104. Noi contradicţii în “Cuvântul” de la Pucioasa

(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Cuvântul de la Pucioasa, dacă ar fi de la Dumnezeu, aşa cum pretind liderii pucioşi, ar excela în acurateţe, întrecând chiar şi Biblia, din următorul motiv foarte simplu: Biblia este o colecţie de cărţi scrise de oameni (ce-i drept, oameni aleşi şi inspiraţi de Duhul Sfânt) în timp ce “Cuvântul” este prezentat de pucioşi ca fiind o producţie proprie a lui Dumnezeu, ieşită chiar din gura Lui. Aşadar, vom regăsi în fiecare din aceste scrieri sfinte atât personalitatea, cât şi educaţia autorului. Întrucât autorul “Cuvântului” de la Pucioasa se pretinde că nu este un om, ci Însuşi Dumnezeu, această scriere ar trebui să fie perfectă, în timp ce la scrierile Bibliei sunt de aşteptat unele imperfecţiuni omeneşti. Din păcate,observăm că lucrurile stau exact invers: în timp ce Biblia excelează prin sobrietate, conciziune, precizie, consecvenţă, eficienţă, “Cuvântul” de la Pucioasa nu este altceva decât o logoree jalnică, infestată de patetisme ieftine şi de inconsecvenţe grave. Aceste inconsistenţe sunt raportate atât la Biblia consacrată, cât şi la propriile aserţiuni anterioare. Bineînţeles că, liderii pucioşi fiind acuzaţi deschis de anumiţi contestatari că sunt atât autorii reali ai “Cuvântului”, cât şi (implicit) ai acestor inconsecvenţe, au găsit soluţia, inventând o formulă salvatoare care să justifice inconsecvenţele şi contrazicerile de sine: “Dumnezeu este mereu astăzi!” Această formulă ingenioasă, dar profund imorală, care-L proclamă pe Dumnezeu ca fiind un personaj schimbător, gata oricând să-Şi încalce cuvântul dat, încearcă de fapt să acopere gravele inconsecvenţe ale autorului de la Pucioasa cu dreptul acestuia de a se contrazice pe sine, pe principiul că “el este mereu astăzi; iar astăzi nu-i ca ieri, şi nici ca mâine”. Desigur că motivaţiile schimbărilor de pe o zi pe alta sunt puse pe seama oricărei alte cauze decât cea intrinsecă autorului: din cauza oamenilor(în principal), iar Dumnezeul Pucioasei trebuie să se dea după oameni (adică să ţină cont de neputinţele, încăpăţânările, inconsecvenţele oamenilor); din cauza naturii ( dacă e senin, dacă e ploaie, dacă e frig, dacă e grindină, dacă trăzneşte afară, toate acestea afectează buna dispoziţie a autorului anonim); din cauza vremurilor şi după timpuri (autorul este sub timpuri, şi nu timpurile sub el), etc,etc.

1. O primă nepotrivire pe care o consemnăm este aceea că, deşi pretinde că mai are multe, multe de spus şi că nu-i ajunge spaţiul şi timpul ca să se desfăşoare în voie, autorul anonim de la Pucioasa “ratează” din când în când ocaziile consacrate de a “coborî cuvântul” pe pământul şfânt de la Pucioasa. Recent, au fost “ratate” Duminica a doua şi Duminica a treia din Post (15 martie şi 29 martie a.c.), ocazii în care “Cuvântul” n-a mai apărut. În antecedente au mai fost perioade chiar mai lungi de “absenţă” a “Cuvântului” (câteva luni la rând) care, în mod ciudat(sau nu) coincideau tocmai cu nişte etape de mari fricţiuni între liderii pucioşi şi contestatarii lor din interiorul comunităţii.

Dumnezeul Pucioasei nu scapă însă nici o ocazie să se lamenteze că are multe de spus, dar nu-i ajunge timpul şi ocaziile oportune ( în schimb, nu suflă nici un cuvinţel despre ocaziile scăpate de a “cuvânta”, cum au fost cele două duminici sus-menţionate):
“Iar voi, copii din porţi, întăriţi-Mi lucrarea, întăriţi-o pentru venirea Mea cuvânt la poporul Meu şi la om, tată. O, cât de mult aş avea de grăit, cât de mult! Grăiesc însă aşa cum pot, aşa cum se poate grăi, şi cu multă răbdare grăiesc. O, fiţi şi voi ca Mine! Să răbdăm, tată, să suferim răbdând, căci plata cea de la Tatăl e dulce în cei ce rabdă, şi va fi ea mângâierea lor. Amin.” (Citat din “Cuvântul” datat 22-03-2009)
Din context reiese că Dumnezeul Pucioasei nu este deloc un Atotputernic, ci are serioase limite, asemănătoare cu cele ale oamenilor.

2. O altă nepotrivire se referă la durata “lucrării” speciale de la Pucioasa. Există un text care afirmă că “Lucrarea” de la Pucioasa n-a început în 1955, ci în 1932!:
“ De la vârsta de nouă ani, acest trup îl am de folosinţă, pentru poporul Domnului Iisus Hristos. Crezi? Purta o singură rochiţă şi în loc de cămăşuţă. Şi mânca mere pădureţe, dar era miere, nu mere…” (Citat din “Cuvântul” datat 1 mai 1979)
Cuvintele “acest trup îl am de folosinţă pentru popor…” spun clar că “poporul de la Pucioasa” s-a folosit de darurile Verginicăi încă din anul 1932, pe când ea avea vârsta de 9 ani. Înseşi “vedeniile” repetate din perioada copilăriei nu pot fi considerate exterioare “lucrării”, şi ele chiar sunt relatate pe larg în biografia “Sfintei Virginia” ca argument al alegerii ei suprafireşti, ca “proorociţă” a Domnului. Chiar Verginica afirmă că relaţiile ei cu “poporul” sunt anterioare anului 1955:
“… Nu mai e anul 1954. O, nu mai sunteţi de atunci, şi sunteţi de astăzi, când se uită moartea pe fereastră să numere pe cine să ia cu grămada. Duhovniceşte vorbesc.” (Citat din “Cuvântul” datat 16 aprilie 1975)
În acest context, pare perfect plauzibil ca “lucrarea” să aibă astăzi venerabila vârstă de 77 de ani!
Cu toate acestea, liderii pucioşi preferă să considere că “lucrarea” a început în anul 1955, ceea ce ar însemna în urmă cu 54 de ani.
În acest context, apare cu totul inexplicabil de ce Dumnezeul de la Pucioasa vorbeşte astăzi (în 2009) când de 50 de ani, când de 55 de ani, când de cincizeci şi ceva de ani, când despre peste cincizeci de ani, când despre cincizeci de ani şi mai bine, de parcă aritmetica ar fi un experiment extrem de dificil pentru “El”:

“…începutul lucrării Mele de cuvânt prin trâmbiţa Mea Verginica acum cincizeci şi cinci de ani.” (Citat din “Cuvântul” datat 12-02-2009)

“ O, Fiule scump, în toată vremea cea de peste cincizeci de ani, de când Tu stai pe pământ cu a doua Ta venire prin această lucrare de cuvânt…”( Citat din “Cuvântul” datat 07-04-2009)

“ Aşa l-am învăţat Eu mereu, mereu şi pe poporul Meu cel din vremea aceasta, timp de cincizeci şi ceva de ani de când îl învăţ… “(Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)

“…începutul lucrării Mele de cuvânt prin trâmbiţa Mea Verginica acum cincizeci şi cinci de ani. “(Citat din “Cuvântul” datat 12-02-2009 )

“ Acum cincizeci şi cinci de ani El ne-a dat cuvânt să coborâm pe pământ şi să aşezăm binecuvântare arhierească peste lucrarea Lui de trâmbiţare din zilele acestea…”( Citat din “Cuvântul” datat 12-02-2009 )

În 2009 se spunea la un moment dat (în afară de celelalte valori vehiculate, toate la fel de inexacte)că s-au împlinit 50 de ani:
“ O, de cincizeci de ani atât de frumos Îmi învăţ poporul!“ (Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)

În 2008 se spunea că s-au împlinit tot 50 de ani:
“…şi n-am avut în poporul Meu cel de cincizeci de ani, n-am avut ucenici cu care să-Mi port lucrarea, … “(Citat din “Cuvântul” datat 25-05-2008)

“ O, mult duh de lucifer am avut Eu în poporul Meu cel de cincizeci de ani… “(Citat din “Cuvântul” datat 25-05-2008). O mărturisire pe cât de sinceră, pe atât de dezarmantă. Problema este că a rămas şi extrem de actuală.


