100. Românul s-a născut poet
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Motto: “E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.”
(Mihail Eminescu)
Bravo, Ioana! Ai spirit de observaţie. Românul s-a născut poet, aşa că nu putea “Domnul dogarilor” (iar “Domnul pucioşilor”, nici atâta!) să rămână mai prejos. Mai ales că pucioşii au identificat între timp că Dumnezeu este român şi vorbeşte în cer (şi din cer) numai în limba română! (Deşi, probabil că le ştie şi pe celelalte destul de bine)
Să ştii că observasem şi eu acest fenomen al apetitului dogarilor spre versificare. Îmi pare rău că n-am evidenţiat de la bun început acest aspect. Ar fi trebuit ca textul să apară cam aşa:
Comunicare de la Domnul Iisus Hristos - 25 07 2007 Ioana
Pace vouǎ tuturor! Vă binecuvântez fiicelor şi binecuvântez aceastǎ casǎ, împreunǎ cu toţi
cei care se vor sǎlǎşlui întrânsa, ca să se roage, sǎ posteascǎ
şi pe Domnul sǎ-L slǎveascǎ.
Este un mare adevǎr acesta,
cǎci Eu v-am chemat
astǎzi aici. Din porunca Mea
aţi venit,
pentru cǎ Eu aşa
am binevoit,
ca începând din această zi, voi sǎ vă rugaţi,
însǎ nu doar pentru voi, ci şi pentru ceilalţi.
Oamenii nu se prea roagǎ şi am nevoie de suflete care sǎ mi se ofere necondiţionat,
ca Eu sǎ pot lucra,
ca Eu sǎ pot sǎ fac întotdeauna Voia Mea
şi Planul Meu sǎ se împlineascǎ,
prin fiecare din aceste suflete. Vǎ binecuvântez sǎ fiţi
voi, dragele Mele, sufletele prin care Eu voi lucra,
pentru a se împlini Preasfântǎ Voia Mea.
Este întradevar ceea ce doresc,
este ceea ce de la voi încǎ nu primesc.
Este o perioadǎ de pregǎtire aceasta
în care vă aflaţi
acum. Treptat,
dacǎ Mă veţi
asculta,
din ce în ce mai mult voi veţi
afla,
care este Preasfântǎ Voia Mea.
Încet, veţi
simţi
transformarea
înǎuntrul fiinţei voastre şi apoi în exterior, în forma
de manifestare. La început mai subtilǎ,
iar apoi din ce în ce mai evidentǎ, încât va putea
fi observatǎ atât de voi, cât şi de cei din jurul vostru. Este un proces de maturizare spiritualǎ,
acesta la care Eu vă chem acum, care va dura
mulţi
ani de acum înainte, dar cu ajutorul Meu, va fi o reuşitǎ. Vreau din partea
voastră doar atât: “Sǎ vă străduiţi
mai mult!” Se poate cu Ajutor Ceresc
sǎ faceţi
tot ce-Mi doresc.
Este o chemare a sufletelor pentru suflete şi din toată Puterea
Cuvântului. Eu, vă chem! Veniţi
mai aproape! - cǎci ştiu că se poate. Ridicaţi-
vǎ mai mult! - ca sǎ vă dau tot ce am mai bun. Vreau sǎ împart cu voi tot ce am. Aşa, Eu voi fi bucuros, dacă voi veţi
primi darurile Mele şi vă veţi
învǎţa
sǎ lucraţi
cu ele, fiind pregǎtiţi
în orice moment, sǎ rǎspundeţi
la chemarea Mea
şi sǎ lucraţi
spre mai Mare Slava Mea.
Amin!
Interesant este însă că de gustul poeziei s-au molipsit toate “persoanele cereşti” pe care le glorifică “Grupul de rugăciune” de sorginte “dogărească”. Uite că şi “Maica Domnului – în versiunea ei Dogărească” e poetă! Cam stângace, dar îşi dă tot interesul:
Comunicare de la Maica Domnului - 25 07 2007 Ioana
Vǎ binecuvântez, dragele mele fiice, ca în toată clipa cea grea
sǎ alergaţi la Sfântǎ Întrajutorarea Mea,
ştiind cǎ de la Mine nu veţi pleca
fǎrǎ a vă rezolva
cererea,
prin mijlocirile Mele cǎtre Tatǎl. Tatǎl este Cel la care toate cererile ajung: şi mulţumirea
şi nemulţumirea oamenilor,
prin intermediul Îngerilor
şi al Sfintelor
Puteri Cereşti.
Toate se transformă, însă, capătă o nouă nuanţǎ.
Când ajung în Ceruri, ele au forma lor reală, nemodificată de dorinţe,
sau gânduri pǎmânteşti.
Vǎ binecuvântez ca acest grup de rugǎciune sǎ se mǎreascǎ
şi în putere sǎ se întǎreascǎ.
Ştiu bine cǎ voi nu veţi rezista,
dacǎ Eu pentru voi nu Mǎ voi ruga,
şi, dacǎ nu voi menţine în inimile voastre Focul Dragostei Cereşti.
Ceea ce vă va da putere, este însăşi rugǎciunea,
care va aduce cu ea
tot ceea ce nevoie veţi avea
şi prin care ajutor voi veţi afla,
cǎci rugǎciunea voastrǎ împreunǎ,
o sǎ mai atragǎ oamenii sǎ vinǎ,
şi când vă veţi da
seama,
cât este de mare puterea sa,
din ce în ce mai mult veţi vrea
a vă ruga,
cu atât mai mult cu cât problemele vi se vor rezolva
şi lucrurile în jurul vostru se vor schimba.
Oamenilor lumina prin voi se va da.
Bucurie mare vă va umple inima.
Lucrarea Mea
se va face
chiar dacǎ unora nu le place.
Ceea ce se întâmplă în aceastǎ casǎ le va rǎmâne ascuns, celor ce nu vor sǎ creadǎ,
nu vor sǎ audǎ,
şi cu atât mai mult nu vor sǎ patricipe la acest Sfânt Grup de Rugǎciune. Veţi avea
ispite
atât de multe,
încât nu veţi mai vrea
sǎ vă rugaţi,
veţi vrea
lupta sǎ o abandonaţi.
Aşa cǎ spuneţi doar acelora,
pe care dornici îi consideraţi
şi doar acelora,
pe care îi consideraţi
cǎ sunt pregătiţi,
pentru a li se dezvǎlui aceastǎ lucrare a Mea,
prin voi.Urmaţi-vǎ inspiraţiile pentru a şti şi pentru a discerne, cui trebuie sǎ spuneţi
şi cât trebuie sǎ spuneţi,
ca sǎ nu-i întoarceţi
împotriva voastră. Amin!
Ai înţeles mesajul, adică unde bate şeaua? (Vǎ binecuvântez ca acest grup de rugǎciune sǎ se mǎreascǎ// şi în putere sǎ se întǎreascǎ// …rugǎciunea voastrǎ împreunǎ,// o sǎ mai atragǎ oamenii sǎ vinǎ…// la acest Sfânt Grup de Rugǎciune). Scopul e atragerea naivilor la “Grupul de rugăciune” pe care Ioana “pnevmatizata” primise sarcina să-l înfiinţeze la Bucureşti.
Da’ ce crezi? Nici “Şfântul Ilie Dogăroiu” nu se lasă mai prejos! Iată:
Comunicare de la Sf. Prooroc Ilie - 25 07 2007 Ioana
Pace vouǎ, dragi copii!
Pentru a vă mulţumi
am venit, dar şi
pentru a vă binecuvânta
şi a vă da
dragoste din dragostea Mea,
din dragostea
cu care Eu l-am iubit
pe Tatǎl, cât am trǎit
pe Pǎmânt.
Casa aceasta
este plină de Sfinte Puteri Cereşti,
care pentru voi locul îl curăţesc
şi rugǎciunile voastre le duc la Tronul Ceresc.
Este un bun început acesta,
pe care-l puneţi voi acum şi eu mǎ voi ruga,
ca Dumnezeu sǎ vă dea
puterea şi toatǎ dragostea Sa
sǎ stea
asupra voastrǎ, pentru a putea
face faţǎ ispitelor care vor urma
şi pe cele pe care le-aţi simţit deja.
Eu sunt aici şi am venit sǎ vă ajut
ca sǎ vă rugaţi
mai mult
şi să-L ascultaţi
pe Tatǎl Sfânt.
Amin!
Ei bine, n-o să-ţi vină să crezi, dar “Tatăl ceresc cel Dogăresc” e şi el poet! Cu chiu, cu vai, dar merge, se descurcă! Ia să vezi aicea:
Comunicare de la Tatăl Ceresc - 10 08 2007 Ioana
Eu, Tatăl Sfânt,
vă binecuvântez cu Dragostea
Mea
de Părinte Ceresc şi vreau pentru voi ce e mai bun,
vreau sǎ fiţi ai Mei de acum.
Îngerul vostru vă va învǎţa
pe fiecare partea sa.
Îngerul vă va vorbi,
doar voi de liniştiţi veţi fi,
pentru a-l putea auzi.
