107. Vine sfârşitul lumii!
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Gata! Vine sfârşitul lumii! S-a apropiat funia de par. Muritori, făceţi-vă repede testamentul că nu se ştie, poate că de data asta chiar că se va împlini profeţia cu adevărat! Iată că dogarii, care sunt conectaţi permanent la antenele cereşti, au dezvăluit până şi ziua când va avea loc marele cutremur care va face cer nou şi pământ nou: în ultima zi din prima treime a anului, mai exact pe 31 aprilie 2009. De aceea, ei s-au şi grăbit să-i avertizeze pe simpatizanţii lor să stea numai în post şi rugăciune în ultimele trei zile (marţi 28, miercuri 29 şi joi 30 aprilie) cele care vor precede măreţului eveniment cosmic de Arminden, ca să-şi mărească în acest mod şansele de a scăpa din urgia care vine. Deşi Sfârşitul Lumii a fost din toate timpurile un mare secret, pe care nici Fiul, nici Duhul nu-l ştiau, ci numai Tatăl ceresc, Care-l păstra ascuns cu mare gijă de 7000 de ani încoace, uite că tot a transpirat ceva: o păsărică din cer a adus vestea, iar pucioşii au fost primii cărora ea le-a ciripit la ureche. Dogarii, imediat după ei, au aflat acelaşi lucru pe nişte canale similare şi îndată au început să colporteze zvonul în gura mare, ocazie cu care ei le-au confirmat cu onestitate pucioşilor dreptul de întâi preveniţi. Este adevărat că ei n-au aflat decât ziua, nu şi ceasul, dar tot e ceva să ştii dinainte cu o săptămână când va fi să fie Ziua Cea Mare. Ai timp să-ţi pregăteşti ploile (acide).
Dar să lăsăm divagaţiile introductive şi să intrăm direct în subiect. Vom reproduce în continuare mesajul dogarilor, aşa cum a fost el primit recent prin comunicare cerească direct de la “Maica Domnului” din ceruri. Undeva în text ei recunosc şi confirmă că pucioşii au fost primii care au făcut un avertisment pe această temă chiar cu o zi înainte, de “Izvorul Tămăduirii”. E drept, avertismentul pucioşilor era destul de voalat – adică, cine citeşte, să înţeleagă.
Reproducerea mesajelor este ad litteram, aşa încât atunci când veţi întâlni cuvinte mai năstruşnice, precum clor şi agiazmă, împăprăţie şi strtig , să fiţi convinşi că ele aparţin dogarilor şi pucioşilor, şi nu celor care le-au reprodus textele.
Citat:
Comunicare de la Maica Domnului 11 aprilie 2009 Ioana
Pace vouă, dragele mele fiice de lumină şi pace tuturor acelora care se roagă pentru împlinirea Planurilor Mele Cele Cereşti, pe plan pământesc. Vă binecuvintez pe fiecare în parte, cu Binecuvântare Cerească, pentru a lucra spre Slava Mea.
Fiecare dintre voi să-şi facă timp de rugăciune şi să lase deoparte orice altceva!
Vă cer rugăciunea pentru salvarea oraşului vostru, de cutremurul ce va urma nu peste multă vreme şi care va zgudui cu putere tot Pământul.
Rugăciunea voastră poate atenua impactul asupra voastră şi asupra celor credincioşi Mie şi poate salva multe vieţi.
Vă mulţumesc celor ce ascultaţi cuvintele Mele şi credeţi în ele!
Urmaţi-mi învăţăturile cu stricteţe şi vorbiţi şi altora despre cele ce de la Mine le aflaţi şi pe toţi spre bine îi îndrumaţi.
Nu vă temeţi să Mă mărturisiţi înaintea oamenilor, căci şi Eu voi mijloci înaintea Domnului pentru voi, ca bine să vă fie vouă şi să trăiţi ani mulţi pe Pământ.
Vă iubesc fiicele Mele şi am încredere că veţi continua lucrarea începută prin voi, cu ajutorul Meu şi al Fiului Meu, dar şi al tuturor Sfintelor Personalităţi Cereşti. Amin!
Vineri 25.04.2009
La Praznicul „Izvorul Tămăduirii” la Noul Ierusalim – unde Dumnezeu Cuvântul vorbeşte de peste 50 de ani în poporul român – Domnul Iisus Christos, a anunţat clor (sic!) care simultan aud şi scriu acest cuvânt, că urmează o perioadă de grea încercare pentru noi toţi.
Este nevoie ca în ultimele 3 zile ale lunii aprilie (adică marţi, miercuri joi) să se ţină post sever, cei care pot doar cu agiazmă, (sic!) ceilalţi cu fructe şi legume nefierte şi fără untdelemn, consumate după apusul soarelui, sau în cursul întregii zile – după putinţa fiecăruia şi ca băutură doar apa.
Va fi o foarte mare încercare, şi acest text nu trebuie privit ca glumă, că nu se glumeşte când este vorba de Dumnezeu. Şi s-a mai spus că fiecare să facă rugăciune cât mai multă, ca pe vremuri la niniviteni, când TOŢI s-au rugat şi şi-au pus cenuşă în cap şi au scăpat de pedeapsa Lui Dumnezeu. Este o mare lupă (sic! E o mare lupă care nu măreşte) care se duce acum de către Dumnezeu cu satana şi noi, care avem liber arbitru (şi suntem şi atât de păcătoşi cu toţii) trebuie să cerem ajutorul ca să fim ajutaţi.
Trebuie ca toţi să-şi facă pentru rugăciune o candelă cu ulei netrecut prin foc (presat la rece) în care să fie pusă următoarea rugăciune: „Izbăveşte Doamne neamul român de satana şi de lucrarea lui cea neagră cu care dă să ne despartă de Tine şi de izbăvirea noastră cea de la Tine. Fii pentru noi Biruitor, căci zilele grele sunt şi nu se văd. Învaţă-ne bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, căci mai înainte de a fi miluiţi am greşit şi de aceea dă-ne putere să păzim Cuvântul Tău şi scoate-ne Tu de sub mâna satanei, căci Tu eşti Mielui Tatălui şi este scris să biruieşti: Amin!”
S-a mai spus ca fiecare să transmită acest mesaj ca să fie ajutaţi cât mai mulţi oameni şi ca rugăciunea să fie puternică.
Credeţi aceste cuvinte, rugaţi-vă şi Dumnezeu este mare şi ne va ajuta pe toţi!
Citat închis.
Câteva concluzii preliminare:
1. Avertismentele sunt extrem de actuale. Unul e datat 11 aprilie a.c., altul pe 25 aprilie a.c.
2. Supracinstirea Maicii Domnului se extinde şi la cutuma folosirii majusculelor. Dacă în Biblie şi celelalte cărţi de cult care fac parte integrantă din Sfânta Tradiţie, majusculele se folosesc exclusiv pentru a desemna Persoanele Sfintei Treimi, iată că şi textul pretins a fi de la Maica Domnului foloseşte, în adresarea către sine, exclusiv majuscule: “Planurilor Mele”, “Slava Mea” “credincioşi Mie”, “cuvintele Mele”, “de la Mine”, “să Mă mărturisiţi”, “fiicele Mele”, “ajutorul Meu şi al Fiului Meu”.