“…aşa cum au făcut mulţi lângă lucrarea Ta în toată vremea celor cincizeci de ani ai cuvântului… “(Citat din “Cuvântul” datat 22-06-2008)

“ Te simţi atâta de puternic ca să poţi să-Mi zdrobeşti truda Mea cea de cincizeci de ani? “(Citat din “Cuvântul” datat 22-06-2008)

“…grăiesc peste pământul român de mai bine de cincizeci de ani… “(Citat din “Cuvântul” datat 09-08-2008)

“ Tot ce am proorocit Eu prin acest cuvânt, timp de cincizeci de ani grăit, se împlineşte împlinind în om împărăţia Mea, care împărăţeşte peste cei ce se fac împărăţia Mea. “(Citat din “Cuvântul” datat 21-09-2008)

“…sunt peste cincizeci de ani de când Domnul a venit pe pământ cu facere nouă de om nou, de popor nou, şi apoi cuvânt de facere a Ierusalimului nou, precum scrie în Scripturi, iar Scripturile se împlinesc. “(Citat din “Cuvântul” datat 08-11-2008)

“ Învăţaţi-i pe tot mai mulţi dintre cei ce au băut din acest izvor de cuvânt al Meu timp de cincizeci de ani şi mai bine… “(Citat din “Cuvântul” datat 08-12-2008)

În 2007 se spunea că s-au împlinit tot 50 de ani:

“ O, trezeşte-te, popor de demult, ca să primeşti harul iertării şi al împăcării şi să-L împaci pe Dumnezeu cu tine, căci tu ai pe tine semnul acestei taine de cuvânt, cu care Eu Îmi povăţuiesc de cincizeci de ani un popor pentru nădejdea mângâierii Mele, ca, apoi, Eu să vin şi să împărăţesc, după cum este scris în prooroci şi în cartea Mea cu tine, poporul Meu de demult. “(Citat din “Cuvântul” datat 19-01-2007)




“ O, cei ce-Mi sunteţi porţi, ridicaţi porţile şi vestiţi pe poporul Meu cel hrănit cincizeci de ani cu cuvântul Meu, vestiţi-l să vină să-l hrănesc pe el în zi de praznic sfânt cu cuvânt de înviere pentru el, căci vin cu scumpele Mele mironosiţe şi voi petrece cu poporul Meu, şi el va petrece cu Mine şi va învăţa. “(Citat din “Cuvântul” datat 15-04-2007)

“ Ţi-am dat cartea Mea, cartea Mea cu tine, cartea Mea cea de cincizeci de ani în mijlocul tău. Învaţă carte, învaţă, poporul Meu, să iubeşti, învaţă-te iar, căci cartea Mea îţi aduce ţie lumină şi îţi aminteşte de paşii tăi cu Mine şi te înviază, popor de demult. O, ţine urma oilor Mele, că nu este pentru tine fericire fără Mine şi fără învăţătura Mea cea de cincizeci de ani peste tine […] Vino la Mine, vino la Mine, vino la Mine, poporul Meu, popor cu numele lui Dumnezeu pe creştetul tău. Amin.[…] De cincizeci de ani Mă fac cuvânt în tine ca să fac neamurile pământului să afle şi să ştie că tu eşti masa Mea de praznic acum, când Eu iarăşi vin, că este scris să vin să dau fiecăruia după cum este fapta sa. “(Citat din “Cuvântul” datat 22-04-2007)
“ O, tot de aceea vin şi acum, şi vin cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, şi am împlinit cincizeci de ani de când grăiesc cuvântul Meu în mijlocul acestui neam, şi M-am făcut carte pe vatra aceasta şi am dat neamului român cuvântul Meu[…] Acum, Eu, Domnul, grăiesc cu tine, cel aşezat din voia Mea la cârma neamului român. Vin să vindec rana ta. Nu uita că ţi-am pus pe braţe cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, în ziua când l-am împărţit neamului român, cartea Mea de azi, rostită de gura Mea în mijlocul pământului român. “(Citat din “Cuvântul” datat 29-04-2007)
“ Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, o, neam român. Pe ţarina ta Mi-am aşezat cina cuvântului Meu acum pe pământ. Mai bine de cincizeci de ani cinez în tine cu ucenici culeşi de Mine din neamul tău.[…] De cincizeci de ani Mă fac cuvânt pe vatra ta […] Cei ce nu cred că Eu sunt acest cuvânt, aceia au şi fost judecaţi de cuvântul acesta, căci adevărat este cuvântul acesta, şi de cincizeci de ani am casă cu el pe vatra aceasta, căci scris este: «Al Domnului este pământul şi tot ce e pe el». Amin. “(Citat din “Cuvântul” datat 20-05-2007)
“ Am făcut cartea cea mare, cartea Mea cu tine, cartea Mielului Cel junghiat şi ţi-am dat-o, tată, şi am scris acum prin ea cincizeci de ani de cuvânt cu tine pe vatra neamului român. amin. “(Citat din “Cuvântul” datat 29-05-2007)

“ – O, Verginico, dar vor să ştie ei ce au stârpit ei atunci? Lucrarea viţei şi lucrarea mlădiţei au stârpit-o din calea lor, dar Eu, Domnul, Viţa cea adevărată, Mi-am păstrat mlădiţele, şi în Mine le-am păstrat şi le-am îngrijit, şi le-am umplut de sevă nouă, tată, şi iată-Mă lucrând peste pământ pe mai departe cu lucrarea cuvântului Meu, începută prin tine acum cincizeci de ani, […]“(Citat din “Cuvântul” datat 03-06-2007)

“ Cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, acest cuvânt care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului…“(Citat din “Cuvântul” datat 13-07-2007)
“ Îmi învăţam mereu poporul să iubească rugăciunea, dar el nu putea să fie numai al Meu cu mintea lui, cu îndeletnicirile lui, şi îşi alegea fiecare câte ceva de făcut, şi aşa se depărta el de Mine după ce Mă gusta dacă Mă afla din om în om în acest cuvânt cu care stau masă întinsă de cincizeci de ani pe pământ în neamul român. “(Citat din “Cuvântul” datat 02-08-2007)
“ Iată, am dat acum cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, vorbirea Mea cea de azi cu un popor hrănit cu ea, şi Mă doare că nu ascultă poporul cel hrănit, nu ascultă ca să împlinească el cuvântul cel din carte, tată.[…] O, cartea Mea cea de cincizeci de ani nu se face hrană de creştere pentru cei ce o au pe ea, fiilor cu care-Mi plâng jalnica Mea durere de la om. “(Citat din “Cuvântul” datat 19-08-2007)
“ Sunt cincizeci de ani de când te învăţ făcându-Mi cale la tine cu învăţătura Mea de cer nou şi de pământ nou pe pământ şi de înveşnicire a ta pe pământ prin ascultarea ta de Mine, tată. […]Întoarce-te să fii copil ascultător, popor de demult, şi uită-te în cartea Lui cea de cincizeci de ani, […] Mă uit la copiii celor ce au fost pe cale cu Mine la începutul şi la mijlocul celor cincizeci de ani de cuvânt acum, şi Mă podidesc lacrimi pline de ruşine înaintea vrăjmaşului Meu şi al lor, diavolul, mamă. […]O, cât Mă doare că nu te întorci la Mine aşa cum Eu te aştept să fii acum, când Eu, Domnul, Îmi aşez pe pământ faţa cea văzută a lucrării Mele cu tine cincizeci de ani, poporul Meu cel de demult al Meu! “(Citat din “Cuvântul” datat 28-08-2007)
“ Lucrarea Mea de peste tine, prin care Eu zidesc iarăşi omul, este corabia de salvare, tată, şi fericit este cel ce crede în venirea Mea la tine, înfricoşându-se să mai petreacă cu cei fără de lege peste viaţa lor, şi voiesc să-Mi ridic la loc poporul care a mers cu Mine pe calea celor cincizeci de ani de cuvânt al Meu peste pământ în vremea aceasta, căci[…]O, fiilor unşi, rugaţi-vă pentru acest popor care a mâncat la masa Mea în vremea celor cincizeci de ani de cuvânt, acum, când Eu sunt pe pământ cuvânt pentru judecata făpturii. “(Citat din “Cuvântul” datat 27-10-2007)

“ De cincizeci de ani Îmi ocrotesc un popor ca să-Mi împlinesc cu el Scripturile venirii Mele şi toate proorociile făcute prin acest cuvânt, care curge de cincizeci de ani pe vatra neamului român. “(Citat din “Cuvântul” datat 08-11-2007)

“ Îngerul Meu Mihail Mă vesteşte la porţi ca să intru iarăşi cuvânt în carte pentru tot lucrul zilei, pentru creşterea şi statornicia poporului Meu cel din toată vremea lucrării cuvântului Meu, lucrător cincizeci de ani peste poporul Meu. O, mare este poporul cuvântului Meu.[…] O, poporul Meu cel din vremea celor cincizeci de ani de cuvânt, acum, când Eu iarăşi vin de la Tatăl la om![…] Ia chipul Meu şi poartă-l, poporul Meu cel din toată vremea cea de cincizeci de ani a cuvântului Meu în mijlocul tău. “(Citat din “Cuvântul” datat 21-11-2007)

“ Ce dulce Mi-a fost lucrarea şi voirea când a fost s-o aşez pe ea cale a cuvântului Meu peste pământ acum mai bine de cincizeci de ani![…] Stau înaintea ta cuvânt de sărbătoare şi am în braţe ziua aceea când M-am vestit pe pământ cu ieslea cuvântului Meu, cu grădiniţa peste care Mă slăvesc în cuvânt de deasupra ei şi în care este scris tot cuvântul Meu, iar Eu, Domnul, l-am făcut carte acum, cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, căci adevărată este cartea Mea cea de cincizeci de ani, al cărei cuvânt s-a împlinit şi se împlineşte, tată. “ (Citat din “Cuvântul” datat 12-12-2007)
S-ar părea că aici s-a făcut o mai bună precizare: “Cuvântul” a curs pe pantele dâmboviţene mai mult de 50 de ani, dar cartea relatează numai pe primii 50. Oare aşa să fie? În realitate, deşi cartea pretinde că se opreşte cu reproducerea textelor la cei 50 de ani scurşi între 1955 şi 2005, ea reproduce şi textele apărute în perioada 30 aprilie 1955-23 aprilie 2006.
Este vorba aşadar de “Cartea celor 51 de ani de cuvânt” , nu de “Cartea celor 50 de ani”, aşa cum este ea în mod curent denumită, ca să sune mai bine la ureche.