Acesta este darul pe care vi-l ofer, sǎ găsiţi în Îngerul pe care vi l-am dat,
tot sprijinul şi ajutorul Meu Cel Binecuvântat,
cǎci el este firul de lumină
prin care se face legătura cu Mine
şi cu Cereasca
Mea
Împărăţie. El este spiritul care asigură permanenţa
Comunicării Sfinte
dintre om şi Divinitate.
El leagă Cerul de Pǎmânt,
fiind un minunat colaborator
pe plan pǎmântesc.
Fără El oamenii se prăbuşesc.
Fără ajutorul Său, oamenii nici cele mai mici lucruri nu le izbutesc.
El este primul şi Cel mai grabnic ajutător.
Pentru că timpuriu El vă aude rugǎciunea
şi o poartă mai Sus spre Mine, mijlocind şi cerându-Mi uneori,
cu lacrimi fierbinţi,
ca voi sǎ fiţi ajutaţi
în problemele pe care le întâmpinaţi.
Pe el voi sǎ vă bazaţi!
Cu el sǎ va consultaţi!
Pe el să-l ascultaţi
ca şi lui sǎ vă asemănaţi,
ca drepţi în faţa Mea sǎ staţi
şi cu el la Ceruri sǎ vă înălţaţi,
încă din timpul vostru pǎmântesc.
Sǎ vă înălţaţi
spre Cele Cereşti, ştiind că în lumea
nevăzută veţi fi
mereu primiţi,
cu Dragoste Sfântă întâmpinaţi,
şi cu Daruri Sfinte încununaţi.
Amin!
Şi “Duhul Şfânt cel Dogăresc” se străduie să fie la înălţime:
Comunicare de la Duhul Sfânt - 15 08 2007 Ioana
Pace vouǎ, dragi copii! Cu pace Eu vă însemnez
şi sufletele voastre Eu le binecuvântez.
Fiţi paşnici în tot locul
şi veţi moşteni Pǎmântul!
Fiţi voi cei care daţi,
nu aşteptaţi sǎ luaţi!
Fiţi voi ceea ce aţi vrea ca ceilalţi
sǎ fie:
plini de smerenie
şi de iubire!
Fiţi voi raza de lumină care va cuprinde Universul
când va veni Mântuitorul
şi vă va spune:”Pace vouǎ!” Este înaintată vremea
şi puţini se vor mai întoarce,
dar ferice de cei care, cu Voia Domnului, o vor face!
Pe aceştia îi voi binecuvânta
şi din veac în veac lângă Mine îi voi avea,
sufletele lor, cu virtuţi le voi înnobila
şi prea Sfânt Numele Meu în veac Îl voi chema.
Amin!
“Şfântul Heruvim Antim” vrea şi el să ne bolmojească în versuri: Cică “Dumnezeul Dogăresc-Tatăl” (poetul), e Tatăl tuturor. Adică este şi “Creatorul şi Taica Diavolilor”. O fi, că prea zice cu foc:
Comunicare de la Sfântul Heruvim Antim 21 08 2007 Ioana
Pacea Domnului să fie cu voi! Vă binecuvântez dragii Mei, ca în toate câte le săvârşiţi
pe acest Pǎmânt,
cât trăiţi,
să le faceţi având
în gândul vostru mereu
pe Tatăl vostru, Dumnezeu.
El, Care ţine întreaga făptură la viaţă, este Cel care nu vă va lasă să greşiţi, dacă pe El Îl strigaţi
şi la El cu gândul staţi.
Vă învăţ despre Tatăl, ca Tată
al tuturor făpturilor şi nu doar Tată
al vostru. Chiar şi demonilor le este Tată,
cǎci tot El i-a creat şi pe aceştia şi îi aşteaptă,
Tatăl, să se întoarcă şi capul să şi-l plece înaintea Sa,
aşteptând porunca pe care vrea să le-o dea.
Tot aşa îi aşteaptă şi pe oameni, să se întoarcă şi să fie vii. Să strălucească
în lumina Sa,
precum numai Soarele poate lumina.
Să-i împodobească
cu Sfânta
Haină Cerească.
Să-i îmbrace în lumină
pentru vremea ce va să vină.
Să-i strângă la pieptul Său,
bucuros de întoarcerea lor la Dumnezeu.
Duios şi mângâietor să-l privească în ochi pe muritor şi să-i spună “Te iubesc,
Eu, Tatăl Cel Ceresc!
Şi vreau să-Mi aparţii
şi-n Cer cu Mine mereu să fii.
Să te laşi de ale tale păcate
şi de viciile tale toate
şi să fii liber pentru a te putea înălţa,
după cum cere însăşi inima ta!”
Şi apoi să-i spună: “Du-te şi împlineşte misiunea ta
şi cheamă-i şi pe aceia care să vină ar vrea
şi în Ceruri cu Mine să stea.
Să le dau lumina Mea
Tuturor acelora
care vor vrea,
şi să-i bucur cu prezenţa Mea
dându-Mi Slavă pururea!”
Amin!
“Şfântul Arhanghel Evgudiil” vine şi el cu o încercare în versuri şi ne promite totodată, gratuit pentru fiecare, câte un Halou Şfânt de Protecţie ( un fel de “capote anglaise” pentru ziua când ne vom înălţa la ceruri, ca să ne păzească de nocivele radiaţii ionizante ale “centurei de castitate” Van Allen, denumite aici simbolic “duhurile rele”):
Comunicare de la Sf. Arhanghel Evgudiil - 29 11 2007 Ioana
Vă mulţumesc şi eu pentru rugǎciunile aduse pentru sufletele celor adormiţi,
în raport cu care eu mi-am împlinit misiunea,
până în momentul acesta,
iar sufletele pentru care voi v-aţi rugat,
din iad s-au eliberat
şi acum ele sunt la curăţat.
Vă acopăr în Halou Sfânt de Protecţie pentru a fi apăraţi de duhurile
rele
şi de orice neplăcere pe care v-ar putea-o aduce ele
şi pentru ca să dormiţi
liniştiţi
la casele voastre, când ajungeţi şi când Domnului o să-I mulţumiţi
pentru tot ce de la El primiţi.
Nu ştiţi
voi câtă bucurie Îi aduce Domnului vostru, a voastră mulţumire. El are nevoie să audă aceste cuvinte din gurile
voastre, când vă rugaţi, pentru că ceilalţi n-o fac, trebuie s-o faceţi voi mai des şi mai cu spor,
să-I mulţumiţi
Preasfântului Mântuitor
gândindu-vǎ mereu,
că fără El voi nu aţi mai fi, pentru că El a salvat planeta voastră Pǎmânt,
prin Sângele Său
Cel Sfânt.
Voi Îi sunteţi datori cu viaţa, aşa cum este ea. Este Darul Său
pentru voi oamenii şi-Şi arată prin ea
Însăşi Dragostea Sa,
atât de minunată şi atât de caldă, care încălzeşte orice suflet, care vrea
să-L cunoască
şi să-L iubească. Amin!