3. Se doreşte ca mesajul să ajungă la cât mai multe persoane, ceea ce reprezintă o modalitate excelentă de a face publicitate gratuită pentru dogari şi pentru pucioşi.
4. Mesajul încearcă să capete autenticitate prin referire directă la un mesaj similar, lansat de “Izvorul Tămăduirii” de către liderii pucioşi.
Eu, personal, consider că am suficiente motive să cred că această “proorocie” nu se va împlini la data anunţată, dar nici nu bag mâna-n foc, pentru că nu sunt Mafalda ca să ghicesc cum va fi să fie. Orice om se poate înşela în viaţă (şi nu numai odată), iar cutremurele vin când vor ele, nu când le programează oamenii, căci ele nu prea ştiu matematică. În acelaşi timp, eu cred că acest avertisment, lansat în surdină de “Izvorul Tămăduirii” de către pucioşi şi apoi preluat ca o mare descoperire şi relansat cu tam-tam de către dogari, este mai degrabă îndreptat către cei trei “sclavi” care au dezertat de la Pucioasa în ultima vreme, eliberându-se pentru totdeauna, şi care acum se încăpăţânează să nu se mai întoarcă. Ei trebuie înfricoşaţi cu urgiile care stau să vină peste ei, ca să se întoarcă la liderii pucioşi cu coada între picioare şi să le ceară spăşiţi iertare şi să-i roage în genunchi ca să-i reprimească la “mănăstire”. Apoi, să pună mâna cu toţii, unul pe daltă, altul pe penel, alta pe gherghef şi să pună umărul şi punga la greutăţile cetăţii care străjuieşte “raiul” de la Pucioasa. În felul acesta ar fi să scăpăm şi noi de urgiile care vin asupra întregului pământ, sub forma pedepsei colective. Dar, dacă stăm şi ne gândim bine, nu prea se merită să se mai sacrifice cineva pentru o iluzie demult pierdută. Cei trei “dezertori” de la Pucioasa sunt şi ei oameni, şi s-au născut liberi. De ce să-şi petreacă şi ultimii ani care le-au mai rămas sub jug şi cu cătuşe?
Primul care trage semnalul de alarmă că “e ceva putred în danemarca Pucioasei” este şpiritul strămoşului nostru Adam, care ia cuvântul şi demască răzvrătirea şi gândurile de răzbunare ale celor trei, răzvrătire care a cam băgat frica în liderii lor pucioşi şi i-a împins spre ascundere prin tăcere:
“ O, are Domnul durere mare acum în mijlocul poporului Lui şi Se teme să grăiască despre ea, Se teme Dumnezeu de răzbunarea cea de la om. O, a prins Domnul frică de om şi are grijă să-Şi ocrotească lucrarea Sa cu care umblă pe pământ ca să-i tragă pe toţi la Tatăl, precum este scris, căci dacă El n-ar veni acum, nimeni, nimeni de pe pământ n-ar mai striga la oameni să se întoarcă la Tatăl, căci oamenii toţi fac altceva pe pământ, şi nu e Domnul vinovat că omul nu vrea să împlinească voia şi cuvântul Său cel rostit, ci e omul vinovat pe pământ, aşa cum am fost eu în rai”. (1-03-2009)
Săracul Dumnezeu! Ce frică trebuie să-I fie Lui de om acum! Să te cruceşti, nu alta!
Cei trei “vinovaţi pe pământ”, care i-au părăsit definitiv pe liderii pucioşi lăsându-i baltă cu “operili lor de artă creştină”, sunt asemuiţi cu ucenicii care L-au părăsit pe Iisus la greu. Ei sunt acuzaţi de nestatornicie şi de îndrăzneala de a gândi singuri, cu propria lor minte:
“ Veneau mulţi după Mine în vremea aceea, şi tot mulţi Mă şi părăseau, că nu erau dintre cei fără vicleşug în credinţă. Nu pot, tată, să stau mult astăzi cu tine în sfat, dar atât cât pot, te îndemn spre credinţă fără vicleşug în ea, fiule. Duhul tău să fie curat, ca să pot Eu în tine cu Duhul Sfânt Mângâietorul, tată, şi să te port de mânuţă, căci pe cel ce-Mi dă peste mână nu pot să-l port de mânuţă, şi se poartă singur unul ca acela, şi adânc Mă doare de la cel fără de statornicie, care-şi încearcă mintea, şi pe care mintea îl încearcă. Să fii curat cu duhul şi cu credinţa, poporul Meu! Să fii copil când răutatea te încearcă.” (08-03-2009)
“Dumnezeul de la Pucioasa” îi ameninţă că-i va zdrobi dacă încearcă să-şi facă planuri fără el, adică încearcă să-l părăsească:
“… sunt nemângâiat, căci sunt în tine dintre cei ce Mă întristează şi Mă rănesc adânc şi Mă lasă nemângâiat după ce Mă rănesc, şi îşi fac planuri fără Mine, căci Mă rănesc pe Mine şi pe tine, dar Eu de la aceştia Îmi trag mila şi iubirea şi capătă ei ce-Mi dau şi ei, căci cine-Mi zdrobeşte Mie pacea şi mersul, aşa găsesc şi ei pentru ei, fiindcă este scris în cuvântul Meu despre măsura cu care măsoară omul şi cu care şi lui i se măsoară.” (08-03-2009)
“Dumnezeul de la Pucioasa” îi evidenţiază din nou pe liderii pucioşi că sunt “cei aleşi, în care nu este vicleşug”. Dimpotrivă, răzvrătitorii “fug de sub cruce”, adică părăsesc raiul Pucioasei:
“ O, Mă îndrept acum şi spre cei ce ştiu despre calea credinţei drepte şi le spun şi lor că nu este vicleşug în cei ce merg pe cale cu Dumnezeu pe pământ, iar dacă au vicleşug, să înveţe de la Mine să nu greşească în credinţă, că mari de tot sunt ispitele, iar viaţa şi învăţătura de pe pământ înşeală pe om ca să nu-L cunoască pe Dumnezeu. O, bine este să fie vegheată credinţa omului, căci ca să fie omul, el trebuie să fie prin cineva, nu prin sine, şi trebuie să nu fie sterp, căci vai celui fără de iubire, că acela este sterp cu duhul şi cu viaţa! Cel ce iubeşte iartă şi nu oboseşte iertând, iar cel ce iartă este cu putere, şi numai cei slabi nu iartă, şi numai aceia sunt slabi, şi numai aceia fug de sub cruce zicându-şi că e rău şi greu sub cruce, şi unii ca aceia dau putere diavolului, căci sunt slabi în credinţă pe drumul crucii cel plin de ispite, cel plin de cununi de la durerile de pe el.” (08-03-2009)