“ Cincizeci de ani te-am povăţuit, poporul Meu, să nu mănânci carne, să nu bei băutură străină de binecuvântarea Mea şi să lepezi păcatul trupesc, şi iată, acum se cer la tine acestea ca să poţi să te atingi de cele puse de Mine spre sfinţenie. “(Citat din “Cuvântul” datat 14-12-2007)

În 2006 se spunea că s-au împlinit tot 50 de ani:
“ Şi iată, binecuvintez cu mare iubire lucrarea vestirii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământ acum, la sfârşit de timp, şi cartea Mea cu voi se va împărţi apoi peste tot spre mărturia lucrării Mele cu voi.” (Citat din “Cuvântul” datat 12-03-2006)
“ Acum Mă vestesc Eu Însumi strigând de cincizeci de ani şi mai bine,[…] Un picuţ mai avem de trudit la lucrul cel aşa de greu al cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământ acum, şi vom da în părţi acest foc care a ars din Dumnezeu în mijlocul Israelului Meu cel nou la sfârşit de timp în mijlocul neamului român, din care Eu, Domnul, Mi-am crescut un popor de ucenici.[…] celor ce trudesc la fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani,[…] Rostesc binecuvântare cu putere în ea, cu putere de Duh Sfânt pentru noi puteri peste cei ce se îngrijesc de fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani şi mai bine, ca apoi Eu să-Mi desfac slava Mea peste pământ şi peste inima omului.” (Citat din “Cuvântul” datat 7-04-2006)
Aceeaşi observaţie ca şi cea mai dinainte: se sugerează că “Grăirea din cer” a durat 50 de ani şi mai bine, iar Cartea care e pe cale să se editeze reproduce doar primii 50 de ani. În realitate, Cartea reproduce exact primii 51 de ani de “cuvânt de la Pucioasa”! În mod corect, pucioşii ar fi trebuit să o numească altfel: “cartea cuvântului cel de cincizeci şi unu de ani pe pământ”, dar ei au preferat să lanseze o denumire incorectă, dar ceva mai comercială.

“ I-am spus poporului cel hrănit vreme de cincizeci de ani cu cuvântul strigării Mele după om, i-am spus aşa: «Te vor judeca florile, fiule, că ele au miros atâta de frumos!». […] E Domnul îndurerat, poporul Meu, şi trage din greu să-Şi ridice între pământ şi cer cartea cuvântului Său cel de cincizeci de ani în mijlocul poporului român.” (Citat din “Cuvântul” datat 16-04-2006)
“ Am adus pe pământ botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc, dar ţara Mea îşi vede de tot ce nu înseamnă Dumnezeu, iar Eu, Domnul, am pus-o la albit şi la lămurit, căci am în mijlocul ei cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, iar ea doarme când Eu nuntesc în ea praznic de înviere, masă de Duh Sfânt pe vatra ei.[…] De cincizeci de ani plâng cu râu de Duh Sfânt peste tine, ţară a venirii Mele,[…] fiii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani peste pământul român,[…] Iată istoria cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe vatra neamului român![…] Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioară, am împlinit cincizeci de ani de cuvânt pe vatra poporului român (1955-2005, n.r.).” (Citat din “Cuvântul” datat 23-04-2006)
Textul de mai sus demonstrează caracterul conspirativ al liderilor pucioşi, care, chiar şi în pofida evidenţelor, se întrec în măsluiri ieftine, menite să aureoleze cu orice preţ toate năzbâtiile de la Pucioasa. În aprilie 2006 se editează o carte care reproduce o parte din textele pretinse a fi “Noua Biblie dela Pucioasa”, texte care se întind pe parcursul a …51 de ani!! (mai exact, primul text este datat 30 aprilie 1955, iar ultimul, 23 aprilie 2006). Pucioşii completează textul cu o explicaţie falsă: “(1955-2005, n.r.).” menită să acopere minciuna celor 50 de ani care sunt de fapt 51.

Cartea celor 51 de ani (deveniţi peste noapte 50) este prezentată de şpiritul Verginicăi a fi “cartea Mielului din Apocalipsă”, o lucrătură lucrată cu greu de către ucenicii liderilor pucioşi care, deşi puţini, s-au ostenit cu tipăritura, cu transportul tonelor de cărţi dintr-un loc într-altul şi cu corecturile:
“ El stă de veghe pentru poporul cel de azi şi taie puterea vrăjmaşă care pândeşte din firea ei mersul Domnului cuvânt peste pământ, şi biruieşte din cei biruitori, şi a dat putere de biruinţă pentru deschiderea cărţii Mielului, cartea Domnului, cuvântul Lui, cincizeci de ani în mijlocul neamului român. Cu greu a lucrat Domnul această cerească lucrătură, căci ucenicii cuvântului Lui sunt micuţi şi sunt puţini, dar Domnul şi sfinţii biruitori au fost izbândă celor ce au lucrat, şi iată se împarte cartea, se împarte cuvântul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul” datat 7-05-2006)

“ Te trezesc cu cuvântul Meu, că Eu de cincizeci de ani dau prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt să-Mi ţin treaz un popor,[…] Nemângâierea Mea este fără de margini acum, la sfârşit de timp, căci omul cel hrănit cu minunea cuvântului Meu timp de cincizeci de ani n-a ştiut ce este credinţa şi roadele ei în el şi Dumnezeu în om[…]Iată, vom ridica între pământ şi cer cartea Mea cu tine, cincizeci de ani de carte din cer pe pământ. Omul învaţă zece, douăzeci de ani pe pământ ca să ştie apoi să stea mare peste om, iar Eu te-am învăţat cincizeci de ani de carte, şi te rog acum, mângâie-Mă tu cu fructul învăţăturii Mele, poporul Meu. ” (Citat din “Cuvântul” datat 1-06-2006)

“Dumnezeul Pucioasei” îi desemnează pe fiii unşi (liderii pucioşi) să dirijeze distribuirea Cărţii Mari pe pământ:
“ Eu am coborât pe pământ învăţătură cerească timp de cincizeci de ani[…]iar acum îi dau omului cartea Mea cea de cincizeci de ani la sfârşit de timp[…]daţi cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani,[…]” (Citat din “Cuvântul” datat 1-06-2006)

Liderii pucioşi, numindu-se “mici” din prea multă modestie, se angajează ca distribuitori mici ai “Cărţii cea mare”, cea de 50(51) de ani pe pământ:
“ Ridicăm cartea cuvântului Tău cel de cincizeci de ani şi Îţi cerem ajutor ca să împlinim în noi pe cele din ea, şi Îţi cerem milă, că suntem mici faţă de măreţia celor ce se vor împlini prin puterea cuvântului Tău.” (Citat din “Cuvântul” datat 1-06-2006)

Operaţia s-a efectuat cu succes:
“ Am ridicat cu voi cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani şi am dat-o oamenilor.” (Citat din “Cuvântul” datat 18-06-2006)

“ …astăzi Eu proorocesc pe pământ de cincizeci de ani” (Citat din “Cuvântul” datat 7-07-2006) . De fapt, de 51 şi trei luni, nu de 50.
“ ….şi iată, în zilele acestea am grăit cincizeci de ani peste pământ…”(Citat din “Cuvântul” datat 12-07-2006) .

“ De cincizeci de ani stau cu masă de cuvânt pe pământ,… ” (Citat din “Cuvântul” datat 11-09-2006)


Se dezvăluie faptul că poporul Verginicăi a fost păstorit fără nici un folos timp de 50 de ani, căci n-a vrut să se lase îmbiat de “Cuvântul de la Pucioasa”:
“ …căci poporul cel de la început, după ce Eu M-am coborât cuvânt acum cincizeci de ani, a vrut petrecere cu Mine, şi nu cruce ca Mine,…” (Citat din “Cuvântul” datat 21-09-2006)
“ Iată-l pe poporul pe care cincizeci de ani l-am învăţat, iar el nu M-a ascultat, ci s-a cârmuit după sine şi nu după învăţătura Mea de peste el.[…] Poporul cel de cincizeci de ani, cel de la început şi de la mijloc, şi mai încoace, n-a avut înţelepciunea iubirii cereşti, căci a fost trupesc de tot,[…] Mă uit cu jale lungă şi cu suspin adânc la poporul cel cincizeci de ani îmbiat de glasul cuvântului Tău, Doamne bun,[…] o, Doamne Care de cincizeci de ani vii venind[…]căci poporul cel cincizeci de ani hrănit n-a voit să Mă sprijine pentru Duhul Sfânt cu Care Eu suflu peste om.” (Citat din “Cuvântul” datat 14-10-2006)
“… au fost două căi din care putea să-şi aleagă una poporul cel cincizeci de ani hrănit de cuvântul Meu de peste el[…]Iată, poporul hrănit cu acest cuvânt timp de cincizeci de ani, a pierit din lipsă de înţelepciune,…” (Citat din “Cuvântul” datat 27-10-2006)
Poporul cel de demult al Verginicăi trebuia să aleagă supunerea deplină sub jugul liderilor pucioşi, şi nu voia liberă a sa:
“ O, popor care Mă asculţi, […] O, popor cu nume sfânt, să ştii că numele cel sfânt de peste tine este numai pentru cel ce alege calea Mea, calea cea cu supunere, […] căci Eu, […] ţi-am spus că poporul care a auzit cuvântul învăţăturii ieşit din gura Mea timp de cincizeci de ani, avea să-şi aleagă din cele două căi pe una din ele. Supunerea şi voia liberă sunt aceste două căi,[…]” (Citat din “Cuvântul” datat 12-12-2006)