Oricât s-ar strădui dogarii – şi ciracii lor, pe pucioşi tot nu-i vor întrece. Din cele peste 180 de “rime hazlii” ale Verginicăi, selecţionate pe acest blog în articolul cu nr. 50., vom reaminti doar câteva:
1. “…, că v-am dat vouă cu lopata şi e păcat să fugiţi de Tata” (19 decembrie 1973)
2. “…vremea…e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie” (14 februarie 1974)
[…]
7. “…şi mănâncă omul fiere şi zice că e miere. Copilaşii Mei, zidirea lui Dumnezeu, nu mai mânca din fiere şi din plăcere, că e fiere “… …Israele tată, învaţă bine să trăieşti cu Mine, că pământul acesta e o uzină de tină, şi zic să mergi bine, să nu murdăreşti haina de pe tine.” (29 iunie/12 iulie 1974)
[…]
11. “ Că judecata Mea e dreaptă şi condamnă după fapta ta, că ai fugit pentru nimic, ai fugit pentru iubit, ai fugit pentru băut, ai fugit pentru hulit, ai fugit pentru curvit, ai fugit că ai înebunit şi Mă uit la tine cum vei sta smerit…” (24 noiembrie 1974)
[…]
20. “ Floricelele Mele, lucrarea Mea pe care o aduc la voi nu e plasă de gunoi...” (3 aprilie 1975)
21. “ …Fiule, cum ai să cauţi un bordei! Ai să dai mii şi mii de lei…” (3/16 aprilie 1975)
22. “ Un copil am avut şi eu, tată, şi l-am dat să fie sângerat.” (3/16 aprilie 1975)
23. “ Şi voi fi un Miel mititel şi voi fi junghiat de un mişel” (4/17 aprilie 1975)
[…]
30. “ Israele, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul cel nemâncat? Cui ai lăsat Mielul cel înjunghiat? Israele tată, fiule risipitor, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul plin de Dar şi de Har? Israele, toţi care au plecat ca tine, nu e unul să nu fi suferit şi nu e unul să nu fi pierit. Multe popoare au pierit prin mâncare…” ( 28 mai 1975)
[…]
49. “ Dar Veronica, care este duşmană pe Verginica şi poartă această duşmănie pentru profeţie, s-a scris în cer. Să ştiţi că profeţia de astăzi nu este profeţia lui Veronica, că pe a ei a mâncat-o pisica… … Pâinica lui Veronica nu i-a luat-o Verginica, ci e în mâna Domnului.” (11 februarie 1976)
[…]
51. “ Cine are vie, acela are bogăţie, dar nu pământească, ci duhovnicească. Cine are butuc de viţă să şi-l îngrijească, că are să rodească…”(21 februarie 1976)
[…]
59. “ …Nu mai e profeţie, pentru că creştinul nu ştie s-o ţie, dar dacă vei fi credincios ca Ilie din pustie, Domnul îi va da.” (20 martie 1976)
60. “ Eu Mă voi lupta şi tot mereu vă voi aştepta şi în vreme rea, căci Domnul vine pe vreme de furtună, nu pe vreme bună…” (10 mai 1976)
61. “ Fiilor, învăţaţi Scriptura, să nu vă întreacă cei cu natura. Se apropie examenul şi vei avea o serbare foarte mare. Serbarea ta va fi cu totul altceva.” (3/16 iunie 1976)
[…]
66. “ Vai de tine omule sau creştine care ai omorât pe fratele tău, cu vânzarea lui unui călău. Vai de tine care ţi-ai lăsat bărbatul şi te-ai recăsătorit cu altul… … Vai de tine, că la ziua de judecată nu vei avea ce răspunde măcar o dată… ” (26 noiembrie 1976)
67. “ Dacă această comoară nu se dovedea de nimenea, păsărică în rai erai, dar pentru că nu ai ţinut secretul, a venit duhul rău şi a intrat în pieptul tău şi în loc de raiul lui Dumnezeu a făcut iadul.” (26 noiembrie 1976)
[…]
71. “…Că a venit din iad, demonul cu toată ceata înfuriată, crezând că pune credinţa sub obroc, crezând că pune credinţei foc, sau lacătul pe tine, ca să nu mai mergi creştine după Mine.” (6 decembrie 1976)
72. “ Poporul Meu, odată era un evreu şi se juca cu minciunile.” (6 decembrie 1976)
73. “ Românie, cine te ştie, Românie? Îţi zic ţie Românie, unde e brăţara care o purtai la mână? Ţi-au luat-o ţările străine. Ai făcut schimb de marfă, ai dat aur pe aramă, ai dat tinereţea de pomană. Cu câte cruci am sfinţit acest pământ! Dar acum nu mai sunt…. …Vei bîjbîi ca omul fără vedere şi vei înfometa ca omul fără avere care nu va avea unde semăna recolta sa. Căci pământurile de sub picioare nu mai sunt ale tale, că nu vei mai avea unde semăna recolta ta şi nu vei mai avea unde păşuna vita ta, şi nu vei mai avea pomii şi grădina ta… …Nu ţi-ai păstrat lucrul care ţi l-am dat, şi te-ai întinat cu trupul care a intrat din străinătate la tine în casă…” (7 ianuarie 1977)
74. “ …În 1955 când M-am coborât cu Duhul pe pământ era un buchet de creştini, nu mare, ci mititel şi M-am bucurat de el… ... Dar astăzi cu cine să mai împlinesc veacul şi lucrul dumnezeiesc? ” (7 ianuarie 1977)
75. “…toţi Mi-au zis că urmează pe Iisus până la poarta cerului, sus.” (7 ianuarie 1977)
76. “ Vino tată, vino, căci căminul e mititel, dar se va întinde ca o plasă şi se va face mare şi frumoasă, şi o va conduce Domnul.” (7 ianuarie 1977)
77. “ De câte ori i-am iertat al său păcat? Îi răpesc copilul pe care i l-am dat…”(7 ianuarie 1977)
[…]
79. “ Creştine, creştine, auzi trâmbiţa ce spune? Ce zici, vei putea sta până la venirea Mea? Răspunde. O, fiule tată, e vremea grea şi rea şi omul nu vrea să facă voia Mea, pune în faţă neputinţă, dar ţine minte aceste cuvinte sfinte: cine dragoste a avut, a putut.” (24 ianuarie 1977)
80. “ Gândeşte-te bine creştine că vine ziua ca mâine şi vei vedea ce se va întâmpla cu casa ta, vei vedea ce se va întâmpla cu averea ta, vei vedea…”(24 ianuarie 1977)
81. “ O, Fiul Meu, ce va fi, ce se va ivi pe pământul acesta? ” (24 ianuarie 1977)
82. “ …Vai de tine creştine care ai vorbit cu Mine, lucru care nu se spune la nimeni şi tu, din încăpăţînare ai făcut foc mare şi ai ars tot ce a fost dumnezeiesc şi a rămas doar cenuşa, popor care stai cu mâna pe topor şi te răzvrăteşti cu cel care-l pregătesc pentru tine… ” (24 ianuarie 1977)
[…]
89. “ Eu sunt Domnul Iisus Hristos, care M-am pogorât din cer pe pământ, dar nimeni n-a cercetat cum s-a întâmplat. Tată, mai întâi credinţa voastră e rugată să nu Ne mai facă Nouă judecată…”(19 februarie/4 martie 1977)
[…]
94. “ Poporul Meu, ţine bine la viaţa creştină, nu o lăsa să prindă rugină pe ea, şi curăţeşte-o mereu pentru Dumnezeu.” (27 martie 1977)
95. “ Când l-a adus pe acest “patriarh” şi a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit şi a plâns cu suspine şi i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare.” (27 martie 1977)
96. “ Se aude din cer, când lumea vă duşmăneşte şi vă porecleşte şi vă ameninţă. Şi Dumnezeu plânge când vede pe poporul Său că nu tace şi ridică sabia împotriva celui rău.” (15 aprilie 1977)
97. “ Şi când vei avea tu putere să dai vedere orbilor? Când? Care va fi a voastră răsplată, dacă voi nu aţi împlinit niciodată această minune? Că uite, a sosit soarele la asfinţit şi rămâne întunecime…”(15 aprilie 1977)
98. “ Vino la Mine creştine, că fericit este cel ce nu M-a văzut şi M-a iubit! Fericit este acela care a suferit pentru Mine şi pentru că a fost credincios şi nu şi-a lepădat credinţa jos. Fericit. Că înaintaşii voştri au luptat fără preţ şi au biruit… …Şi nu se face judecată niciodată…”(15 aprilie 1977)
[…]
112. “ Să ştiţi că pedeapsa care vine peste lume şi peste unii dintre voi, nu vine de la Mine, ci vine de la sine. Dar cei ce veţi fi cu Mine, veţi fi ocrotiţi şi feriţi…
…Vai de tine pământ şi mare, că eşti mare fără hotare, dar nu ai în tine nici o floare mirositoare. Vai de tine pământ şi mare, că te-ai umplut de putoare. Da! [...] Că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea…”(23 iunie 1977)
113. “ Cer din partea voastră să puneţi în lucru şi în judecată şi în rumegare această lucrare…”(23 iunie 1977)
[…]
117. “ Încă odată te strig pe tine, stăpânule al acestei lumi, nu mai duce la nimicire întreaga omenire, n-o mai duce unde nu a mai fost niciodată această lume, n-o mai duce la moarte! Toţi şi-au schimbat frica de la Dumnezeu şi şi-au îndreptat-o spre chipul tău. Toţi te îmbrăţişează pe tine şi s-au înstrăinat de Mine. O, cum vei pieri pe toate căile şi pe toate cărările! ” (30 iulie/12 august 1977)
[…]
123. “ …Ai zis mereu: a făcut Domnul lucrare, dar ce lucrare a făcut? A făcut vreo căldare?” (12 august 1977)
124. “ …Domnul vă spune un simbol, o istorioară duhovnicească. Fiilor, deschideţi-vă inima şi mintea: Afară ninge şi îngheaţă/ şi frigul creşte tot mereu/ păsărica cea isteaţă/ nu-şi mai zice cântul său! Aţi priceput? Dumnezeu care a făcut-o o încălzeşte, o hrăneşte…” (24 august 1977)
125. “ Nu aruncaţi credinţa jos, că vine o suferinţă pentru necredinţă. Copilaşii Mei, fiţi pricepuţi, că nu pot să vorbesc aşa, după priceperea ta, ci Eu vorbesc în taină. Copilaşii Mei, Eu v-am iubit pe voi şi v-am preţuit prin Sîngele care s-a jertfit. V-am iubit prin Duhul pe Care vi l-am dăruit, şi v-am răscumpărat prin palmele care Mi s-au dat. Am fost numit om rău, dar răutatea Mea o cunoaşte Dumnezeu, căci Eu sunt Fiul Său. Dacă eram rău, scoteam sabia din teacă şi tăiam tot ce-Mi stătea în faţă. Dar Dumnezeu, Tatăl Meu, M-a trimis pe pământ, plin de milă. Mila Mea o va vedea toată lumea. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă judeca. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă scuipa. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă bătea. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă răstignea. Mila Mea a văzut-o şi Iuda. Vedea mila Mea, că era pusă în faţa Mea, şi Mila Mea se va vedea întotdeauna,căci pe cine am bătut cu pălmuţa, l-am bătut ca un părinte, nu l-am bătut ca un criminal, şi dacă nu s-a făcut cuminte, nu l-am mai bătut, şi am luat asupra Mea vina sa. Să aveţi cunoştinţă de această suferinţă.