Răzvrătitorii nu trebuie să se bizuie pe mintea lor, ci ar trebui să se bizuie numai pe liderii pucioşi, căci ei sunt singurii care ştiu calea. Chiar dacă s-ar părea că liderii lor greşesc, ei nu trebuie judecaţi, ci trebuie iertaţi de 70 de ori câte 7, iertaţi şi iubiţi şi răbdaţi aşa cum sunt, cu minusurile şi cu hachiţele lor:
“ Eu, Domnul Iisus Hristos, Cel mărturisit acum două mii de ani de ucenicii Mei cei fără de vicleşug în ei până la sfârşit, vă îndemn pe voi, fii ai credinţei în Hristos, învăţaţi puterea credinţei şi nu staţi pe cale fără să învăţaţi cum se stă pe calea Mea cu omul! Nu vă bizuiţi pe voi înşivă, ci bizuiţi-vă pe cei ce ştiu de la Mine calea cea cu biruinţă pe ea. Fiţi iertători, fiţi blânzi şi smeriţi cu inima ca să puteţi ierta de şaptezeci de ori câte şapte celor ce vă greşesc vouă, căci cel ce nu iartă piere de pe cale, piere prin însăşi judecata minţii lui. Pe calea credinţei se merge iubind şi iertând şi răbdând şi nădăjduind fără de capăt în făgăduinţele lui Dumnezeu, pe care omul trebuie să le ajute să vină pe pământ, iar cea mai mare faptă a omului pe calea credinţei este minunea de a se face pe el însuşi omul său cel nou după chipul şi asemănarea Mea, locaş al Duhului Sfânt Mângâietorul, iar dacă alta este ţinta omului care merge pe calea credinţei, el va găsi primejdii peste credinţa sa. Feriţi-vă de vicleşug în credinţă! Fiţi curaţi cu inima şi cu credinţa! Nu vă faceţi judecători, ca să nu cădeţi din credinţă, ca să nu vă ducă judecata la judecată!” (08-03-2009)
Până la urmă, răzvrătitorii şi-au luat inima în dinţi şi au părăsit pe furiş raiul de la Pucioasa şi n-au mai stat sub jugul liderilor pucioşi. Ei sunt criticaţi de “Dumnezeul de la Pucioasa” că şi-au permis să-i judece pe liderii de la Pucioasa (“porţile şi călăuzele” poporului pucios) pentru interminabilele nedreptăţi şi scandaloasele imoralităţi ale acestora. Se reconfirmă faptul că liderii pucioşi sunt investiţi ca “învăţători” şi “paznici” ai creştinilor de la Pucioasa. Cei care se îndoiesc de legitimitatea celor doi gardieni de la Pucioasa, Mihaela şi Nicuşor, “îi slăbesc” pe aceştia în gândurile lor de îngâmfată supremaţie peste viaţa şi soarta semenilor lor, şi “îi clatină de la cârmă” pe cei doi cârmaci schizofrenici. Fără cei doi semizei, “Dumnezeul de la Pucioasa” e neputincios, şi se târăşte în coate şi pe genunchi ca să poată să meargă înainte:
“ O, voi, cei ce staţi cu Mine, şi voi, cei ce n-aţi mai stat şi Mi-aţi adus durere mare şi nu Mi-o mai vindecaţi, tată, v-am spus adesea să nu vă ridicaţi ca să judecaţi voi pe cei puşi de Mine porţi şi călăuzitori vouă de la Mine, căci Eu sunt Cel ce judec şi îngrijesc lucrarea Mea cu ei şi lucrarea lor cu Mine şi cu voi şi îi împuternicesc mereu cu puteri de la Mine şi cu pază de la Mine pentru voi ca să aveţi voi de la Mine prin ei cuvânt călăuzitor de sus şi de jos, căci Eu am pus de la Mine în ei înţelepciune pentru voi şi pază pentru voi împotriva duhurilor rele, care se nasc din neascultare, tată, şi iată, nu sunt primit de toţi cu credinţă, iar cei ce se îndoiesc de călăuzirea Mea prin ei Mi-i clatină de la cârmă, şi atunci ei se lasă mici pentru aceia, mici şi nelucrători, şi atunci merge din greu lucrul Meu şi împlinirea Mea cea pusă pe masă la voi ca să se împlinească, iar cei ce se dau mari şi tari pentru ei înşişi cad din braţul Meu şi Mă doare de la ei şi Mă doare de ei, iar Eu merg în coate şi în genunchi ca să nu stau din mers, căci se răstoarnă cerul şi pământul, tată, dacă Eu stau din mersul venirii Mele cuvânt pe pământ, şi omul îndărătnic nu crede aceasta.” (08-03-2009)
Cei trei dezertori de la Pucioasa sunt demascaţi ca “nemulţumiţi” care şi-au permis să scape din chingi şi din lanţuri şi apoi să plece şi apoi să dispreţuiască şi să urască şi să hulească pe cei doi lideri pucioşi, cei doi inşi unşi, care le-au fost până deunăzi învăţători şi cârmaci:
“ O, de două mii de ani călăuzesc greu pe cel ce vine ca să fie cu Mine, şi iată, şi azi călăuzesc greu, căci în toate trebuie să ţin seama de nevoile celor ce vin ca să fie ai Mei, şi mai puţin de nevoile Mele prin ei, căci dacă Eu nu i-aş juca în strună omului, el M-ar da de tot de peste el şi numai rău Mi-ar face, tată, aşa cum Mi-au făcut şi Îmi fac cei nemulţumiţi care au stat cu Mine şi cu familia Mea de fii şi apoi au plecat şi lovesc şi dispreţuiesc şi urăsc şi hulesc, şi iată, ura nu se vindecă, ci aduce cu ea păcatul hulei, păcatul necredinţei şi al dispreţului faţă de Dumnezeu şi de fraţi, căci iată, şi cei ce s-au crezut că pot multe şi bune, chiar şi aceia câtă, câtă durere Mi-au adus!” (08-03-2009)
Cei trei dezertori clătinaţi din credinţa eretică de la Pucioasa sunt ademeniţi cu făgăduinţe mincinoase ca să vină înapoi şi să-i iubească din nou pe liderii pucioşi, şi pentru aceasta sunt minţiţi în faţă că “li se duce dorul”:
“ Îi aştept pe cei clătinaţi de la pieptul Meu, îi aştept cu dor să-Mi fie şi să-Mi stea iarăşi aproape, şi cu iubire să vină, căci Maria Egipteanca este pildă de pocăinţă pentru cei ce iară şi iară se leapădă de sine pentru Mine şi pentru statul lor cu Mine, fiindcă Eu pentru cei ce sunt ai Mei am spus aşa: «Ieşiţi din lume, fiilor, ca să nu vă îmbătaţi din vinul ei!».