“ Iată, tată, de ce am spus Eu pe calea acestui cuvânt de cincizeci de ani că la capătul vremii tot pământul şi tot omul va fi urmărit şi prins de duhul farmecelor şi al vrăjilor de la om la om,…” (Citat din “Cuvântul” datat 21-11-2006)
“ V-am trimis cartea cuvântului Meu de azi, şi apoi v-am scris în cer pe fiecare din voi că v-am dat cartea Mea, cuvântul Meu cel de cincizeci de ani peste pământul român, cuvântul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl la om.” (Citat din “Cuvântul” datat 12-12-2006)
“ O, sunt plin de cuvânt şi de sărbătoare de cuvânt pentru poporul care M-a ştiut cincizeci de ani în mijlocul lui,…” (Citat din “Cuvântul” datat 14-12-2006)

Dar nu numai “Dumnezeul de la Pucioasa” se încurcă în socoteli, ci şi alte spirite pucioase dovedesc că nu prea le-a plăcut aritmetica în şcoala primară.
Şpiritul care pretinde că este ”Teoctist patriarhul” numără şi el 50 de ani între 1955 şi 2007: ” Dar Tu ai avut milă de mine pentru fapta mea cea pentru lumina lucrării Tale, aşa cum scrie despre mine în cartea Ta de azi, cartea cuvântului Tău cel de cincizeci de ani peste neamul român, şi mi-ai dat acum intrare în odihnă, iertându-mi mie păcatele toate prin jertfirea mea pe altarul Tău, … “(Citat din “Cuvântul” datat 13-09-2007)
Şpiritul care se pretinde a fi “Şfântul Nicolae” mărturiseşte şi el cei 50 de ani între 1955 şi 2007: “ Mă doare, mă doare pentru poporul Tău cel încercat şi lovit de cei necredincioşi, care se dau înţelepţi ca să-Ţi facă Ţie pată pe obrazul lucrării Tale cea de cincizeci de ani peste pământ, dar pata se va întoarce spre cei batjocoritori, care se bizuie pe înţelepciunea lor ca să defaime cu ea cărarea Ta prin întunericul lumii, Doamne. “(Citat din “Cuvântul” datat 19-12-2007)
Şpiritul care pretinde că este “Maica Domnului de la Pucioasa” confirmă şi el(ea) că între 1955 şi 2007 au trecut fix 50 de ani, iar între 1955 şi 2006 au trecut tot 50 de ani:
“ Acestea sunt cuvintele pe care El vi le spunea vouă în vremea celor cincizeci de ani de cuvânt peste voi că trebuie să se împlinească. “(Citat din “Cuvântul” datat 13-04-2007)
“ Lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, cu care Fiul meu suflă peste pământ de cincizeci de ani sprijineşte-o tu acum şi pururea, popor al naşterii de sus. “(Citat din “Cuvântul” datat 7-04-2006)

Şpiritul care se pretinde că este însuşi “arhiereul Vasile Târgovişteanul”, mort în urmă cu 7 ani, mărturiseşte şi el 50 de ani de “Cuvânt”, de data aceasta între 1955 şi 2006:
“ Cu duh de umilinţă cerească mă fac mare în cuvânt peste biserica neamului român, care ar fi trebuit să asculte numai şi numai de Tine dacă Tu ai ieşit cu apa cea vie a râului vieţii ca să adăpi cu ea pământul, iar el să se facă nou prin apa spălării, prin focul Duhului Sfânt, glasul gurii Tale care se face râu din cer, căci cincizeci de ani ai cuvântat din cer pe vatra poporului român.” (Citat din “Cuvântul” datat 14-01-2006)

Şpiritul Verginicăi nu putea fi mai prejos în mistificarea celor 51 de ani, deveniţi 50, adică o nouă “Cincizecime” prin cosmetizare :
“ Ai venit pe pământ după două mii de ani cu nume nou, şi Te numeşti Cuvântul lui Dumnezeu, şi Te scrii cu el în timp, iar acum Te-ai făcut carte, Doamne, şi se desfac peceţile ei şi se împarte cuvântul Tău şi numele Tău cel de cincizeci de ani pe pământul român, unde Ţi-ai aşternut masa pentru venirea Ta cu sfinţii, Doamne.” (Citat din “Cuvântul” datat 7-05-2006)

“ …cartea aceasta, pe care acum ţi-o dă Domnul ţie, este cuvântul umilinţei Domnului spre tine timp de cincizeci de ani, şi Domnul te învaţă să fii umilit, popor al învăţăturii cereşti.” (Citat din “Cuvântul” datat 18-06-2006)
“ …mi-e dor de poporul care a păşit cu pasul pe calea cea de cincizeci de ani a acestui cuvânt izvorât din cer, şi n-a ştiut el să păşească spre cer cu credincioşie, cu statornicie şi cu inimă născută de sus pentru cele de sus.” (Citat din “Cuvântul” datat 14-12-2006)

Însuşi “Tatăl ceresc dela Pucioasa” numără din greu anii, încurcându-se la socoteală (cei 50 de ani au devenit între timp 51 de ani şi jumătate), apoi o încurajează pe România, cu care stă de vorbă între patru ochi:
“ O, ţară română! Eu, Tatăl, te îndemn la pocăinţă, la lucrarea roadelor împărăţiei cerurilor în mijlocul tău. Primeşte iubirea Fiului Meu, care se face cuvânt pe vatra ta. De cincizeci de ani lucrează Domnul la veşmântul tău cel pentru venirea şi pentru slava Domnului tău.” (Citat din “Cuvântul” datat 11-09-2006)
Şi el îl consideră pe poporul Verginicăi o cauză pierdută şi o zbatere zadarnică:
“ Poporul cel cincizeci de ani învăţat de cuvântul învăţăturii venirii Domnului acum, a fost scris cu cei necredincioşi dacă nu a rămas până azi împlinitor al învăţăturii cea de peste el,…” (Citat din “Cuvântul” datat 14-10-2006)
Motivul principal se întrevede printre rânduri: cei din poporul vechi au avut iubire de sine, pentru că nu i-au iubit pe liderii pucioşi, cei ce trec drept “fii ai lui Dumnezeu”:
“ Dacă poporul cel de cincizeci de ani ar fi voit să înveţe iubirea de Dumnezeu, ar fi scăpat de iubirea de ei lângă Noi, şi ar fi avut iubire de fii şi n-ar mai fi luat de la Noi avere din cer ca să plece cu ea afară, ca să plece în lume, după ce Ne-a auzit pe Noi la uşă, Fiule scump.” (Citat din “Cuvântul” datat 21-11-2006)

“Arhanghelul Mihail dela Pucioasa” deplânge şi el poporul Verginicăi, în care s-au investit degeaba 50 de ani (de fapt, 51 şi jumătate) de învăţătură de “Cuvânt”. El se dovedeşte necruţător de tăios, făcându-i pe cei care nu s-au alăturat noii credinţe, propovăduită de liderii pucioşi, “fii ai diavolului”, care au adus numai durere cerului prin răzvrătirea lor ( în contrast cu liderii pucioşi, care sunt “fiii lui Dumnezeu”):
“ Drumul Tău cel de cincizeci de ani pe pământ, numai cei ce au ochi pot să vadă cum a fost.[…] Iată ce durere a purtat cerul sfânt timp de cincizeci de ani![…] Glas de înger îţi grăieşte ţie, poporule de azi al acestui cuvânt care aduce pe Domnul la tine. Sunt îngerul Domnului, şi am însoţit pe Domnul mereu, timp de cincizeci de ani în coborârea Sa şi în unealta Sa, iar astăzi zic: fii ai diavolului sunt numiţi cei ce nu fac voia lui Dumnezeu, cei ce fac voia lor după ce ştiu de la Dumnezeu voia lui Dumnezeu, şi aceia se fac apoi cei ce nasc vorbe învrăjbitoare şi defăimătoare, micşorându-i prin ele pe cei purtători de Dumnezeu, ca să nu poată face voia Domnului cei ce ar da s-o facă pe ea.[…] Sunt îngerul Domnului, şi grăiesc de pe această cale de cincizeci de ani a Domnului şi a poporului care L-a auzit pe El grăindu-i lui cuvântul vieţii.[…] Eu, Doamne şi Stăpâne al oştirilor îngereşti, sun cuvântând să se întoarcă la voia Ta şi la înţelepciunea drepţilor toţi cei care se pot ridica iarăşi dintre cei ce Te-au însoţit în vremea acestei trâmbiţări de cincizeci de ani.” (Citat din “Cuvântul” datat 21-11-2006)
Se speră aşadar ca prin aceste cuvinte înfricoşătoare să se determine o întoarcere a celor din poporul cel de demult (cel ce a însoţit-o pe Verginica) spre supunere necondiţionată sub jugul liderilor pucioşi.