…Copilaşii Mei, nu vă mai jucaţi cu viaţa, şi învăţaţi bine ceea ce Domnul vă spune, că Dumnezeu v-a spus multe lucruri, că dacă aş începe să le adun, n-am în ce vase să le pun.”(11/24 august 1977)
126. “ […] că era pregătit ca să fie păcătosul osândit, dar nu era sfinţit şi era urât de lume, că se osândea pe ea vinovăţia celui ce greşea. După ce se osândea vinovatul pe ea şi, după ce murea, atunci se tăia şi în foc se arunca, dar nu ştia că este profeţit, ca acest lemn să fie sfinţit. Şi mai mult, nu credea în cel ce profeţea profeţia aceea…”(31 august 1977)
[…]
130. “ Anul acesta este foarte îngrozitor, dă moarte la mult popor. Dragostea de împăraţi se va răci şi mulţi dintre ei vor pieri…”(20 septembrie 1977)
131. “…Poporul Meu de azi, vin vremuri geroase, vin vremuri friguroase şi cer de la tine să fii îmbrăcat bine. Duhovniceşte Duhul vorbeşte…. Cer de la tine să fii încălţat bine pe pământ, că pe pământ s-au aşternut şerpi mulţi.” (20 septembrie 1977)
132. “ […] deosebiţi-vă şi la mâncare şi la purtare, deosebiţi-vă şi la călătorie, deosebiţi-vă şi la culcare şi la gospodărie. În gospodăria ta să fie farmacie. Şi pământeşte şi duhovniceşte…” (20 septembrie 1977)
133. “ Nu s-a pomenit românul blagoslovit să poarte ce poartă azi… Şi împăratul şi argatul are pe necuratul… Dumnezeu e supărat şi tot cerul e supărat şi Maica Domnului e supărată, pentru că toată ţara românească e întinată.” (20 septembrie 1977)
134. “ Doamne Dumnezeul meu, Îţi închin Ţie această casă şi această masă, pe care Tu, prin poporul Tău, ai lucrat-o să fie corăbiuţă, şi niciodată să nu fie atacată şi să nu fie dărâmată, şi să fie spre salvarea celor ce vin în ea.
Doamne Dumnezeul meu Cel din cer, Îţi închin Ţie poporul pe care mi l-ai dat mie ca răzoare de vie. Ia-le în primire şi pune spre îngrijire pe cine poate să le îngrijească.
O, Doamne Dumnezeul meu Cel din cer, de când aştept ca să-ţi scriu acest certificat ceresc! Pentru că unde plec şi unde pornesc, numai greu pătimesc.[…] Uită-te bine la mine, Tată, în ce stare sunt lăsată.[…] Sunt într-o stare grea, dar dacă este voia Ta să lucrezi cu mine aşa, fie voia Ta, căci poporul acesta, trei sferturi îmi dă cu piciorul şi mă răneşte[…] Toţi îmi strigau că sunt mama tuturor proorocilor mincinoşi, că sunt mama tuturor răutăţilor şi a tuturor diavolilor. Şi în stânga, şi în dreapta, am atac; şi în picioare, şi în mâini am durere mare. Nu resping lucrarea Ta, şi aş dori, dar vezi, Doamne, neputinţa mea şi vremea rea[…](30 noiembrie/13 decembrie 1977)
Aceste fragmente aparţin unei rugăciuni a Verginicăi. Apetitul pentru rime al Verginicăi este evident. Extrapolând, ajungem la concluzia că sutele de rime deja puse în evidenţă aici, dar şi cele care vor mai urma, în mod sigur, aparţin aceluiaşi autor: Verginica. Nu “Domnul”, ci Verginica este autorul rimelor hazlii şi al tuturor “Cuvintelor” care se pretinde că au plouat din cer peste colinele Pucioasei, la Noul Ierusalim.
135. “ Oiţa va merge la tăiat, şi toată bisericuţa va merge la stricat.” (30 noiembrie/13 decembrie 1977)
136. “ Că legea de azi vrea să facă din copiii voştri o ţară ca o fiară, fără Dumnezeu, fără viaţă sfântă…” (30 noiembrie/13 decembrie 1977)
[…]
139. “ Dar pământul binecuvântat, încă roade nu Mi-a dat. De ce? Cine e vinovat pentru lipsa de roade?[…] Crezi? Să ştiţi, tată, că mult, mult peşte s-a stricat. Da, mult, tată, care nu se mai poate curăţa, nu se mai poate folosi la ceva. S-a stricat şi e bun de aruncat. Să crezi, că ai să vezi, tată.” (13/26 decembrie 1977)
140. “ Căsuţele care sunt în jur, sunt casele unor pescari, care în vremea viitoare vor aduce peşte de mâncare la multe popoare[…].” (13/26 decembrie 1977)
141. “ [...] nu vor tată şi trăiesc ca altădată. Că şi Moise dacă trăia şi mai proorocea, venea şi se primenea întru lucrarea Mea, zice Domnul. Crezi? Şi atunci tot aşa, pe Moise nu-l credea şi tot acolo şedea, întru vechimea sa. Tată, vă spune Domnul că aceia de atunci se potrivesc, adică se aseamănă cu omul de astăzi, care este fără Duhul lui Dumnezeu. Ei zic că sunt cu Mine. Dar nu se vede bine, că Dumnezeu prin sfânta cruce a scos din iad pe cei păcătoşi? Dar aceştia din vechime nu cred în lemnul care s-a sfinţit prin Mine şi îl socotesc că e duşman pentru Dumnezeu.” (7 ianuarie 1978.)
142. “ Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la CEC, e la duhul rău?...” (7 ianuarie 1978.)
143. “ O, chipule sfinţit, pentru ce te-ai pângărit şi te-ai vopsit şi te-ai făcut urât lui Dumnezeu?” (7 ianuarie 1978.)
[…]
145. “ Tată, de aceea sunteţi rugaţi: spălaţi-vă picioarele unul altuia, să fiţi neîntinaţi ca să puteţi să fiţi salvaţi.[…] Şi acolo vei sta şi vei vedea cu ochii tăi nimicirea care va cădea peste lume, dar lumea nu te va vedea pe tine.” (3 februarie 1978.)
146. “ Eu zic să nu mai faci păcat, că nu mai are cine să te scape. Că am deschis cerul şi am văzut preoţi făcând slujbă mâncaţi, sătui cârnat...” (3 februarie 1978.)
[…]
150. “ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)
[…]
152. “ Oiţa mea, cere la Dumnezeu binecuvîntare în orice pas şi în orice lucrare, în orice vrere şi în orice purtare. Copilul meu, am văzut pe duhul rău măsurând pe femei la picioare cât sunt de goale şi-i şoptea: lungă este rochia ta. Şi ea se ruşina şi o ridica mai sus, mai sus, până a ajuns rochiţa la fund.” (25-26 mai 1978.)
[…]
156. “ Plâng duhurile. De ce plângeţi măi copilaşi?
– Plângem, Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă, şi viscolul ne aşteaptă.
– Nu mai plângeţi, copilaşi, căci un îngeraş Mi-a spus că va veni Cineva şi vă va lua în patria Sa. Unde vă sunt casele?
– S-au pustiit, şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară, în frig, fără adăpost şi fără hrană.” (6/19 iunie 1978.)
157. “ M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ. Întru început M-am născut şi am fost profeţit de acel venit. Şi la sfârşit sunt profeţit pentru acest venit, ca să închei legământ cu ai Mei. […] care nu ţin în veşnicie şi mor pe drumuri, ucişi de topor, ucişi de cuţit, ucişi de tîlhărie şi de unelte din fierărie.” (6/19 iunie 1978.)