Cei trei dezertori sunt îndemnaţi să renunţe la păcatul judecăţii celor doi prooroci mincinoşi de la Pucioasa, să vină înapoi şi să intre sub ascultarea lor, şi dacă vor face aşa, li se promite în şchimb că li se vor ierta toate păcatele. Ei sunt înfricoşaţi cu ameninţarea că vine durere mare pe pământ, ameninţare care va fi preluată de către dogari şi interpretată de ei ca fiind dezvăluirea tainei cutremurului cel mare:
“[…] Fereşte-te, tată, de păcatul judecăţii, […] Te voi curăţi de tot păcatul tău dacă Mă vei asculta. Vino, tată, spre ascultare şi ajută-Mi lucrarea Mea de azi cu ascultarea ta! E vremea să vii să te iert, căci Eu sunt Cel ce iert păcatele omului şi îl fac din nou pe omul care vine să-l fac şi să rămân apoi îmbrăţişat iarăşi cu el. Amin. […]Veniţi, voi, cei pierduţi de la pieptul Meu, şi Eu vă voi ierta pe voi şi vă voi vindeca şi vă voi iubi şi iarăşi veţi fi ai Mei. Vine durere mare pe pământ, iar Eu vă port grija, tată. Veniţi sub cortul Meu şi staţi sub el şi numai sub el, căci lucrarea cuvântului Meu peste fii este acoperământul sub care Îmi voi ocroti Eu, Domnul, pe cei rămaşi cu Mine în vremea cea de strâmtorare care vine pe pământ. Amin.” (05-04-2009)
Liderii pucioşi pretind fără nici un fel de dovezi că preoţii din B.O.R. sunt vânduţi lui satana şi au pecetea lui Antichrist, spre deosebire de preoţii pucioşi, care sunt chemaţi la propovăduire din sat în sat, din român în român, pentru răspândirea ereziei de la Pucioasa:
“ O, preoţii tăi îşi văd de-ale lor, tată, şi joacă în placul lui satana cu viaţa şi cu voirea lor, dar Eu, Păstorul Cel bun şi milos, te chem sub curcubeul biruinţei şi al mântuirii tale, turmă română. Ia, tată, cuvântul Meu peste tine, şi din gură în gură să-l dai, din român în român să meargă el, iar cine va da cuvântul Meu din gură în gură român către român pentru vestirea zilelor de post şi de strigare pentru salvarea cea de la Mine a acestui neam, acela nu-şi va pierde plata. Amin, amin, amin.” (24-04-2009)
Liderii pucioşi sunt arătaţi ca “servi ai lui Dumnezeu” care trebuie iubiţi ca atare, iar cine îi va iubi pe ei, i se vor ierta toate păcatele:
“ Iar voi, cei ce Mă împărţiţi pe Mine, Domnul, cuvânt peste pământ, ridicaţi-vă să împliniţi, tată. O, cine vă iubeşte pe voi pe pământ pentru că sunteţi servii Mei, acela nu-şi va pierde plata sa, ba îi voi ierta toate păcatele pe care le-a făcut ca un om şi îl voi aştepta spre sfinţenie şi spre biruinţa prin sfinţi, căci sfinţii Mei vin cu Mine pe pământ şi se dau ajutor celor ce se biruiesc pe ei înşişi pentru biruinţa Mea. Amin.” (24-04-2009)
Împăprăţia (sic!) lui Satana se apropie de sfârşit:
“ Eu însă i-am chemat şi le-am zis lor că satana pe satana nu-l scoate afară, şi nu se dezbină întru sine o împăprăţie (sic!) ca să mai dăinuiască ea apoi, ci are sfârşit apoi, …”(26-04-2009)
Cutremurul de sâmbătă 25 aprilie 2009 a fost un fel de repetiţie generală, în care pământul “a vorbit pe limba lui”, iar porunca postului salvator de trei zile care preced Armindenul urmează acum să se transmită din gură în gură prin cei care stau gură în gură. Cei care n-au de gând să postească cele trei zile sunt aspru ameninţaţi cu strtigăte:
O, Mi-e milă de tine, popor român! Grăiesc iarăşi cu tine, tată, şi stau cu cartea deschisă între Mine şi tine ca să te vestesc prin ea să faci voia Mea pentru salvarea ta, şi ca să te mângâi şi să te îmbrăţişez dându-ţi mângâierea Mea. Ţi-am vestit ţie voia Mea şi ţi-am dat s-o lucrezi înaintea Mea pentru viaţa ta. Te-am povăţuit, tată, să faci trei zile de post (28, 29, 30 aprilie - n.r.) şi ca să primeşti ţi-am deschis veghea, tată, dar nu te teme când Eu te strtig (sic!) spre voia Mea chemându-te cu asprime spre credinţă şi spre împlinire. Ţi-am vestit zile de post, şi apoi am clătinat pământul sub tine, şi tu te-ai temut şi te temi. O, dar pământul grăieşte şi el cu tine pe limba lui şi se aşează lângă Mine ca să te îndemne şi el să iei în socoteală limba Mea, grăirea Mea de peste tine, tată, prin care îţi cer ascultare de cuvântul Meu pentru paza ta cea de la Mine, fiu român. O, nu aţâţa mânia Mea prin neascultarea ta dacă ai da să nu asculţi ruga Mea pentru viaţa ta! Braţul Meu duios se desface peste tine pentru ocrotirea ta, dar ascultă tu de Dumnezeu, tată, şi caută după cuvântul Meu din mijlocul tău şi ia-l pe el de pe masa poporului Meu pe care-l hrănesc Eu pe vatra ta cu tot cuvântul care iese din gura Mea ca să stea el înaintea Mea şi să Mă ajute pe Mine pentru salvarea lui şi a ta, popor român. Dă din gură în gură vestea postului cel de trei zile pe vatra ta, căci ţi-am cerut aceasta pentru izbăvirea ta, şi apoi tu să urăşti păcatul, tată, dar fii credincios pentru ca să Mă primeşti.” (26-04-2009)
Se caută noi prozeliţi, acum când numărul pucioşeilor de la Pucioasa s-a mai împuţinat cu trei. Toţi curioşii sunt chemaţi să vină personal şi să vadă cu ochii lor minunea de la Pucioasa, Maglavitul secolului XXI, în care creştinii se vindecă cu mijloace moderne (fac prişniţe cu Dioptronul, se culcă pe saltelele magnetice, beau cu bidoanele zeamă de orz verde şi suc de mesteacăn – deşi singurele lichide neinterzise sunt apa şi vinul – mestecă argilă şi propolis, fac cure de Aloe vera, se ung pe la încheieturi cu lichid de frână ca să scape de reumatism, mai trag câte o duşcă după programul propriu de urinoterapie şi totul se asezonează cu ceaiuri, multe, multe ceaiuri care subţiază sângele şi-l purifică, iar ce rămâne nepurificat se rezolvă cu posturile îndelungi, mai ales acum când vine criza şi banii (ochii dracului) sunt tot mai puţini:
“ Şi dacă vrei să ajut Eu credinţa ta, fă ca Toma şi vino şi vezi lucrarea Mea de cuvânt, dar vino cu duioşie şi vino cu umilinţă şi cu pocăinţă şi nu cu ispitire ca fariseii din vremea aceea când Eu îi vindecam pe toţi neputincioşii şi când fariseii Îmi spuneau că Mi-am ieşit din fire şi că am demon pentru puterea cu care făceam Eu atâta bine peste neputinţele oamenilor.[…] , căci băutura cea de la Domnul este numai apa şi vinul, iar orice altă băutură este potrivnică vieţii omului şi binecuvântării lui cea de la Dumnezeu. ” (26-04-2009)
Însă toţi aceia care încă mai credeţi în “proorociile” Mihaelei dela Pucioasa şi Ioanei dela Bucureşti, n-aveţi decât să vă postiţi şi să vă rugaţi în cele 3 zile anunţate şi aşa, în mod categoric, vă veţi scăpa pe voi, presupunând că dintre ceilalţi, mulţi care sunt mai slabi de înger, nu are cine să-i mai scape pe ei, căci vor muri de frică în aceste zile. Atmosfera de teroare este întreţinută în paralel şi de unii oficiali laici, care declară la televizor cu iresponsabilitate, ca primarii, că precis la cutremurul cel mare care va avea loc în România se vor înregistra circa 500000 de victime. Aferim!