3. Se lansează o învăţătură nouă, care se contrazice flagrant cu tot ce s-a spus mai înainte pe această temă. Această învăţătură pretinde că “Pe pământ trebuie lucrat ca pe pământ, nu ca în cer, aşa cum şi Fiul lui Dumnezeu a lucrat pe pământ când a fost cu trupul acum 2000 de ani”:

“ …că pe pământ pentru Domnul e ca pe pământ, şi trebuie lucrat ca pe pământ, aşa cum şi Fiul meu a lucrat acum două mii de ani pentru nevoile Evangheliei înaintea oamenilor pentru ca să poată să meargă El cu mersul cel de pe pământ ca să arate omului calea spre cer apoi. “(Citat din “Cuvântul” datat 07-04-2009)

O sumedenie de texte anterioare pretindeau însă cu totul altceva. Se spunea că Fiul a lucrat ca în cer, nu ca pe pământ, la zidirea omului:

“ Eu sunt Omul Cel nou, Omul Cel dintâi, născut din Tatăl mai înainte de veci, şi am făcut omul după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi când am făcut încă un trup dintr-unul, am lucrat ca în cer, şi aşa am făcut Noi două trupuri dintr-unul. (Citat din “Cuvântul” datat 9-01-1994)
Şi cum lucrarea “Domnului de la Pucioasa” se spune că este grăirea din văzduh, şi despre vorbirea lui se spunea prin 1994 că era ca în cer, nu ca pe pământ:
“ Domnul vorbeşte ca în cer, nu ca pe pământ; nu ca până acum este această vorbire.” (Citat din “Cuvântul” datat 15-02-1994)
Cu alte cuvinte, vorbirea de acum de la Pucioasa este ceva special, nu ca până acum; deci Biblia, fiind anterioară “Cuvântului” cel de acum, nu era din cer, ci de pe pământ.
Dacă Domnul Pucioasei ar fi lucrat ca pe pământ, şi nu ca în cer, s-ar fi nimicit toată “lucrarea” de la Pucioasa prin păcatele “poporului ales”:
“ Cine a venit la Mine, a venit să nu mai păcătuiască, dar tu, tată, ai păcătuit şi apoi, şi ai făcut fapte ruşinoase înaintea cerului, că era să-Mi nimiceşti toată lucrarea Mea dacă Eu nu lucram ca în cer, cu dreptate.”( Citat din “Cuvântul” datat 4-03-1995)

Până şi despre Şfânta Virginia se spune că a cântat şi a vorbit pe pământ, ca în cer:

“ O, tu eşti martorul Meu din vremea aceasta, şi lumea nu ştie, şi sătuţul acesta nu ştie cine eşti tu, popor adunat în staulul acestei lucrări de cuvânt dumnezeiesc; nu vrea să ştie că Eu am avut o trâmbiţă în satul acesta, o cântăreaţă din care Eu am cântat şi am vorbit ca în cer pe pământ.” (Citat din “Cuvântul” datat 9-06-1994)

Pe atunci se spunea că învăţătura şi ştiinţa şi înţelepciunea trebuie luate din cer, nu de pe pământ:

“…de cel cu ştiinţă să nu te ruşinezi, şi să-i spui omului acesta să ia înţelepciune din cer, că pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer.” (Citat din “Cuvântul” datat 9-06-1994)

Şi totuşi, contrazicerea din anul 07-04-2009 nu este singulară. Prin anul 1995 se afirma din nou că Fiul, acum 2000 de ani, a lucrat ca pe pământ, nu ca în cer, pe motiv că “ Pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer”!!!:
“ O, Israele, mângâierea Mea de şapte veacuri! Pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer. Copilul Meu, Eu când am venit din cer pe pământ, a trebuit s-o iau de la pământ, nu de la cer. Am făcut ca pe pământ şi M-am pus jertfă pe cruce, ca pe pământ, nu ca în cer. Am făcut voia omului, ca pe pământ.”( Citat din “Cuvântul” datat 27-09-1995)

Modelul anului 2008 era iubirea ca în cer pe pământ, căci Domnul a împlinit cea de-a Doua Venire a Sa pe pământ, căci “a şi venit iarăşi”:
“ Fii mărit, fii binecuvântat de cei ce Te iubesc ca în cer pe pământ, o, Doamne, o, Fiule al Tatălui Savaot, o, Fiule al meu, al mamei Fecioare, care Te-a adus din Tatăl la om pe pământ ca să fii cu omul şi iarăşi să Te duci apoi la Tatăl şi iarăşi apoi să vii, după cum ai şi venit iarăşi, împlinind iarăşi Scriptura venirii Tale prin care Tu ai vestit atunci venirea Ta de azi. Amin, amin, amin. “ (Citat din “Cuvântul” datat 28-08-2008)

Numeroase mesaje anterioare proclamau lucrarea “ca în cer, nu ca pe pământ”:

“ Toate cuvintele voastre să fie ca în cer.”( Citat din “Cuvântul” datat 19-10-1990)
“ Aici este înălţime cerească, măi copii, şi trebuie să fiţi ca în cer aici.” (15-09-1991)
“ Cine are urechi de auzit, să audă şi să înţeleagă ca în cer, nu ca pe pământ,[…] “(Citat din “Cuvântul” datat 15-09-1991)
“ Pace şi bună orânduială, copiii mei, căci aşa va trebui să fie în acest aşezământ sfânt, căci duhul ascultării va fi să-şi aibă cel dintâi loc în acest aşezământ, şi Domnul va birui cu duhul ascultării în mijlocul acestor hotare, şi de la duhul ascultării va fi şi orânduială şi atenţie şi supunere, şi va fi ca în cer aici.[…] , şi se va face pământ nou din loc în loc de la acest început nou, căci se va pune orânduială ca în cer aici. “(Citat din “Cuvântul” datat 17-11-1991)
Liderii pucioşi sunt şi ei prezentaţi ca modele desăvârşite, care lucrează “ca în cer”:
“ De aceea copiii Mei cei aşezaţi aici de veghe şi de lucru cu cerul şi ca în cer, poartă greul care este din lume, aşa precum şi Domnul a purtat greul lumii.”( Citat din “Cuvântul” datat 21-11-1992)
“ Şi dacă acum am făcut o iesle nouă şi un cuvânt nou, lasă-Mă ca în cer în această iesle, poporule iubit, că de aici Eu te învăţ numai din cer, ca să te deprind să fii ceresc, copilul Meu.”( Citat din “Cuvântul” datat 9-01-1994)
“ Aş veni la tine, popor iubit, ca să-ţi spun de acum taina despre România, dar tu nu o poţi purta nici acum, şi iată, Eu mai aştept un pic. Tu n-ai putut purta nici taina Mea despre tine, tată, pentru că tu nu M-ai ascultat ca să vorbesc Eu cu tine ca în cer şi ca să înţelegi ce înseamnă cer, să înţelegi de-acum.” (Citat din “Cuvântul” datat 9-01-1994)

Până şi obscura soră Leana “lucrează” ca în cer, căci este mutată cu spiritul la cer, de unde vine cu putere multă şi pătrunde cu uşurinţă prin toate ungherele:
“ O, măi fiilor, eu am cu mine pe sora Leana, şi se bucură cu mine, şi eu mă bucur cu ea, şi ne bucurăm cu toţii, fiilor. Ea a umblat mult lângă mine pe vremea trupului cel văzut al nostru, şi tot mult umblăm şi acum, căci mulţi din poporul acesta o cheamă în rugăciunea lor, şi ea se grăbeşte să le împlinească lipsurile de putere, căci ea are putere ca în cer, şi are trecere uşoară şi pătrunde uşor pe unde nu poate omul pătrunde.”( Citat din “Cuvântul” datat 14-12-1994)
Pentru că poporul ales “nu este curat”, “Dumnezeul Pucioasei“ este nevoit să stea cu acesta nu ca în cer, ci ca pe pământ:
“ Aşa şi tu să vrei, Israele, copilul Meu de la venirea Mea. Mă doare că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine fructul vieţii, căci fructul vieţii este curat, curat, tată, şi tu nu eşti curat, şi nu pot sta la masă cu tine ca în cer, şi stau ca pe pământ.”( Citat din “Cuvântul” datat 15-02-1995)

