fiţi cuvânt, fiţi purtători de sfinţenie, şi nu vă veţi lepăda de Cel ce grăieşte vouă din ceruri, căci sfinţenia vă ajută să-L cunoaşteţi. ”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
“Sfinţii” de la Pucioasa dezvăluie taina că vrăjmaşii lui Dumnezeu sunt îmbrăcaţi acum cu haine de sfânt şi lucrează cu taină mare:
“ O, e mare războiul prin cele ce nu se văd ale lui! O, e vreme de îndemnare la luptă prin sfinţenie şi prin credinţă şi prin rugăciune, căci satana e îmbrăcat pe deasupra cu haină de sfânt şi lucrează cu ascundere mare aşa cum numai el lucrează, iar ascunderea este întuneric. Treziţi-vă! Vrăjmaşii sunt îmbrăcaţi în haine de oaie şi vor fi descoperiţi de sub haina lor,… ”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Şpiritul Şfântului Ioan Evanghelistul propovăduieşte acum la Pucioasa o nouă Evanghelie şi un nou Cuvânt şi o poruncă nouă: iubirea de “Fraţii “ de la Pucioasa:
“ O, Doamne mare în cuvânt, aşa am lucrat şi noi în ziua noastră de serbare între ai Tăi de azi pe vatra neamului român. Ajută-i pe ei să fie mai mult decât noi! Dă-le lor fraţi ajutători sporului Evangheliei Tale celei noi, căci ea este cuvântul Tău cel de azi, cuvânt nou, iubire nouă, Doamne. Amin.
Iar eu, acum, ucenicul Tău cel iubit de Tine, Ioan, intru cuvânt şi le spun lor cum le-am spus şi ucenicilor de atunci, căci aşa le-am spus după ce Tu ai mers la Tatăl: «Vă scriu vouă poruncă nouă, ca să umblaţi în lumină, căci întunericul se duce. Iubiţi-vă frate pe frate, căci cine zice că este în lumină, iar pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum, dar cel ce iubeşte pe fraţi rămâne în lumină şi sminteală nu este întru el, pentru că întunericul nu orbeşte ochii lui». ”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.