[…]
160. “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost distribuit. Dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit. Dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. Multe lucruri sunt şi pe toate le-am privit. […] Vino că am venit după tine. Când te-am făcut, te-am blagoslovit, te-am împodobit, te-am deosebit să fii cunoscut. Totul Îmi răspunde. Numai lucrul Meu nu aude. O, lucrul Meu. Oricine l-ar fi înghiţit, la strigătul Meu ar fi venit. La vremea de început, tot ce am avut, la strigătul Meu s-a ivit şi în faţa Mea a sosit. Şi cel din mormânt a ieşit şi a venit. Şi cel din foc, la strigătul Meu a ieşit şi a venit. Şi omul cel dintâi zidit, când a fost singur pe pământ, la strigătul Meu a răspuns şi a venit. Chiar dacă a greşit, s-a căit şi în faţa Mea a stătut. Chiar cel ce era în chit, la strigătul Meu, chitul şi-a deschis pântecul său şi a dat afară lucrul lui Dumnezeu şi a venit la strigătul Meu.Chiar şi cel din iad, la căutarea Mea, la strigătul Meu a venit şi Mi-a stat în faţă şi Mi-a răspuns şi a luat drumul spre Mine. Numai în vremurile de astăzi, strig lucrul Meu şi nu e, nu vine. Dar Dumnezeu nu rămâne de ruşine şi la strigătul Meu, pământul se va scutura şi tot lucrul meu, Dumnezeu îl va trimite în faţa Mea. O, mai strig odată: o, lucrul Meu, lucrul mîinii lui Dumnezeu, unde eşti de nu te zăresc? Chiar vopsit dacă ai fi, te voi descoperi, te voi curăţa cu tot lucrul care îl voi curăţa, şi te voi arăta în faţa Mea şi Îmi vei răspunde când umblu după tine. Că tot ce a murit, s-a întâmplat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat. O, lucrul Meu, o, lucrul mîinii lui Dumnezeu, răspunde, răspunde. De eşti furat, de eşti încuiat, de eşi orb, de eşti olog, Eu te caut şi te aduc la locul unde ai fost pus. Şi de vei fi vinovat de păcat, vei fi mustrat şi certat. Şi printre animale, printre fiare te-am căutat. În văzduh, în cer şi pe pământ şi între duhurile necurate am intrat după tine şi nu te-am aflat. ” (3 iulie 1978.)
[…]
163. “ …Eu sunt care vorbesc: Mama Fiului ceresc şi cu Mine, e Fiul Meu, e şi Tatăl, Dumnezeu-Creatorul cerului şi al pământului, sunt şi ucenicii şi sfinţii. ” (22 septembrie 1978.)
164. “Ascultă, că adevăr adevărat grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său! Dacă ai fi ţinut măsura lui Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum eşti astăzi, şi erai într-un mare rai.” (11/ 24 septembrie 1978.)
165. “ Îndreptaţi-vă, că uite, vremea e sosită să fie cântărită. […] Nu faceţi bisericuţa casă de odihnă. Nu faceţi bisericuţa casă de vorbit. Nu faceţi bisericuţa teatru de glumit.”(22 octombrie 1978.)
[…]
168. “ Copilaşii voştri sunt amăgiţi că nu voi sunteţi părinţi, ci ei le sunt părinţi, că ei îi hrănesc şi îi nutresc. ” (1 noiembrie 1978.)
169. “[…] ; dar dacă te vei lupta cu îngâmfare sau cu altă lucrare în afară de Mine, să ştii că te va băga satana sub picioare.” (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
[…]
171. “Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună. De aceea v-am spus: începeţi să vă faceţi comoară frumoasă în patria cerească, că nu mai aveţi prin cine să se slujească pomana voastră, că sunt preoţi de formă, sunt în uniformă, iar pe dedesubt sunt o ladă de gunoi.” (20 martie 1979)
172. “ Sunt şcolile pline de preoţime, dar mai bine n-ar mai fi, creştine, că nu e pentru tine, ci e pentru pământ, că se va deschide pământul şi îi va înghiţi. Fericirea nu e făcută din pământ, şi e făcută din Duhul Sfânt.” (16/29 aprilie 1979)
[…]
175. “…Puţin, puţin, şi nu mai vin şi rămâne cine a luat din acest aluat, rămâne de lucrat. A sosit semănătorul să semene ogorul, dar puţină recoltă a luat din tot ogorul.” (29 august 1979)
176. “ Încă odată vă spun: se va dărâma un munte înalt şi va prăpădi mulţime mare de suflare la a sa dărâmare. “ (11 noiembrie 1979)
177. “ …Iată măi poporul Meu, pe femeia care şedea călare pe două fiare. ” (20 noiembrie 1979)
[…]
179. “ Aşteaptă tot cerul pentru tine şi plânge cu suspine, că în loc de bine, e rău; în loc să fii fericit, eşti osândit. Creştine, fiu prea mângâiat! Creştine, fiu prea ocrotit! Creştine, fiu preaiubit, prea mult ai înaintat, căci când ai făcut păcat, nu te-am certat, şi ai fost iertat de şaptezeci şi şapte de ori câte şapte. Creştine, ce mai fac cu tine? Adu-ţi aminte de ziua de mâine.” (20 noiembrie 1979)
180. “ […] credinţa fără fapte este oală goală, care repede se sparge, dar credinţa cu fapte plăcute nu se sparge niciodată” (7/20 aprilie 1980)
181. “Bucureştiule, oraş frumos, ai să fii întors pe dos, că în tine este mult popor păgân.”(22 noiembrie 1982)
182. “…Tineretul de azi vrea întinare până moare” (16 noiembrie 1986)
Asta este! Românul s-a născut poet…
P.S. Am sentimentul că s-a strecurat sistematic în text o eroare de fond (printre altele, de formă), dar nu mi-am permis s-o corectez . Apare în câteva locuri expresia “dragele Mele” (ortografiată şi “dragele mele”) , în loc de “doagele Mele”. Cine citeşte va înţelege însă repede despre ce e vorba.
Motto: “E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.”
(Mihail Eminescu)
Bravo, Ioana! Ai spirit de observaţie. Românul s-a născut poet, aşa că nu putea “Domnul dogarilor” (iar “Domnul pucioşilor”, nici atâta!) să rămână mai prejos. Mai ales că pucioşii au identificat între timp că Dumnezeu este român şi vorbeşte în cer (şi din cer) numai în limba română! (Deşi, probabil că le ştie şi pe celelalte destul de bine)
Să ştii că observasem şi eu acest fenomen al apetitului dogarilor spre versificare. Îmi pare rău că n-am evidenţiat de la bun început acest aspect. Ar fi trebuit ca textul să apară cam aşa:
Comunicare de la Domnul Iisus Hristos - 25 07 2007 Ioana
Pace vouǎ tuturor! Vă binecuvântez fiicelor şi binecuvântez aceastǎ casǎ, împreunǎ cu toţi
cei care se vor sǎlǎşlui întrânsa, ca să se roage, sǎ posteascǎ
şi pe Domnul sǎ-L slǎveascǎ.
Este un mare adevǎr acesta,
cǎci Eu v-am chemat
astǎzi aici. Din porunca Mea
aţi venit,
pentru cǎ Eu aşa
am binevoit,
ca începând din această zi, voi sǎ vă rugaţi,
însǎ nu doar pentru voi, ci şi pentru ceilalţi.
Oamenii nu se prea roagǎ şi am nevoie de suflete care sǎ mi se ofere necondiţionat,
ca Eu sǎ pot lucra,
ca Eu sǎ pot sǎ fac întotdeauna Voia Mea
şi Planul Meu sǎ se împlineascǎ,
prin fiecare din aceste suflete. Vǎ binecuvântez sǎ fiţi
voi, dragele Mele, sufletele prin care Eu voi lucra,
pentru a se împlini Preasfântǎ Voia Mea.
Este întradevar ceea ce doresc,
este ceea ce de la voi încǎ nu primesc.
Este o perioadǎ de pregǎtire aceasta
în care vă aflaţi
acum. Treptat,
dacǎ Mă veţi
asculta,
din ce în ce mai mult voi veţi
afla,
care este Preasfântǎ Voia Mea.
Încet, veţi
simţi
transformarea
înǎuntrul fiinţei voastre şi apoi în exterior, în forma
de manifestare. La început mai subtilǎ,
iar apoi din ce în ce mai evidentǎ, încât va putea
fi observatǎ atât de voi, cât şi de cei din jurul vostru. Este un proces de maturizare spiritualǎ,
acesta la care Eu vă chem acum, care va dura
mulţi
ani de acum înainte, dar cu ajutorul Meu, va fi o reuşitǎ. Vreau din partea
voastră doar atât: “Sǎ vă străduiţi
mai mult!” Se poate cu Ajutor Ceresc
sǎ faceţi
tot ce-Mi doresc.
Este o chemare a sufletelor pentru suflete şi din toată Puterea
Cuvântului. Eu, vă chem! Veniţi
mai aproape! - cǎci ştiu că se poate. Ridicaţi-
vǎ mai mult! - ca sǎ vă dau tot ce am mai bun. Vreau sǎ împart cu voi tot ce am. Aşa, Eu voi fi bucuros, dacă voi veţi
primi darurile Mele şi vă veţi
învǎţa
sǎ lucraţi
cu ele, fiind pregǎtiţi
în orice moment, sǎ rǎspundeţi
la chemarea Mea
şi sǎ lucraţi
spre mai Mare Slava Mea.
Amin!
Interesant este însă că de gustul poeziei s-au molipsit toate “persoanele cereşti” pe care le glorifică “Grupul de rugăciune” de sorginte “dogărească”. Uite că şi “Maica Domnului – în versiunea ei Dogărească” e poetă! Cam stângace, dar îşi dă tot interesul:
Comunicare de la Maica Domnului - 25 07 2007 Ioana
Vǎ binecuvântez, dragele mele fiice, ca în toată clipa cea grea
sǎ alergaţi la Sfântǎ Întrajutorarea Mea,
ştiind cǎ de la Mine nu veţi pleca
fǎrǎ a vă rezolva
cererea,
prin mijlocirile Mele cǎtre Tatǎl. Tatǎl este Cel la care toate cererile ajung: şi mulţumirea
şi nemulţumirea oamenilor,
prin intermediul Îngerilor
şi al Sfintelor
Puteri Cereşti.