Concluzia? Pe vremuri se promova o altfel de biruinţă decât se face acum, în anul 2009: cel care va lucra ca în cer, acela va birui:
“ Ferice de cel ce va birui, că acela, ca în cer va birui.”( Citat din “Cuvântul” datat 15-05-1957)
4. La prima venire pe pământ, Hristos a venit prin Fecioara Maria:
“ Când am venit la întâia Mea venire acum două mii de ani… […] Eu am venit pe pământ ca să fiu Cel durut…[…] să iert am venit, şi am venit să-i dau omului mereu, mereu putere să se facă şi să fie al lui Dumnezeu pe pământ…[…] poporul Meu, îţi dau iubirea mamei Mele Fecioara ca să-ţi mângâie sufletul, tată, ca să-ţi aducă putere şi înnoire, tată. Ea a fost slujită de îngeri pentru venirea Mea prin ea pe pământ…”( Citat din “Cuvântul” datat 07-04-2009)
La a doua venire pe pământ, Hristos a venit doar la pucioşi, dar nu cum s-a proorocit în Faptele Apostolilor, cap 1, v.11 (Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer) ci “prin lucrarea de cuvânt”, adică pe ascuns, ca un fur noaptea, nevăzut de nimeni şi dezbrăcat de slava cu care era aşteptat de toată creştinătatea:
“ O, Fiule scump, în toată vremea cea de peste cincizeci de ani, de când Tu stai pe pământ cu a doua Ta venire prin această lucrare de cuvânt… “(Citat din “Cuvântul” datat 07-04-2009)

5. Deşi “Dumnezeul Pucioasei” pretinde că este Mesia, el nu este un Atotputernic, ci un lipsit de puteri, aflat la îndemâna bunăvoinţei omului:
“ O, dă-Mi putere să vin la tine, fiule poporul Meu! “(Citat din “Cuvântul” datat 07-04-2009)
Susţinătorii lui sunt liderii pucioşi, care-l primesc în porţile Pucioasei şi-i dau putere să rabde:
“Iar voi, copii din porţi, întăriţi-Mi lucrarea, întăriţi-o pentru venirea Mea cuvânt la poporul Meu şi la om, tată. O, cât de mult aş avea de grăit, cât de mult! Grăiesc însă aşa cum pot, aşa cum se poate grăi, şi cu multă răbdare grăiesc. O, fiţi şi voi ca Mine! Să răbdăm, tată, să suferim răbdând, căci plata cea de la Tatăl e dulce în cei ce rabdă, şi va fi ea mângâierea lor. Amin.” (Citat din “Cuvântul” datat 22-03-2009)


6. Cel ce nu-l iubeşte pe “Dumnezeul Pucioasei” este dat anatemei:

“ Pace ţie, popor de nou Ierusalim pe pământ! Aşa te-a numit pe tine Domnul. Cel ce nu-L iubeşte pe Domnul Dumnezeu tău, să fie anatema! Acesta este cuvânt spus de râvna apostolică a ucenicului Fiului meu, Pavel apostolul, vas al Duhului Sfânt al Tatălui meu şi al Fiului meu, iar eu spun: cel ce nu te iubeşte pe tine pentru că eşti al lui Dumnezeu, acela este anatema, şi să se trezească acela. Amin.” (Citat din “Cuvântul” datat 07-04-2009)
Sunt parafrazate cuvintele apostolului Pavel care se refereau la Hristos cel viu şi Atotputernic:
“ Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema!”(I Cor.16,22)
Dar tot Pavel este şi cel ce a dat anatemei pe cei ce aduc Evanghelii falsificate, cum sunt şi pucioşii cu a lor “Evanghelie a Şfintei Proorocitze Virginia”:
“ Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema! “(Gal. 1, 8-9)

7. Despre Maria Egipteanca se spune că mai întâi a avut iubire, şi apoi pocăinţă:

“ O, Maria Egipteanca a fost plină de iubire cu firea ei cea omenească şi a putut apoi să-Mi dea Mie cu ardoare şi cu lepădare de sine iubirea ei, căci s-a înţelepţit apoi prin iubire de Dumnezeu, nu prin luptă pentru pocăinţă mai întîi, şi apoi s-a sfinţit prin nevoinţă şi prin părere de rău şi prin ură asupra păcatului, uitând de ea însăşi şi iubindu-Mă pe Mine, şi aşa şi-a biruit ea păcatul, iar Eu am stat cu ea apoi multă vreme şi am bucurat pe îngeri şi pe sfinţi cu iubirea dintre noi. “(Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)
Apoi se promovează exact contrariul: nu vrednicia iubirii, ci pocăinţa a fost cea care i-a adus har, şi a transformat-o într-o pildă de pocăinţă:
“ Nu pentru vrednicia ei, ci pentru pocăinţa ei am stat Eu cu ea şi i-am dat de la Mine har, căci fără Mine nu poate nimic bun omul, şi greu se mai dă el spre iertarea Mea asupra lui, căci omul se lasă greu de tot de păcat. “(Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)
“…căci Maria Egipteanca este pildă de pocăinţă pentru cei ce iară şi iară se leapădă de sine pentru Mine şi pentru statul lor cu Mine…”( Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)

8. Ura naşte hula :
“ O, de unde se naşte în om ura? De la lipsa iubirii Mele în om se naşte ura, iar ura naşte hula în inima omului. “(Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)
“ …căci mânia aduce ura, iar ura face în om păcatul hulei apoi, şi unul pe altul se întreţin în om aceste păcate, …” (Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)
“…şi iată, ura nu se vindecă, ci aduce cu ea păcatul hulei,… “ (Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)

Ba hula aduce ura:

“…şi iată, toate păcatele se iartă omului, dar hula care aduce ură nu se mai iartă, nu se mai spală omul de ea, căci ura macină omul mai tare decât orice boală şi nu-şi înţelege omul boala aceasta.” (Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)

Întîi ura naşte hula, şi abia apoi hula aduce ura:

“ Păcatul judecăţii […]te duce să păcătuieşti cu hulă şi apoi cu ură, cu ură şi apoi cu hulă, şi Eu voiesc să te iert, tată, şi să te întorc cu iubire spre Mine şi spre fraţi, tată. “(Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)

Ura nu se vindecă cu nici un chip:

“…şi iată, ura nu se vindecă, ci aduce cu ea păcatul hulei,… “ (Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)
“ O, ura nu se vindecă acolo unde ea îşi face loc între om şi om, căci Iuda nu şi-a mai vindecat ura pe ceilalţi ucenici ai Mei.” (Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)

Ba ura se vindecă, dar cu pocăinţă:

“…şi iată, ura nu se vindecă decât prin pocăinţă, căci numai cel ce uită de iertarea păcatelor lui, numai acela urăşte, şi îşi zice drept cel ce urăşte. “(Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)

9. O suită de inadvertenţe se referă la împărăţia cerurilor. Când a venit împărăţia cerurilor pe pământ?
– O sursă pucioasă din anul 2003 anunţă că împărăţia cerurilor pe pământ a venit deja pe pământul român, încă din data de 2 august 1992:
“ Îngerii venirii Mele, însoţiţi de Mihail arhanghelul şi de marele prooroc Ilie, scriu în cer şi pe pământ ziua a doua a lunii august, anul doisprezece de la începutul împărăţiei cerurilor pe pământ, pe pământul român, ţara Noului Ierusalim. Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o să Se veselească întru ea cu cei iubiţi ai Săi pe pământ. Amin. “(Citat din “Cuvântul” datat 20 iulie/2 august 2003)

– În schimb, un spirit întreprinzător, care se prezintă a fi “al proorocului Daniel”, anunţă solemn la data de 30 decembrie 2008 că toţi proorocii Domnului aşteaptă cu mare dor să vină Domnul biruitor pe pământ şi să aşeze împărăţia Sa pe pământ sfânt:
“ O, ridicaţi-vă să împliniţi cu Domnul alături de voi Scripturile cele de apoi, căci noi, proorocii Domnului, aşteptăm cu mare dor pe Domnul biruitor peste timp şi împărăţia Sa pe pământ sfânt. Amin, amin, amin. “(Citat din “Cuvântul” datat 30-12-2008)

– La 7 aprilie 2009 se anunţă din nou că Împărăţia cerurilor vine biruitoare, curând, curând:
“ Eu rămân în iubirea ta şi ţi-o păstrez Mie, şi în ziua a doua a lumii voi arăta rodul ei, prin care Eu am putut să-Mi săvârşesc biruinţa Mea şi toată Scriptura împărăţiei cerurilor pe pământ curând, curând, şi cer şi pământ nou curând, curând, căci Eu sunt Cel adevărat în tot cuvântul Meu. “(Citat din “Cuvântul” datat 07-04-2009)

– Alte informaţii “sacre” pretind că împărăţia cerurilor pe pământ n-a venit încă, fiind tot în stadiul de promisiune, dar e pe-aproape, la fel de aproape ca şi acum 2000 de ani:

“ S-a apropiat iarăşi de voi împărăţia cerurilor ca şi acum două mii de ani. “(Citat din “Cuvântul” datat 19-01-2009)
“ Îngerii lui Dumnezeu vă sunt slujitori în toate suferinţele voastre cu Domnul, iar voi sprijiniţi pe poporul Domnului şi daţi-i mereu viaţă vie ca să aibă pentru zilele ce vin, căci aproape este Domnul, şi ziua Lui vine, şi va fi ea a doua zi a voastră, odihna lui Dumnezeu în om şi a omului în Dumnezeu, împărăţia Lui cea promisă. Amin. “(Citat din “Cuvântul” datat 07-04-2009)

– Între cele două afirmaţii de mai sus apare o alta, care le contrazice pe amândouă, pretinzând că Împărăţia cerurilor a venit încă de acum 2000 de ani:
“ …Domnul a lucrat tainic când a venit şi Şi-a aşezat împărăţia Sa peste cei puţini ai Săi acum două mii de ani…“(Citat din “Cuvântul” datat 12-02-2009)