Gata! Vine sfârşitul lumii! S-a apropiat funia de par. Muritori, făceţi-vă repede testamentul că nu se ştie, poate că de data asta chiar că se va împlini profeţia cu adevărat! Iată că dogarii, care sunt conectaţi permanent la antenele cereşti, au dezvăluit până şi ziua când va avea loc marele cutremur care va face cer nou şi pământ nou: în ultima zi din prima treime a anului, mai exact pe 31 aprilie 2009. De aceea, ei s-au şi grăbit să-i avertizeze pe simpatizanţii lor să stea numai în post şi rugăciune în ultimele trei zile (marţi 28, miercuri 29 şi joi 30 aprilie) cele care vor precede măreţului eveniment cosmic de Arminden, ca să-şi mărească în acest mod şansele de a scăpa din urgia care vine. Deşi Sfârşitul Lumii a fost din toate timpurile un mare secret, pe care nici Fiul, nici Duhul nu-l ştiau, ci numai Tatăl ceresc, Care-l păstra ascuns cu mare gijă de 7000 de ani încoace, uite că tot a transpirat ceva: o păsărică din cer a adus vestea, iar pucioşii au fost primii cărora ea le-a ciripit la ureche. Dogarii, imediat după ei, au aflat acelaşi lucru pe nişte canale similare şi îndată au început să colporteze zvonul în gura mare, ocazie cu care ei le-au confirmat cu onestitate pucioşilor dreptul de întâi preveniţi. Este adevărat că ei n-au aflat decât ziua, nu şi ceasul, dar tot e ceva să ştii dinainte cu o săptămână când va fi să fie Ziua Cea Mare. Ai timp să-ţi pregăteşti ploile (acide).
Dar să lăsăm divagaţiile introductive şi să intrăm direct în subiect. Vom reproduce în continuare mesajul dogarilor, aşa cum a fost el primit recent prin comunicare cerească direct de la “Maica Domnului” din ceruri. Undeva în text ei recunosc şi confirmă că pucioşii au fost primii care au făcut un avertisment pe această temă chiar cu o zi înainte, de “Izvorul Tămăduirii”. E drept, avertismentul pucioşilor era destul de voalat – adică, cine citeşte, să înţeleagă.
Reproducerea mesajelor este ad litteram, aşa încât atunci când veţi întâlni cuvinte mai năstruşnice, precum clor şi agiazmă, împăprăţie şi strtig , să fiţi convinşi că ele aparţin dogarilor şi pucioşilor, şi nu celor care le-au reprodus textele.
Citat:
Comunicare de la Maica Domnului 11 aprilie 2009 Ioana
Pace vouă, dragele mele fiice de lumină şi pace tuturor acelora care se roagă pentru împlinirea Planurilor Mele Cele Cereşti, pe plan pământesc. Vă binecuvintez pe fiecare în parte, cu Binecuvântare Cerească, pentru a lucra spre Slava Mea.
Fiecare dintre voi să-şi facă timp de rugăciune şi să lase deoparte orice altceva!
Vă cer rugăciunea pentru salvarea oraşului vostru, de cutremurul ce va urma nu peste multă vreme şi care va zgudui cu putere tot Pământul.
Rugăciunea voastră poate atenua impactul asupra voastră şi asupra celor credincioşi Mie şi poate salva multe vieţi.
Vă mulţumesc celor ce ascultaţi cuvintele Mele şi credeţi în ele!
Urmaţi-mi învăţăturile cu stricteţe şi vorbiţi şi altora despre cele ce de la Mine le aflaţi şi pe toţi spre bine îi îndrumaţi.
Nu vă temeţi să Mă mărturisiţi înaintea oamenilor, căci şi Eu voi mijloci înaintea Domnului pentru voi, ca bine să vă fie vouă şi să trăiţi ani mulţi pe Pământ.
Vă iubesc fiicele Mele şi am încredere că veţi continua lucrarea începută prin voi, cu ajutorul Meu şi al Fiului Meu, dar şi al tuturor Sfintelor Personalităţi Cereşti. Amin!
Vineri 25.04.2009
La Praznicul „Izvorul Tămăduirii” la Noul Ierusalim – unde Dumnezeu Cuvântul vorbeşte de peste 50 de ani în poporul român – Domnul Iisus Christos, a anunţat clor (sic!) care simultan aud şi scriu acest cuvânt, că urmează o perioadă de grea încercare pentru noi toţi.
Este nevoie ca în ultimele 3 zile ale lunii aprilie (adică marţi, miercuri joi) să se ţină post sever, cei care pot doar cu agiazmă, (sic!) ceilalţi cu fructe şi legume nefierte şi fără untdelemn, consumate după apusul soarelui, sau în cursul întregii zile – după putinţa fiecăruia şi ca băutură doar apa.
Va fi o foarte mare încercare, şi acest text nu trebuie privit ca glumă, că nu se glumeşte când este vorba de Dumnezeu. Şi s-a mai spus că fiecare să facă rugăciune cât mai multă, ca pe vremuri la niniviteni, când TOŢI s-au rugat şi şi-au pus cenuşă în cap şi au scăpat de pedeapsa Lui Dumnezeu. Este o mare lupă (sic! E o mare lupă care nu măreşte) care se duce acum de către Dumnezeu cu satana şi noi, care avem liber arbitru (şi suntem şi atât de păcătoşi cu toţii) trebuie să cerem ajutorul ca să fim ajutaţi.
Trebuie ca toţi să-şi facă pentru rugăciune o candelă cu ulei netrecut prin foc (presat la rece) în care să fie pusă următoarea rugăciune: „Izbăveşte Doamne neamul român de satana şi de lucrarea lui cea neagră cu care dă să ne despartă de Tine şi de izbăvirea noastră cea de la Tine. Fii pentru noi Biruitor, căci zilele grele sunt şi nu se văd. Învaţă-ne bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, căci mai înainte de a fi miluiţi am greşit şi de aceea dă-ne putere să păzim Cuvântul Tău şi scoate-ne Tu de sub mâna satanei, căci Tu eşti Mielui Tatălui şi este scris să biruieşti: Amin!”
S-a mai spus ca fiecare să transmită acest mesaj ca să fie ajutaţi cât mai mulţi oameni şi ca rugăciunea să fie puternică.
Credeţi aceste cuvinte, rugaţi-vă şi Dumnezeu este mare şi ne va ajuta pe toţi!
Citat închis.
Câteva concluzii preliminare:
1. Avertismentele sunt extrem de actuale. Unul e datat 11 aprilie a.c., altul pe 25 aprilie a.c.
2. Supracinstirea Maicii Domnului se extinde şi la cutuma folosirii majusculelor. Dacă în Biblie şi celelalte cărţi de cult care fac parte integrantă din Sfânta Tradiţie, majusculele se folosesc exclusiv pentru a desemna Persoanele Sfintei Treimi, iată că şi textul pretins a fi de la Maica Domnului foloseşte, în adresarea către sine, exclusiv majuscule: “Planurilor Mele”, “Slava Mea” “credincioşi Mie”, “cuvintele Mele”, “de la Mine”, “să Mă mărturisiţi”, “fiicele Mele”, “ajutorul Meu şi al Fiului Meu”.