Toate se transformă, însă, capătă o nouă nuanţǎ.
Când ajung în Ceruri, ele au forma lor reală, nemodificată de dorinţe,
sau gânduri pǎmânteşti.
Vǎ binecuvântez ca acest grup de rugǎciune sǎ se mǎreascǎ
şi în putere sǎ se întǎreascǎ.
Ştiu bine cǎ voi nu veţi rezista,
dacǎ Eu pentru voi nu Mǎ voi ruga,
şi, dacǎ nu voi menţine în inimile voastre Focul Dragostei Cereşti.
Ceea ce vă va da putere, este însăşi rugǎciunea,
care va aduce cu ea
tot ceea ce nevoie veţi avea
şi prin care ajutor voi veţi afla,
cǎci rugǎciunea voastrǎ împreunǎ,
o sǎ mai atragǎ oamenii sǎ vinǎ,
şi când vă veţi da
seama,
cât este de mare puterea sa,
din ce în ce mai mult veţi vrea
a vă ruga,
cu atât mai mult cu cât problemele vi se vor rezolva
şi lucrurile în jurul vostru se vor schimba.
Oamenilor lumina prin voi se va da.
Bucurie mare vă va umple inima.
Lucrarea Mea
se va face
chiar dacǎ unora nu le place.
Ceea ce se întâmplă în aceastǎ casǎ le va rǎmâne ascuns, celor ce nu vor sǎ creadǎ,
nu vor sǎ audǎ,
şi cu atât mai mult nu vor sǎ patricipe la acest Sfânt Grup de Rugǎciune. Veţi avea
ispite
atât de multe,
încât nu veţi mai vrea
sǎ vă rugaţi,
veţi vrea
lupta sǎ o abandonaţi.
Aşa cǎ spuneţi doar acelora,
pe care dornici îi consideraţi
şi doar acelora,
pe care îi consideraţi
cǎ sunt pregătiţi,
pentru a li se dezvǎlui aceastǎ lucrare a Mea,
prin voi.Urmaţi-vǎ inspiraţiile pentru a şti şi pentru a discerne, cui trebuie sǎ spuneţi
şi cât trebuie sǎ spuneţi,
ca sǎ nu-i întoarceţi
împotriva voastră. Amin!
Ai înţeles mesajul, adică unde bate şeaua? (Vǎ binecuvântez ca acest grup de rugǎciune sǎ se mǎreascǎ// şi în putere sǎ se întǎreascǎ// …rugǎciunea voastrǎ împreunǎ,// o sǎ mai atragǎ oamenii sǎ vinǎ…// la acest Sfânt Grup de Rugǎciune). Scopul e atragerea naivilor la “Grupul de rugăciune” pe care Ioana “pnevmatizata” primise sarcina să-l înfiinţeze la Bucureşti.
Da’ ce crezi? Nici “Şfântul Ilie Dogăroiu” nu se lasă mai prejos! Iată:
Comunicare de la Sf. Prooroc Ilie - 25 07 2007 Ioana
Pace vouǎ, dragi copii!
Pentru a vă mulţumi
am venit, dar şi
pentru a vă binecuvânta
şi a vă da
dragoste din dragostea Mea,
din dragostea
cu care Eu l-am iubit
pe Tatǎl, cât am trǎit
pe Pǎmânt.
Casa aceasta
este plină de Sfinte Puteri Cereşti,
care pentru voi locul îl curăţesc
şi rugǎciunile voastre le duc la Tronul Ceresc.
Este un bun început acesta,
pe care-l puneţi voi acum şi eu mǎ voi ruga,
ca Dumnezeu sǎ vă dea
puterea şi toatǎ dragostea Sa
sǎ stea
asupra voastrǎ, pentru a putea
face faţǎ ispitelor care vor urma
şi pe cele pe care le-aţi simţit deja.
Eu sunt aici şi am venit sǎ vă ajut
ca sǎ vă rugaţi
mai mult
şi să-L ascultaţi
pe Tatǎl Sfânt.
Amin!
Ei bine, n-o să-ţi vină să crezi, dar “Tatăl ceresc cel Dogăresc” e şi el poet! Cu chiu, cu vai, dar merge, se descurcă! Ia să vezi aicea:
Comunicare de la Tatăl Ceresc - 10 08 2007 Ioana
Eu, Tatăl Sfânt,
vă binecuvântez cu Dragostea
Mea
de Părinte Ceresc şi vreau pentru voi ce e mai bun,
vreau sǎ fiţi ai Mei de acum.
Îngerul vostru vă va învǎţa
pe fiecare partea sa.
Îngerul vă va vorbi,
doar voi de liniştiţi veţi fi,
pentru a-l putea auzi.
Acesta este darul pe care vi-l ofer, sǎ găsiţi în Îngerul pe care vi l-am dat,
tot sprijinul şi ajutorul Meu Cel Binecuvântat,
cǎci el este firul de lumină
prin care se face legătura cu Mine
şi cu Cereasca
Mea
Împărăţie. El este spiritul care asigură permanenţa
Comunicării Sfinte
dintre om şi Divinitate.
El leagă Cerul de Pǎmânt,
fiind un minunat colaborator
pe plan pǎmântesc.
Fără El oamenii se prăbuşesc.
Fără ajutorul Său, oamenii nici cele mai mici lucruri nu le izbutesc.
El este primul şi Cel mai grabnic ajutător.
Pentru că timpuriu El vă aude rugǎciunea
şi o poartă mai Sus spre Mine, mijlocind şi cerându-Mi uneori,
cu lacrimi fierbinţi,
ca voi sǎ fiţi ajutaţi
în problemele pe care le întâmpinaţi.
Pe el voi sǎ vă bazaţi!
Cu el sǎ va consultaţi!
Pe el să-l ascultaţi
ca şi lui sǎ vă asemănaţi,
ca drepţi în faţa Mea sǎ staţi
şi cu el la Ceruri sǎ vă înălţaţi,
încă din timpul vostru pǎmântesc.
Sǎ vă înălţaţi
spre Cele Cereşti, ştiind că în lumea
nevăzută veţi fi
mereu primiţi,
cu Dragoste Sfântă întâmpinaţi,
şi cu Daruri Sfinte încununaţi.
Amin!
Şi “Duhul Şfânt cel Dogăresc” se străduie să fie la înălţime:
Comunicare de la Duhul Sfânt - 15 08 2007 Ioana
Pace vouǎ, dragi copii! Cu pace Eu vă însemnez
şi sufletele voastre Eu le binecuvântez.
Fiţi paşnici în tot locul
şi veţi moşteni Pǎmântul!
Fiţi voi cei care daţi,
nu aşteptaţi sǎ luaţi!
Fiţi voi ceea ce aţi vrea ca ceilalţi
sǎ fie:
plini de smerenie
şi de iubire!
Fiţi voi raza de lumină care va cuprinde Universul
când va veni Mântuitorul
şi vă va spune:”Pace vouǎ!” Este înaintată vremea
şi puţini se vor mai întoarce,
dar ferice de cei care, cu Voia Domnului, o vor face!
Pe aceştia îi voi binecuvânta
şi din veac în veac lângă Mine îi voi avea,
sufletele lor, cu virtuţi le voi înnobila
şi prea Sfânt Numele Meu în veac Îl voi chema.
Amin!
“Şfântul Heruvim Antim” vrea şi el să ne bolmojească în versuri: Cică “Dumnezeul Dogăresc-Tatăl” (poetul), e Tatăl tuturor. Adică este şi “Creatorul şi Taica Diavolilor”. O fi, că prea zice cu foc:
Comunicare de la Sfântul Heruvim Antim 21 08 2007 Ioana
Pacea Domnului să fie cu voi! Vă binecuvântez dragii Mei, ca în toate câte le săvârşiţi
pe acest Pǎmânt,
cât trăiţi,
să le faceţi având
în gândul vostru mereu
pe Tatăl vostru, Dumnezeu.
El, Care ţine întreaga făptură la viaţă, este Cel care nu vă va lasă să greşiţi, dacă pe El Îl strigaţi
şi la El cu gândul staţi.
Vă învăţ despre Tatăl, ca Tată
al tuturor făpturilor şi nu doar Tată
al vostru. Chiar şi demonilor le este Tată,
cǎci tot El i-a creat şi pe aceştia şi îi aşteaptă,
Tatăl, să se întoarcă şi capul să şi-l plece înaintea Sa,
aşteptând porunca pe care vrea să le-o dea.
Tot aşa îi aşteaptă şi pe oameni, să se întoarcă şi să fie vii. Să strălucească
în lumina Sa,
precum numai Soarele poate lumina.
Să-i împodobească
cu Sfânta
Haină Cerească.
Să-i îmbrace în lumină
pentru vremea ce va să vină.
Să-i strângă la pieptul Său,
bucuros de întoarcerea lor la Dumnezeu.
Duios şi mângâietor să-l privească în ochi pe muritor şi să-i spună “Te iubesc,
Eu, Tatăl Cel Ceresc!