– În realitate, suntem anunţaţi că împărăţia cerurilor e venită simultan cu venirea “Cuvântului de la Pucioasa”, dar oamenii nu sunt deprinşi cu ea. Norocul însă cu “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”, care-i deprinde pe oameni cu ea:
“ Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt întru cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om ca să-l învăţ pe om venirea Mea cu sfinţii, ca să-l deprind pe om cu Dumnezeu pe pământ, cu împărăţia Mea în mijlocul oamenilor. “(Citat din “Cuvântul” datat 8-02-2009)

– “Dumnezeul Pucioasei” vine acum, la sfârşit de timp, vestind că s-a apropiat împărăţia cerurilor:
“ S-a dezvăţat omul să-L amintească pe Dumnezeu în toate ale lui, iar Eu, Domnul, nu se putea să nu vin acum, la sfârşit de timp, şi să strig după om, vestindu-i lui mai mult decât acum două mii de ani că s-a apropiat împărăţia cerurilor şi că omul trebuie să iasă întru întâmpinarea ei vrând-nevrând, fie pentru bucurie, fie pentru tânguire, precum este scris despre venirea Mea iarăşi pe pământ după om. “(Citat din “Cuvântul” datat 12-12-2008)

– Deşi neînţelegerile şi “încordările de suflet” dintre liderii pucioşi şi outsiderii lor sunt din ce în ce mai grave, prefigurându-se noi dezertări din “raiul pucioşilor”, “Cuvântul” insistă în a propovădui că împărăţia cerurilor va străluci tot mai mult în sânul comunităţii “mănăstireşti” de la Pucioasa, de unde se deduce că ea este deja venită:
“ O, desfaceţi-vă unii altora încordările de suflet şi lucraţi totul ca pentru Domnul şi ca pentru voi apoi, şi veţi fi roadele dragostei, iar Domnul va străluci pe pământ tot mai aprins cu împărăţia Sa în voi şi între voi. “(Citat din “Cuvântul” datat 25-12-2008)
– Împărăţia cerurilor vine acum, odată cu “Cuvântul de la Pucioasa”, dar omul, pentru că nu vede vederea ei, de aceea îl face mincinos pe “Dumnezeul de la Pucioasa”, aşa cum îl făcea şi acum 2000 de ani pe Iisus:
“ O, poporul Meu, împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, şi zadarnic o aşteaptă omul să vină, căci ea vine, dar omul nu ştie nimic, nimic despre ea, iar când Eu îi spun lui că ea vine, şi el nu vede venirea ei aşa cum Eu îi spun lui, atunci el se scoală şi Mă face mincinos şi Mă defaimă cu mintea lui, aşa cum M-au defăimat cei ce au râs de Mine acum două mii de ani, de M-au numit smintitor. “(Citat din “Cuvântul” datat 7-01-2009)

– Împărăţia cerurilor a venit de fapt acum 2000 de ani, căci a fost nedespărţită de Iisus încă de la naşterea Sa:
“ Era scris de Mine în Scripturile cele de demult că voi veni prin mamă Fecioară născut pe pământ şi că voi fi Împăratul făpturii, însoţit de împărăţia Mea,… “(Citat din “Cuvântul” datat 7-01-2009)

O altă dilemă a pucioşilor se referă la locaşul împărăţiei cerurilor:

– Locaşul împărăţiei cerurilor este în om:
“ Locul împărăţiei cerurilor şi slava ei este în om, şi iarăşi spun: locul împărăţiei cerurilor este în om, şi pentru această slavă am zidit Eu omul. “(Citat din “Cuvântul” datat 7-01-2009)

– Locaşul împărăţiei cerurilor este Însuşi Iisus Hristos:
“ Am venit şi M-am făcut pe Mine Însumi Om, şi după ce M-am întocmit în pântece fecioresc, M-am născut Prunc ca omul, şi am fost Eu odihna lui Dumnezeu, odihna Tatălui Meu, din Care Eu sunt mai înainte de vecii, şi, atunci, la naşterea Mea, am arătat Eu iarăşi taina omului, căci M-am făcut pe pământ locaş al împărăţiei lui Dumnezeu, şi Tatăl era în Mine, iar Eu în El eram[…]“ (Citat din “Cuvântul” datat 7-01-2009)

– Locaşul împărăţiei cerurilor în om este Maica Domnului:
“ Vin la tine cu sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, căci heruvimii şi serafimii şi toţi îngerii şi toate oştirile cereşti o măresc pe ea între sfinţi în ziua aceasta de pomenire a naşterii ei pe pământ între oameni, naştere hărăzită de Dumnezeu, pentru ca să fie locaş al lui Dumnezeu această Fecioară, locaş al împărăţiei lui Dumnezeu în om. “(Citat din “Cuvântul” datat 21-09-2008)

– Locaşul împărăţiei cerurilor este trupul omului:
“…omul în care nu locuieşte Dumnezeu cu voile Lui, cu Duhul Lui, e om îngâmfat, om care strică în el trupul său, locaşul împărăţiei Mele în om.” (Citat din “Cuvântul” datat 11-03-2007)

– Locaşul împărăţiei cerurilor este inima omului:
“ Eu M-am născut pentru inima omului, ca să Mi-o fac tron al împărăţiei Mele în om .“ (Citat din “Cuvântul” datat 7-01-2009)

– Locaşul împărăţiei cerurilor este inima omului credincios (credincios în “cuvântul de facere” de la Pucioasa):
“ Intru în carte cuvânt, şi prin el Mă aşez pe tron şi împărăţesc, căci tronul pe care Eu stau Împărat cu împărăţie care nu cade este inima omului credincios, care împlineşte porunca iubirii de Dumnezeu.[…] şi Eu şed pe tron şi cuvintez cuvânt de facere, căci fac din cel credincios împărăţie a Mea, iar tronul Meu este inima lui credincioasă… “(Citat din “Cuvântul” datat 19-01-2009)

– Locaşul împărăţiei cerurilor este “Cuvântul de la Pucioasa”:
“ O, e Domnul cuvânt pe pământ! Împărăţia Lui e în cuvântul Lui de peste voi. “(Citat din “Cuvântul” datat 15-06-2008)

– Locaşul împărăţiei cerurilor este înăuntrul preoţilor de pe pământ, cu condiţia să-şi vină în fire şi să se supună “Cuvântului care trâmbiţează” la Pucioasa:
“ O, preoţi de pe pământ, fugiţi de slava cea de la oameni, fugiţi de slăbiciuni, […] Veniţi, veniţi la cei ce ştiu azi de la Dumnezeu cuvânt pentru voi şi pentru oameni! […] O, veniţi-vă în fire câtă vreme lumina este cu voi, căci cuvântul Domnului trâmbiţează pe pământ pe vatra neamului român! Sfinţiţi-vă mintea şi inima şi trupul! Iubiţi împărăţia lui Dumnezeu în voi! “(Citat din “Cuvântul” datat 11-05-2008)

– Locaşul împărăţiei cerurilor este înăuntrul poporului pucios, cu condiţia ca el să se lepede mai întâi de sine:
“ O, poporule de azi al lui Dumnezeu pe pământ, o, fiu credincios […]Domnul Dumnezeul tău să-ţi dea harul Său, şi prin el să înveţi mereu darul lepădării de sine la orice pas, ca apoi să-ţi dea Domnul împărăţia Sa înăuntrul tău. “(Citat din “Cuvântul” datat 6-05-2008)

Cine zideşte împărăţia cerurilor?

– Uneori, se spune că “Domnul Pucioasei”, culant şi cu titlu de gratuitate, “le dă” copiilor săi împărăţia cerurilor:
“ O, dacă tu nu poţi să-ţi tragi copiii la Mine ca să le dau Eu lor împărăţia cerurilor, …”(Citat din “Cuvântul” datat 22-04-2007)

– Alteori, se spune că împărăţia cerurilor se zideşte de către înşişi beneficiarii ei, în inima lor, iar “Domnul Pucioasei” stă şi aşteaptă să se împlinească această minune:
“ Mult M-am ostenit, mult am suspinat în Mine pentru darul credinţei cea de sus în ei, şi cu dor i-am aşteptat să fie ei vase ale împărăţiei cerurilor, […] Omul este născut din om, iar Eu vin din cer şi-i spun omului că trebuie să se nască din Dumnezeu şi să caute împărăţia cerurilor şi s-o ia înăuntrul lui şi să se nască pentru ea, ca să fie al ei apoi, şi numai aşa poate omul să fie al lui Dumnezeu, iar altfel nu, poporul Meu.”(Citat din “Cuvântul” datat 9-01-2007)

– Alteori, “Domnul Pucioasei” nu stă împasibil în aşteptare, ci îi roagă pe oameni cu împărăţia lui, dându-le chiar sfaturi cum pot s-o aibă:
“ Sunt Cel pribeag şi îl rog pe om cu împărăţia Mea şi dau să-l învăţ cum poate s-o aibă,...” (Citat din “Cuvântul” datat 14-10-2007)