3. Se doreşte ca mesajul să ajungă la cât mai multe persoane, ceea ce reprezintă o modalitate excelentă de a face publicitate gratuită pentru dogari şi pentru pucioşi.
4. Mesajul încearcă să capete autenticitate prin referire directă la un mesaj similar, lansat de “Izvorul Tămăduirii” de către liderii pucioşi.
Eu, personal, consider că am suficiente motive să cred că această “proorocie” nu se va împlini la data anunţată, dar nici nu bag mâna-n foc, pentru că nu sunt Mafalda ca să ghicesc cum va fi să fie. Orice om se poate înşela în viaţă (şi nu numai odată), iar cutremurele vin când vor ele, nu când le programează oamenii, căci ele nu prea ştiu matematică. În acelaşi timp, eu cred că acest avertisment, lansat în surdină de “Izvorul Tămăduirii” de către pucioşi şi apoi preluat ca o mare descoperire şi relansat cu tam-tam de către dogari, este mai degrabă îndreptat către cei trei “sclavi” care au dezertat de la Pucioasa în ultima vreme, eliberându-se pentru totdeauna, şi care acum se încăpăţânează să nu se mai întoarcă. Ei trebuie înfricoşaţi cu urgiile care stau să vină peste ei, ca să se întoarcă la liderii pucioşi cu coada între picioare şi să le ceară spăşiţi iertare şi să-i roage în genunchi ca să-i reprimească la “mănăstire”. Apoi, să pună mâna cu toţii, unul pe daltă, altul pe penel, alta pe gherghef şi să pună umărul şi punga la greutăţile cetăţii care străjuieşte “raiul” de la Pucioasa. În felul acesta ar fi să scăpăm şi noi de urgiile care vin asupra întregului pământ, sub forma pedepsei colective. Dar, dacă stăm şi ne gândim bine, nu prea se merită să se mai sacrifice cineva pentru o iluzie demult pierdută. Cei trei “dezertori” de la Pucioasa sunt şi ei oameni, şi s-au născut liberi. De ce să-şi petreacă şi ultimii ani care le-au mai rămas sub jug şi cu cătuşe?
Primul care trage semnalul de alarmă că “e ceva putred în danemarca Pucioasei” este şpiritul strămoşului nostru Adam, care ia cuvântul şi demască răzvrătirea şi gândurile de răzbunare ale celor trei, răzvrătire care a cam băgat frica în liderii lor pucioşi şi i-a împins spre ascundere prin tăcere:
“ O, are Domnul durere mare acum în mijlocul poporului Lui şi Se teme să grăiască despre ea, Se teme Dumnezeu de răzbunarea cea de la om. O, a prins Domnul frică de om şi are grijă să-Şi ocrotească lucrarea Sa cu care umblă pe pământ ca să-i tragă pe toţi la Tatăl, precum este scris, căci dacă El n-ar veni acum, nimeni, nimeni de pe pământ n-ar mai striga la oameni să se întoarcă la Tatăl, căci oamenii toţi fac altceva pe pământ, şi nu e Domnul vinovat că omul nu vrea să împlinească voia şi cuvântul Său cel rostit, ci e omul vinovat pe pământ, aşa cum am fost eu în rai”. (1-03-2009)
Săracul Dumnezeu! Ce frică trebuie să-I fie Lui de om acum! Să te cruceşti, nu alta!
Cei trei “vinovaţi pe pământ”, care i-au părăsit definitiv pe liderii pucioşi lăsându-i baltă cu “operili lor de artă creştină”, sunt asemuiţi cu ucenicii care L-au părăsit pe Iisus la greu. Ei sunt acuzaţi de nestatornicie şi de îndrăzneala de a gândi singuri, cu propria lor minte:
“ Veneau mulţi după Mine în vremea aceea, şi tot mulţi Mă şi părăseau, că nu erau dintre cei fără vicleşug în credinţă. Nu pot, tată, să stau mult astăzi cu tine în sfat, dar atât cât pot, te îndemn spre credinţă fără vicleşug în ea, fiule. Duhul tău să fie curat, ca să pot Eu în tine cu Duhul Sfânt Mângâietorul, tată, şi să te port de mânuţă, căci pe cel ce-Mi dă peste mână nu pot să-l port de mânuţă, şi se poartă singur unul ca acela, şi adânc Mă doare de la cel fără de statornicie, care-şi încearcă mintea, şi pe care mintea îl încearcă. Să fii curat cu duhul şi cu credinţa, poporul Meu! Să fii copil când răutatea te încearcă.” (08-03-2009)
“Dumnezeul de la Pucioasa” îi ameninţă că-i va zdrobi dacă încearcă să-şi facă planuri fără el, adică încearcă să-l părăsească:
“… sunt nemângâiat, căci sunt în tine dintre cei ce Mă întristează şi Mă rănesc adânc şi Mă lasă nemângâiat după ce Mă rănesc, şi îşi fac planuri fără Mine, căci Mă rănesc pe Mine şi pe tine, dar Eu de la aceştia Îmi trag mila şi iubirea şi capătă ei ce-Mi dau şi ei, căci cine-Mi zdrobeşte Mie pacea şi mersul, aşa găsesc şi ei pentru ei, fiindcă este scris în cuvântul Meu despre măsura cu care măsoară omul şi cu care şi lui i se măsoară.” (08-03-2009)
“Dumnezeul de la Pucioasa” îi evidenţiază din nou pe liderii pucioşi că sunt “cei aleşi, în care nu este vicleşug”. Dimpotrivă, răzvrătitorii “fug de sub cruce”, adică părăsesc raiul Pucioasei:
“ O, Mă îndrept acum şi spre cei ce ştiu despre calea credinţei drepte şi le spun şi lor că nu este vicleşug în cei ce merg pe cale cu Dumnezeu pe pământ, iar dacă au vicleşug, să înveţe de la Mine să nu greşească în credinţă, că mari de tot sunt ispitele, iar viaţa şi învăţătura de pe pământ înşeală pe om ca să nu-L cunoască pe Dumnezeu. O, bine este să fie vegheată credinţa omului, căci ca să fie omul, el trebuie să fie prin cineva, nu prin sine, şi trebuie să nu fie sterp, căci vai celui fără de iubire, că acela este sterp cu duhul şi cu viaţa! Cel ce iubeşte iartă şi nu oboseşte iertând, iar cel ce iartă este cu putere, şi numai cei slabi nu iartă, şi numai aceia sunt slabi, şi numai aceia fug de sub cruce zicându-şi că e rău şi greu sub cruce, şi unii ca aceia dau putere diavolului, căci sunt slabi în credinţă pe drumul crucii cel plin de ispite, cel plin de cununi de la durerile de pe el.” (08-03-2009)