Şi vreau să-Mi aparţii
şi-n Cer cu Mine mereu să fii.
Să te laşi de ale tale păcate
şi de viciile tale toate
şi să fii liber pentru a te putea înălţa,
după cum cere însăşi inima ta!”
Şi apoi să-i spună: “Du-te şi împlineşte misiunea ta
şi cheamă-i şi pe aceia care să vină ar vrea
şi în Ceruri cu Mine să stea.
Să le dau lumina Mea
Tuturor acelora
care vor vrea,
şi să-i bucur cu prezenţa Mea
dându-Mi Slavă pururea!”
Amin!
“Şfântul Arhanghel Evgudiil” vine şi el cu o încercare în versuri şi ne promite totodată, gratuit pentru fiecare, câte un Halou Şfânt de Protecţie ( un fel de “capote anglaise” pentru ziua când ne vom înălţa la ceruri, ca să ne păzească de nocivele radiaţii ionizante ale “centurei de castitate” Van Allen, denumite aici simbolic “duhurile rele”):
Comunicare de la Sf. Arhanghel Evgudiil - 29 11 2007 Ioana
Vă mulţumesc şi eu pentru rugǎciunile aduse pentru sufletele celor adormiţi,
în raport cu care eu mi-am împlinit misiunea,
până în momentul acesta,
iar sufletele pentru care voi v-aţi rugat,
din iad s-au eliberat
şi acum ele sunt la curăţat.
Vă acopăr în Halou Sfânt de Protecţie pentru a fi apăraţi de duhurile
rele
şi de orice neplăcere pe care v-ar putea-o aduce ele
şi pentru ca să dormiţi
liniştiţi
la casele voastre, când ajungeţi şi când Domnului o să-I mulţumiţi
pentru tot ce de la El primiţi.
Nu ştiţi
voi câtă bucurie Îi aduce Domnului vostru, a voastră mulţumire. El are nevoie să audă aceste cuvinte din gurile
voastre, când vă rugaţi, pentru că ceilalţi n-o fac, trebuie s-o faceţi voi mai des şi mai cu spor,
să-I mulţumiţi
Preasfântului Mântuitor
gândindu-vǎ mereu,
că fără El voi nu aţi mai fi, pentru că El a salvat planeta voastră Pǎmânt,
prin Sângele Său
Cel Sfânt.
Voi Îi sunteţi datori cu viaţa, aşa cum este ea. Este Darul Său
pentru voi oamenii şi-Şi arată prin ea
Însăşi Dragostea Sa,
atât de minunată şi atât de caldă, care încălzeşte orice suflet, care vrea
să-L cunoască
şi să-L iubească. Amin!
Oricât s-ar strădui dogarii – şi ciracii lor, pe pucioşi tot nu-i vor întrece. Din cele peste 180 de “rime hazlii” ale Verginicăi, selecţionate pe acest blog în articolul cu nr. 50., vom reaminti doar câteva:
1. “…, că v-am dat vouă cu lopata şi e păcat să fugiţi de Tata” (19 decembrie 1973)
2. “…vremea…e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie” (14 februarie 1974)
[…]
7. “…şi mănâncă omul fiere şi zice că e miere. Copilaşii Mei, zidirea lui Dumnezeu, nu mai mânca din fiere şi din plăcere, că e fiere “… …Israele tată, învaţă bine să trăieşti cu Mine, că pământul acesta e o uzină de tină, şi zic să mergi bine, să nu murdăreşti haina de pe tine.” (29 iunie/12 iulie 1974)
[…]
11. “ Că judecata Mea e dreaptă şi condamnă după fapta ta, că ai fugit pentru nimic, ai fugit pentru iubit, ai fugit pentru băut, ai fugit pentru hulit, ai fugit pentru curvit, ai fugit că ai înebunit şi Mă uit la tine cum vei sta smerit…” (24 noiembrie 1974)
[…]
20. “ Floricelele Mele, lucrarea Mea pe care o aduc la voi nu e plasă de gunoi...” (3 aprilie 1975)
21. “ …Fiule, cum ai să cauţi un bordei! Ai să dai mii şi mii de lei…” (3/16 aprilie 1975)
22. “ Un copil am avut şi eu, tată, şi l-am dat să fie sângerat.” (3/16 aprilie 1975)
23. “ Şi voi fi un Miel mititel şi voi fi junghiat de un mişel” (4/17 aprilie 1975)
[…]
30. “ Israele, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul cel nemâncat? Cui ai lăsat Mielul cel înjunghiat? Israele tată, fiule risipitor, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul plin de Dar şi de Har? Israele, toţi care au plecat ca tine, nu e unul să nu fi suferit şi nu e unul să nu fi pierit. Multe popoare au pierit prin mâncare…” ( 28 mai 1975)
[…]
49. “ Dar Veronica, care este duşmană pe Verginica şi poartă această duşmănie pentru profeţie, s-a scris în cer. Să ştiţi că profeţia de astăzi nu este profeţia lui Veronica, că pe a ei a mâncat-o pisica… … Pâinica lui Veronica nu i-a luat-o Verginica, ci e în mâna Domnului.” (11 februarie 1976)
[…]
51. “ Cine are vie, acela are bogăţie, dar nu pământească, ci duhovnicească. Cine are butuc de viţă să şi-l îngrijească, că are să rodească…”(21 februarie 1976)
[…]
59. “ …Nu mai e profeţie, pentru că creştinul nu ştie s-o ţie, dar dacă vei fi credincios ca Ilie din pustie, Domnul îi va da.” (20 martie 1976)
60. “ Eu Mă voi lupta şi tot mereu vă voi aştepta şi în vreme rea, căci Domnul vine pe vreme de furtună, nu pe vreme bună…” (10 mai 1976)
61. “ Fiilor, învăţaţi Scriptura, să nu vă întreacă cei cu natura. Se apropie examenul şi vei avea o serbare foarte mare. Serbarea ta va fi cu totul altceva.” (3/16 iunie 1976)
[…]
66. “ Vai de tine omule sau creştine care ai omorât pe fratele tău, cu vânzarea lui unui călău. Vai de tine care ţi-ai lăsat bărbatul şi te-ai recăsătorit cu altul… … Vai de tine, că la ziua de judecată nu vei avea ce răspunde măcar o dată… ” (26 noiembrie 1976)
67. “ Dacă această comoară nu se dovedea de nimenea, păsărică în rai erai, dar pentru că nu ai ţinut secretul, a venit duhul rău şi a intrat în pieptul tău şi în loc de raiul lui Dumnezeu a făcut iadul.” (26 noiembrie 1976)
[…]
71. “…Că a venit din iad, demonul cu toată ceata înfuriată, crezând că pune credinţa sub obroc, crezând că pune credinţei foc, sau lacătul pe tine, ca să nu mai mergi creştine după Mine.” (6 decembrie 1976)
72. “ Poporul Meu, odată era un evreu şi se juca cu minciunile.” (6 decembrie 1976)
73. “ Românie, cine te ştie, Românie? Îţi zic ţie Românie, unde e brăţara care o purtai la mână? Ţi-au luat-o ţările străine. Ai făcut schimb de marfă, ai dat aur pe aramă, ai dat tinereţea de pomană. Cu câte cruci am sfinţit acest pământ! Dar acum nu mai sunt…. …Vei bîjbîi ca omul fără vedere şi vei înfometa ca omul fără avere care nu va avea unde semăna recolta sa. Căci pământurile de sub picioare nu mai sunt ale tale, că nu vei mai avea unde semăna recolta ta şi nu vei mai avea unde păşuna vita ta, şi nu vei mai avea pomii şi grădina ta… …Nu ţi-ai păstrat lucrul care ţi l-am dat, şi te-ai întinat cu trupul care a intrat din străinătate la tine în casă…” (7 ianuarie 1977)
74. “ …În 1955 când M-am coborât cu Duhul pe pământ era un buchet de creştini, nu mare, ci mititel şi M-am bucurat de el… ... Dar astăzi cu cine să mai împlinesc veacul şi lucrul dumnezeiesc? ” (7 ianuarie 1977)
75. “…toţi Mi-au zis că urmează pe Iisus până la poarta cerului, sus.” (7 ianuarie 1977)
76. “ Vino tată, vino, căci căminul e mititel, dar se va întinde ca o plasă şi se va face mare şi frumoasă, şi o va conduce Domnul.” (7 ianuarie 1977)
77. “ De câte ori i-am iertat al său păcat? Îi răpesc copilul pe care i l-am dat…”(7 ianuarie 1977)
[…]
79. “ Creştine, creştine, auzi trâmbiţa ce spune? Ce zici, vei putea sta până la venirea Mea? Răspunde. O, fiule tată, e vremea grea şi rea şi omul nu vrea să facă voia Mea, pune în faţă neputinţă, dar ţine minte aceste cuvinte sfinte: cine dragoste a avut, a putut.” (24 ianuarie 1977)
80. “ Gândeşte-te bine creştine că vine ziua ca mâine şi vei vedea ce se va întâmpla cu casa ta, vei vedea ce se va întâmpla cu averea ta, vei vedea…”(24 ianuarie 1977)
81. “ O, Fiul Meu, ce va fi, ce se va ivi pe pământul acesta? ” (24 ianuarie 1977)