– Alteori, spirite pucioase care pretind că sunt înşişi “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, anunţă că împărăţia cerurilor este inevitabilă, ea urmând să se instaleze în forţă şi necondiţionat în toţi oamenii, fie că aceştia vor, fie că nu vor, zdruncinându-i din temelii:
“ Strigăm cu Duhul Tău ca să se audă de la margini la margini şi spunem că împărăţia cerurilor vine cu putere peste oameni şi îi zdruncină din temelii ca să cadă ele şi să se aşeze în om împărăţia Ta, pentru unii cu slavă, iar pentru alţii cu mânie, Doamne drepte .”(Citat din “Cuvântul” datat 13-07-2007)
Tot “Şfinţii Apoştoli”, şi tot în acelaş mesaj, adus de ei din lumea umbrelor, se contrazic pretinzând că împărăţia cerurilor va fi moştenită în mod automat doar de cei care vor bea din “izvorul de cuvânt” de la Pucioasa:
“ Celui ce însetează, Domnul îi dă să bea în dar din izvorul apei vieţii, şi dacă va bea şi se va birui pe sine, va fi moştenitor al împărăţiei cea vestită de noi pe pământ.”(Citat din “Cuvântul” datat 13-07-2007)
Nu putem să nu remarcăm aici faptul că şi Biblia oferă un punct de vedere propriu (dar complet diferit de cele două ale “Şfinţilor Apoştoli”) pe acest subiect:
“ Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.”(Matei, 11,12)

– Alteori, “Duhul Şfânt dela Pucioasa” este cel care împarte împărăţia cerurilor tuturor celor care deja şi-au dobândit-o ei singuri, după multă trudă:
“… căci cei iertaţi sunt cei ce au în ei semnul şi lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, Împărţitor al împărăţiei cerurilor peste cei ce, trudind spre ea şi prin ea, şi-o dobândesc lor.”(Citat din “Cuvântul” datat 13-07-2007)

– Alteori, se spune că împărăţia cerurilor vine de la sine, peste toţi aceia care vor crede şi se vor boteza:
“ Luaţi Duh Sfânt şi, mergând, vestiţi peste neamuri împărăţia cerurilor venită la ei pentru toţi cei ce vor crede şi se vor boteza în numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh” (Citat din “Cuvântul” datat 13-07-2007)

Dar ce înţeleg pucioşii prin “împărăţia cerurilor”?

– Împărăţia cerurilor este poporul sfinţilor :
“…nu pot oamenii să pătrundă cu mintea lor taina sfinţilor Mei, care s-au făcut şi se fac pe pământ locaş al Meu, împărăţie a cerurilor pe pământ. “(Citat din “Cuvântul” datat 7-01-2007)

– Împărăţia cerurilor este biserica de la Pucioasa, în care are loc vorbirea cea de taină a bisericii:
“ O, nu înţelege omul tainele Mele şi vorbirea Mea despre ele. Nu înţelege omul tainele bisericii. Biserica este taină mare, căci ea este împărăţia Mea, care n-are nimic în lumea aceasta prin care ea trece şi se slăveşte slăvind pe Dumnezeu prin credinţa ei în El. “(Citat din “Cuvântul” datat 14-10-2008)

– Împărăţia cerurilor este lucrarea bisericii ”Cuvântului” de la Pucioasa:
“ Lucrarea bisericii este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, iar taina aceasta este în Hristos şi în biserică, nu este în lumea aceasta. Voiesc cu dor să înţeleagă omul taina lui Dumnezeu, taina bisericii, şi de aceea am venit pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp. Am venit să-l învăţ pe om taina împărăţiei cerurilor pe pământ cu el şi credinţa lui în această împlinire, şi am venit să împlinesc. Amin. “(Citat din “Cuvântul” datat 14-10-2008)

– Împărăţia cerurilor este chiar poporul pucios cel credincios. Glasul de la Pucioasa este cel care naşte împărăţia cerurilor în el:
“ O, poporul Meu, cu mare înălţime de taină şi de cuvânt te învăţ Eu slava împărăţiei Mele şi naşterea ei în tine pentru Mine şi pentru tine pe pământ şi în cer. E praznic de naştere nouă, e vreme pentru înţelepciune din cer în fiinţa ta, poporul Meu. O, desfă-ţi fiinţa şi lasă-Mi slava şi lucrarea ei să pătrundă în tine, şi apoi arată-Mă că sunt Stăpânul tău şi că tu eşti împărăţia Mea care se naşte în tine la glasul Meu de peste tine, glasul care cheamă omul spre taina cea de sus, taina naşterii, poporul Meu.“ (Citat din “Cuvântul” datat 7-01-2009)
“…fac din cel credincios împărăţie a Mea… […] Sunt cu cei credincioşi, şi le sunt lor Împărat, iar ei sunt împărăţia Mea, şi cu ea şi cu ei voi birui în lung şi în lat, precum este scris să vin, şi biruind să vin. Amin, amin, amin. “(Citat din “Cuvântul” datat 19-01-2009)
Din poporul pucios se revarsă în valuri “Glasul de la Pucioasa”, cu învăţătură trezitoare pentru el însuşi şi veghetoare apoi, aşa încât acelaşi popor pucios să devină ajutor de nădejde pentru neputinţele şi nebiruinţele “Dumnezeului Pucioasei”: “ O, poporul Meu, tu eşti cărarea Mea spre oameni, tată. Tu eşti împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, şi din tine Eu ies spre oameni ca să-i miluiesc pe ei cu învăţătură trezitoare şi veghetoare apoi. Întăreşte-te spre ajutor Mie, tată. Eu sunt Mieluţul Tatălui, şi cu ai Mei trebuie să biruiesc toată proorocia mincinoasă şi toată lucrătura ei. Amin. “(Citat din “Cuvântul” datat 8-02-2009)
– Împărăţia cerurilor nu este doar poporul pucios cel credincios, ci va fi întregul popor român cel credincios:
“ …primeşte, Doamne, înaintea Ta rugăciunea mea şi slobozeşte peste neamul român mâna Ta cea lucrătoare ca să-l lucrezi pe el popor credincios venirii Tale de azi şi ca să împlineşti din mijlocul lui toată Scriptura cea pentru aşezarea pe pământ a noii împărăţii, împărăţie care nu este din lumea aceasta, şi pe care voieşti s-o aşezi în om, şi cu ea şi prin ea să stăpânească omul pe pământ…[…]Fă din neamul român vestitor al tainelor Tale cele de nepătruns, dar învaţă-l pe el iertarea, Doamne, şi învaţă-l credinţa cea pentru biruinţa Ta asupra întunericului acestui veac trecător, şi apoi învaţă-l iubirea şi fă-l pe el împărăţie a Ta şi dă-i lui veşmântul slavei înaintea popoarelor. “(Citat din “Cuvântul” datat 9-01-2009)

– Spiritul care se prezintă pe sine a fi “Şfântul mare mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”, pretinde că împărăţia cerurilor va fi curând, curând, tot pământul:
“…ca să rămâi Tu, Doamne, Cel adevărat prin sfinţii Tăi până la sfârşit de timp şi până la începutul sfinţilor Tăi pe pământ, Doamne, căci pământul va fi curând, curând împărăţia Ta şi a sfinţilor Tăi.” (Citat din “Cuvântul” datat 8-11-2007)

– Tot neamul românesc este convocat la “lucrarea aşezării împărăţiei cerurilor pe pământ”:
“ O, neam român, […] hai să facem slujire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi hai să putem şi pentru cei ce au căzut prin trufie, oameni şi îngeri, şi hai, tată, să lucrăm pentru aşezarea împărăţiei cerurilor pe pământ…“(Citat din “Cuvântul” datat 21-11-2008)

– Împărăţia cerurilor creşte ca aluatul, însă numai în cei care sunt fideli şi credincioşi învăţăturilor “Dumnezeului” de la Pucioasa, care le este învăţător:
“ Azi e zi de învăţătură şi de creştere a împărăţiei Mele în cei credincioşi, căci Eu, Domnul, sunt Învăţătorul, iar poporul Meu cel de la gura izvorului Meu de cuvânt este cel ce învaţă de la Mine. Amin. “(Citat din “Cuvântul” datat 15-02-2009)

– Venirea Împărăţiei Domnului pe pământ depinde numai şi numai de oameni. Ei ar trebui să facă mai des pomenirea lumii nevăzute şi a morţilor, în rugăciune şi cu voce tare, ca să se arate împărăţia cerurilor cea nevăzută. Ei ar trebui să-i deschidă împărăţiei, ca aceasta să vină, dar n-are cine să le spună lor că acesta au de făcut. Norocul însă cu spiritismul de la Pucioasa, căci vin spiritele morţilor acolo, în chip providenţial, ca să le spună ele ce au oamenii de făcut:
“Grăiţi unii cu alţii pe cele cereşti, pe cele sfinte, curăţindu-vă unii pe alţii la cuget şi la suflet, şi pomeniţi cu graiurile şi cu rugăciunile voastre lumea cea nevăzută şi lumea celor adormiţi, ca să se arate împărăţia cea cerească pe pământ întru lucrarea sa de cer nou şi de pământ nou. O, nu sunt greu de înţeles Scripturile facerii celei noi şi a învierii morţilor, dar nu sunt citite şi dorite de oameni, căci n-au oamenii între ei pe cei ce îndeamnă. Vă îndemnăm noi, cei din morminte, pentru voi şi pentru noi vă îndemnăm, deschideţi împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ! Deschideţi Domnului când bate! “(Citat din “Cuvântul” datat 22-02-2009)