Răzvrătitorii nu trebuie să se bizuie pe mintea lor, ci ar trebui să se bizuie numai pe liderii pucioşi, căci ei sunt singurii care ştiu calea. Chiar dacă s-ar părea că liderii lor greşesc, ei nu trebuie judecaţi, ci trebuie iertaţi de 70 de ori câte 7, iertaţi şi iubiţi şi răbdaţi aşa cum sunt, cu minusurile şi cu hachiţele lor:
“ Eu, Domnul Iisus Hristos, Cel mărturisit acum două mii de ani de ucenicii Mei cei fără de vicleşug în ei până la sfârşit, vă îndemn pe voi, fii ai credinţei în Hristos, învăţaţi puterea credinţei şi nu staţi pe cale fără să învăţaţi cum se stă pe calea Mea cu omul! Nu vă bizuiţi pe voi înşivă, ci bizuiţi-vă pe cei ce ştiu de la Mine calea cea cu biruinţă pe ea. Fiţi iertători, fiţi blânzi şi smeriţi cu inima ca să puteţi ierta de şaptezeci de ori câte şapte celor ce vă greşesc vouă, căci cel ce nu iartă piere de pe cale, piere prin însăşi judecata minţii lui. Pe calea credinţei se merge iubind şi iertând şi răbdând şi nădăjduind fără de capăt în făgăduinţele lui Dumnezeu, pe care omul trebuie să le ajute să vină pe pământ, iar cea mai mare faptă a omului pe calea credinţei este minunea de a se face pe el însuşi omul său cel nou după chipul şi asemănarea Mea, locaş al Duhului Sfânt Mângâietorul, iar dacă alta este ţinta omului care merge pe calea credinţei, el va găsi primejdii peste credinţa sa. Feriţi-vă de vicleşug în credinţă! Fiţi curaţi cu inima şi cu credinţa! Nu vă faceţi judecători, ca să nu cădeţi din credinţă, ca să nu vă ducă judecata la judecată!” (08-03-2009)
Până la urmă, răzvrătitorii şi-au luat inima în dinţi şi au părăsit pe furiş raiul de la Pucioasa şi n-au mai stat sub jugul liderilor pucioşi. Ei sunt criticaţi de “Dumnezeul de la Pucioasa” că şi-au permis să-i judece pe liderii de la Pucioasa (“porţile şi călăuzele” poporului pucios) pentru interminabilele nedreptăţi şi scandaloasele imoralităţi ale acestora. Se reconfirmă faptul că liderii pucioşi sunt investiţi ca “învăţători” şi “paznici” ai creştinilor de la Pucioasa. Cei care se îndoiesc de legitimitatea celor doi gardieni de la Pucioasa, Mihaela şi Nicuşor, “îi slăbesc” pe aceştia în gândurile lor de îngâmfată supremaţie peste viaţa şi soarta semenilor lor, şi “îi clatină de la cârmă” pe cei doi cârmaci schizofrenici. Fără cei doi semizei, “Dumnezeul de la Pucioasa” e neputincios, şi se târăşte în coate şi pe genunchi ca să poată să meargă înainte:
“ O, voi, cei ce staţi cu Mine, şi voi, cei ce n-aţi mai stat şi Mi-aţi adus durere mare şi nu Mi-o mai vindecaţi, tată, v-am spus adesea să nu vă ridicaţi ca să judecaţi voi pe cei puşi de Mine porţi şi călăuzitori vouă de la Mine, căci Eu sunt Cel ce judec şi îngrijesc lucrarea Mea cu ei şi lucrarea lor cu Mine şi cu voi şi îi împuternicesc mereu cu puteri de la Mine şi cu pază de la Mine pentru voi ca să aveţi voi de la Mine prin ei cuvânt călăuzitor de sus şi de jos, căci Eu am pus de la Mine în ei înţelepciune pentru voi şi pază pentru voi împotriva duhurilor rele, care se nasc din neascultare, tată, şi iată, nu sunt primit de toţi cu credinţă, iar cei ce se îndoiesc de călăuzirea Mea prin ei Mi-i clatină de la cârmă, şi atunci ei se lasă mici pentru aceia, mici şi nelucrători, şi atunci merge din greu lucrul Meu şi împlinirea Mea cea pusă pe masă la voi ca să se împlinească, iar cei ce se dau mari şi tari pentru ei înşişi cad din braţul Meu şi Mă doare de la ei şi Mă doare de ei, iar Eu merg în coate şi în genunchi ca să nu stau din mers, căci se răstoarnă cerul şi pământul, tată, dacă Eu stau din mersul venirii Mele cuvânt pe pământ, şi omul îndărătnic nu crede aceasta.” (08-03-2009)
Cei trei dezertori de la Pucioasa sunt demascaţi ca “nemulţumiţi” care şi-au permis să scape din chingi şi din lanţuri şi apoi să plece şi apoi să dispreţuiască şi să urască şi să hulească pe cei doi lideri pucioşi, cei doi inşi unşi, care le-au fost până deunăzi învăţători şi cârmaci:
“ O, de două mii de ani călăuzesc greu pe cel ce vine ca să fie cu Mine, şi iată, şi azi călăuzesc greu, căci în toate trebuie să ţin seama de nevoile celor ce vin ca să fie ai Mei, şi mai puţin de nevoile Mele prin ei, căci dacă Eu nu i-aş juca în strună omului, el M-ar da de tot de peste el şi numai rău Mi-ar face, tată, aşa cum Mi-au făcut şi Îmi fac cei nemulţumiţi care au stat cu Mine şi cu familia Mea de fii şi apoi au plecat şi lovesc şi dispreţuiesc şi urăsc şi hulesc, şi iată, ura nu se vindecă, ci aduce cu ea păcatul hulei, păcatul necredinţei şi al dispreţului faţă de Dumnezeu şi de fraţi, căci iată, şi cei ce s-au crezut că pot multe şi bune, chiar şi aceia câtă, câtă durere Mi-au adus!” (08-03-2009)
Cei trei dezertori clătinaţi din credinţa eretică de la Pucioasa sunt ademeniţi cu făgăduinţe mincinoase ca să vină înapoi şi să-i iubească din nou pe liderii pucioşi, şi pentru aceasta sunt minţiţi în faţă că “li se duce dorul”:
“ Îi aştept pe cei clătinaţi de la pieptul Meu, îi aştept cu dor să-Mi fie şi să-Mi stea iarăşi aproape, şi cu iubire să vină, căci Maria Egipteanca este pildă de pocăinţă pentru cei ce iară şi iară se leapădă de sine pentru Mine şi pentru statul lor cu Mine, fiindcă Eu pentru cei ce sunt ai Mei am spus aşa: «Ieşiţi din lume, fiilor, ca să nu vă îmbătaţi din vinul ei!».
Cei trei dezertori sunt îndemnaţi să renunţe la păcatul judecăţii celor doi prooroci mincinoşi de la Pucioasa, să vină înapoi şi să intre sub ascultarea lor, şi dacă vor face aşa, li se promite în şchimb că li se vor ierta toate păcatele. Ei sunt înfricoşaţi cu ameninţarea că vine durere mare pe pământ, ameninţare care va fi preluată de către dogari şi interpretată de ei ca fiind dezvăluirea tainei cutremurului cel mare:
“[…] Fereşte-te, tată, de păcatul judecăţii, […] Te voi curăţi de tot păcatul tău dacă Mă vei asculta. Vino, tată, spre ascultare şi ajută-Mi lucrarea Mea de azi cu ascultarea ta! E vremea să vii să te iert, căci Eu sunt Cel ce iert păcatele omului şi îl fac din nou pe omul care vine să-l fac şi să rămân apoi îmbrăţişat iarăşi cu el. Amin. […]Veniţi, voi, cei pierduţi de la pieptul Meu, şi Eu vă voi ierta pe voi şi vă voi vindeca şi vă voi iubi şi iarăşi veţi fi ai Mei. Vine durere mare pe pământ, iar Eu vă port grija, tată. Veniţi sub cortul Meu şi staţi sub el şi numai sub el, căci lucrarea cuvântului Meu peste fii este acoperământul sub care Îmi voi ocroti Eu, Domnul, pe cei rămaşi cu Mine în vremea cea de strâmtorare care vine pe pământ. Amin.” (05-04-2009)
Liderii pucioşi pretind fără nici un fel de dovezi că preoţii din B.O.R. sunt vânduţi lui satana şi au pecetea lui Antichrist, spre deosebire de preoţii pucioşi, care sunt chemaţi la propovăduire din sat în sat, din român în român, pentru răspândirea ereziei de la Pucioasa:
“ O, preoţii tăi îşi văd de-ale lor, tată, şi joacă în placul lui satana cu viaţa şi cu voirea lor, dar Eu, Păstorul Cel bun şi milos, te chem sub curcubeul biruinţei şi al mântuirii tale, turmă română. Ia, tată, cuvântul Meu peste tine, şi din gură în gură să-l dai, din român în român să meargă el, iar cine va da cuvântul Meu din gură în gură român către român pentru vestirea zilelor de post şi de strigare pentru salvarea cea de la Mine a acestui neam, acela nu-şi va pierde plata. Amin, amin, amin.” (24-04-2009)
Liderii pucioşi sunt arătaţi ca “servi ai lui Dumnezeu” care trebuie iubiţi ca atare, iar cine îi va iubi pe ei, i se vor ierta toate păcatele:
“ Iar voi, cei ce Mă împărţiţi pe Mine, Domnul, cuvânt peste pământ, ridicaţi-vă să împliniţi, tată. O, cine vă iubeşte pe voi pe pământ pentru că sunteţi servii Mei, acela nu-şi va pierde plata sa, ba îi voi ierta toate păcatele pe care le-a făcut ca un om şi îl voi aştepta spre sfinţenie şi spre biruinţa prin sfinţi, căci sfinţii Mei vin cu Mine pe pământ şi se dau ajutor celor ce se biruiesc pe ei înşişi pentru biruinţa Mea. Amin.” (24-04-2009)
Împăprăţia (sic!) lui Satana se apropie de sfârşit:
“ Eu însă i-am chemat şi le-am zis lor că satana pe satana nu-l scoate afară, şi nu se dezbină întru sine o împăprăţie (sic!) ca să mai dăinuiască ea apoi, ci are sfârşit apoi, …”(26-04-2009)
Cutremurul de sâmbătă 25 aprilie 2009 a fost un fel de repetiţie generală, în care pământul “a vorbit pe limba lui”, iar porunca postului salvator de trei zile care preced Armindenul urmează acum să se transmită din gură în gură prin cei care stau gură în gură. Cei care n-au de gând să postească cele trei zile sunt aspru ameninţaţi cu strtigăte:
O, Mi-e milă de tine, popor român! Grăiesc iarăşi cu tine, tată, şi stau cu cartea deschisă între Mine şi tine ca să te vestesc prin ea să faci voia Mea pentru salvarea ta, şi ca să te mângâi şi să te îmbrăţişez dându-ţi mângâierea Mea. Ţi-am vestit ţie voia Mea şi ţi-am dat s-o lucrezi înaintea Mea pentru viaţa ta. Te-am povăţuit, tată, să faci trei zile de post (28, 29, 30 aprilie - n.r.) şi ca să primeşti ţi-am deschis veghea, tată, dar nu te teme când Eu te strtig (sic!) spre voia Mea chemându-te cu asprime spre credinţă şi spre împlinire. Ţi-am vestit zile de post, şi apoi am clătinat pământul sub tine, şi tu te-ai temut şi te temi. O, dar pământul grăieşte şi el cu tine pe limba lui şi se aşează lângă Mine ca să te îndemne şi el să iei în socoteală limba Mea, grăirea Mea de peste tine, tată, prin care îţi cer ascultare de cuvântul Meu pentru paza ta cea de la Mine, fiu român. O, nu aţâţa mânia Mea prin neascultarea ta dacă ai da să nu asculţi ruga Mea pentru viaţa ta! Braţul Meu duios se desface peste tine pentru ocrotirea ta, dar ascultă tu de Dumnezeu, tată, şi caută după cuvântul Meu din mijlocul tău şi ia-l pe el de pe masa poporului Meu pe care-l hrănesc Eu pe vatra ta cu tot cuvântul care iese din gura Mea ca să stea el înaintea Mea şi să Mă ajute pe Mine pentru salvarea lui şi a ta, popor român. Dă din gură în gură vestea postului cel de trei zile pe vatra ta, căci ţi-am cerut aceasta pentru izbăvirea ta, şi apoi tu să urăşti păcatul, tată, dar fii credincios pentru ca să Mă primeşti.” (26-04-2009)
Se caută noi prozeliţi, acum când numărul pucioşeilor de la Pucioasa s-a mai împuţinat cu trei. Toţi curioşii sunt chemaţi să vină personal şi să vadă cu ochii lor minunea de la Pucioasa, Maglavitul secolului XXI, în care creştinii se vindecă cu mijloace moderne (fac prişniţe cu Dioptronul, se culcă pe saltelele magnetice, beau cu bidoanele zeamă de orz verde şi suc de mesteacăn – deşi singurele lichide neinterzise sunt apa şi vinul – mestecă argilă şi propolis, fac cure de Aloe vera, se ung pe la încheieturi cu lichid de frână ca să scape de reumatism, mai trag câte o duşcă după programul propriu de urinoterapie şi totul se asezonează cu ceaiuri, multe, multe ceaiuri care subţiază sângele şi-l purifică, iar ce rămâne nepurificat se rezolvă cu posturile îndelungi, mai ales acum când vine criza şi banii (ochii dracului) sunt tot mai puţini:
“ Şi dacă vrei să ajut Eu credinţa ta, fă ca Toma şi vino şi vezi lucrarea Mea de cuvânt, dar vino cu duioşie şi vino cu umilinţă şi cu pocăinţă şi nu cu ispitire ca fariseii din vremea aceea când Eu îi vindecam pe toţi neputincioşii şi când fariseii Îmi spuneau că Mi-am ieşit din fire şi că am demon pentru puterea cu care făceam Eu atâta bine peste neputinţele oamenilor.[…] , căci băutura cea de la Domnul este numai apa şi vinul, iar orice altă băutură este potrivnică vieţii omului şi binecuvântării lui cea de la Dumnezeu. ” (26-04-2009)
Însă toţi aceia care încă mai credeţi în “proorociile” Mihaelei dela Pucioasa şi Ioanei dela Bucureşti, n-aveţi decât să vă postiţi şi să vă rugaţi în cele 3 zile anunţate şi aşa, în mod categoric, vă veţi scăpa pe voi, presupunând că dintre ceilalţi, mulţi care sunt mai slabi de înger, nu are cine să-i mai scape pe ei, căci vor muri de frică în aceste zile. Atmosfera de teroare este întreţinută în paralel şi de unii oficiali laici, care declară la televizor cu iresponsabilitate, ca primarii, că precis la cutremurul cel mare care va avea loc în România se vor înregistra circa 500000 de victime. Aferim!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.