82. “ …Vai de tine creştine care ai vorbit cu Mine, lucru care nu se spune la nimeni şi tu, din încăpăţînare ai făcut foc mare şi ai ars tot ce a fost dumnezeiesc şi a rămas doar cenuşa, popor care stai cu mâna pe topor şi te răzvrăteşti cu cel care-l pregătesc pentru tine… ” (24 ianuarie 1977)
[…]
89. “ Eu sunt Domnul Iisus Hristos, care M-am pogorât din cer pe pământ, dar nimeni n-a cercetat cum s-a întâmplat. Tată, mai întâi credinţa voastră e rugată să nu Ne mai facă Nouă judecată…”(19 februarie/4 martie 1977)
[…]
94. “ Poporul Meu, ţine bine la viaţa creştină, nu o lăsa să prindă rugină pe ea, şi curăţeşte-o mereu pentru Dumnezeu.” (27 martie 1977)
95. “ Când l-a adus pe acest “patriarh” şi a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit şi a plâns cu suspine şi i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare.” (27 martie 1977)
96. “ Se aude din cer, când lumea vă duşmăneşte şi vă porecleşte şi vă ameninţă. Şi Dumnezeu plânge când vede pe poporul Său că nu tace şi ridică sabia împotriva celui rău.” (15 aprilie 1977)
97. “ Şi când vei avea tu putere să dai vedere orbilor? Când? Care va fi a voastră răsplată, dacă voi nu aţi împlinit niciodată această minune? Că uite, a sosit soarele la asfinţit şi rămâne întunecime…”(15 aprilie 1977)
98. “ Vino la Mine creştine, că fericit este cel ce nu M-a văzut şi M-a iubit! Fericit este acela care a suferit pentru Mine şi pentru că a fost credincios şi nu şi-a lepădat credinţa jos. Fericit. Că înaintaşii voştri au luptat fără preţ şi au biruit… …Şi nu se face judecată niciodată…”(15 aprilie 1977)
[…]
112. “ Să ştiţi că pedeapsa care vine peste lume şi peste unii dintre voi, nu vine de la Mine, ci vine de la sine. Dar cei ce veţi fi cu Mine, veţi fi ocrotiţi şi feriţi…
…Vai de tine pământ şi mare, că eşti mare fără hotare, dar nu ai în tine nici o floare mirositoare. Vai de tine pământ şi mare, că te-ai umplut de putoare. Da! [...] Că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea…”(23 iunie 1977)
113. “ Cer din partea voastră să puneţi în lucru şi în judecată şi în rumegare această lucrare…”(23 iunie 1977)
[…]
117. “ Încă odată te strig pe tine, stăpânule al acestei lumi, nu mai duce la nimicire întreaga omenire, n-o mai duce unde nu a mai fost niciodată această lume, n-o mai duce la moarte! Toţi şi-au schimbat frica de la Dumnezeu şi şi-au îndreptat-o spre chipul tău. Toţi te îmbrăţişează pe tine şi s-au înstrăinat de Mine. O, cum vei pieri pe toate căile şi pe toate cărările! ” (30 iulie/12 august 1977)
[…]
123. “ …Ai zis mereu: a făcut Domnul lucrare, dar ce lucrare a făcut? A făcut vreo căldare?” (12 august 1977)
124. “ …Domnul vă spune un simbol, o istorioară duhovnicească. Fiilor, deschideţi-vă inima şi mintea: Afară ninge şi îngheaţă/ şi frigul creşte tot mereu/ păsărica cea isteaţă/ nu-şi mai zice cântul său! Aţi priceput? Dumnezeu care a făcut-o o încălzeşte, o hrăneşte…” (24 august 1977)
125. “ Nu aruncaţi credinţa jos, că vine o suferinţă pentru necredinţă. Copilaşii Mei, fiţi pricepuţi, că nu pot să vorbesc aşa, după priceperea ta, ci Eu vorbesc în taină. Copilaşii Mei, Eu v-am iubit pe voi şi v-am preţuit prin Sîngele care s-a jertfit. V-am iubit prin Duhul pe Care vi l-am dăruit, şi v-am răscumpărat prin palmele care Mi s-au dat. Am fost numit om rău, dar răutatea Mea o cunoaşte Dumnezeu, căci Eu sunt Fiul Său. Dacă eram rău, scoteam sabia din teacă şi tăiam tot ce-Mi stătea în faţă. Dar Dumnezeu, Tatăl Meu, M-a trimis pe pământ, plin de milă. Mila Mea o va vedea toată lumea. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă judeca. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă scuipa. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă bătea. Mila Mea o vedea şi cel ce Mă răstignea. Mila Mea a văzut-o şi Iuda. Vedea mila Mea, că era pusă în faţa Mea, şi Mila Mea se va vedea întotdeauna,căci pe cine am bătut cu pălmuţa, l-am bătut ca un părinte, nu l-am bătut ca un criminal, şi dacă nu s-a făcut cuminte, nu l-am mai bătut, şi am luat asupra Mea vina sa. Să aveţi cunoştinţă de această suferinţă.
…Copilaşii Mei, nu vă mai jucaţi cu viaţa, şi învăţaţi bine ceea ce Domnul vă spune, că Dumnezeu v-a spus multe lucruri, că dacă aş începe să le adun, n-am în ce vase să le pun.”(11/24 august 1977)
126. “ […] că era pregătit ca să fie păcătosul osândit, dar nu era sfinţit şi era urât de lume, că se osândea pe ea vinovăţia celui ce greşea. După ce se osândea vinovatul pe ea şi, după ce murea, atunci se tăia şi în foc se arunca, dar nu ştia că este profeţit, ca acest lemn să fie sfinţit. Şi mai mult, nu credea în cel ce profeţea profeţia aceea…”(31 august 1977)
[…]
130. “ Anul acesta este foarte îngrozitor, dă moarte la mult popor. Dragostea de împăraţi se va răci şi mulţi dintre ei vor pieri…”(20 septembrie 1977)
131. “…Poporul Meu de azi, vin vremuri geroase, vin vremuri friguroase şi cer de la tine să fii îmbrăcat bine. Duhovniceşte Duhul vorbeşte…. Cer de la tine să fii încălţat bine pe pământ, că pe pământ s-au aşternut şerpi mulţi.” (20 septembrie 1977)
132. “ […] deosebiţi-vă şi la mâncare şi la purtare, deosebiţi-vă şi la călătorie, deosebiţi-vă şi la culcare şi la gospodărie. În gospodăria ta să fie farmacie. Şi pământeşte şi duhovniceşte…” (20 septembrie 1977)
133. “ Nu s-a pomenit românul blagoslovit să poarte ce poartă azi… Şi împăratul şi argatul are pe necuratul… Dumnezeu e supărat şi tot cerul e supărat şi Maica Domnului e supărată, pentru că toată ţara românească e întinată.” (20 septembrie 1977)
134. “ Doamne Dumnezeul meu, Îţi închin Ţie această casă şi această masă, pe care Tu, prin poporul Tău, ai lucrat-o să fie corăbiuţă, şi niciodată să nu fie atacată şi să nu fie dărâmată, şi să fie spre salvarea celor ce vin în ea.
Doamne Dumnezeul meu Cel din cer, Îţi închin Ţie poporul pe care mi l-ai dat mie ca răzoare de vie. Ia-le în primire şi pune spre îngrijire pe cine poate să le îngrijească.
O, Doamne Dumnezeul meu Cel din cer, de când aştept ca să-ţi scriu acest certificat ceresc! Pentru că unde plec şi unde pornesc, numai greu pătimesc.[…] Uită-te bine la mine, Tată, în ce stare sunt lăsată.[…] Sunt într-o stare grea, dar dacă este voia Ta să lucrezi cu mine aşa, fie voia Ta, căci poporul acesta, trei sferturi îmi dă cu piciorul şi mă răneşte[…] Toţi îmi strigau că sunt mama tuturor proorocilor mincinoşi, că sunt mama tuturor răutăţilor şi a tuturor diavolilor. Şi în stânga, şi în dreapta, am atac; şi în picioare, şi în mâini am durere mare. Nu resping lucrarea Ta, şi aş dori, dar vezi, Doamne, neputinţa mea şi vremea rea[…](30 noiembrie/13 decembrie 1977)
Aceste fragmente aparţin unei rugăciuni a Verginicăi. Apetitul pentru rime al Verginicăi este evident. Extrapolând, ajungem la concluzia că sutele de rime deja puse în evidenţă aici, dar şi cele care vor mai urma, în mod sigur, aparţin aceluiaşi autor: Verginica. Nu “Domnul”, ci Verginica este autorul rimelor hazlii şi al tuturor “Cuvintelor” care se pretinde că au plouat din cer peste colinele Pucioasei, la Noul Ierusalim.
135. “ Oiţa va merge la tăiat, şi toată bisericuţa va merge la stricat.” (30 noiembrie/13 decembrie 1977)
136. “ Că legea de azi vrea să facă din copiii voştri o ţară ca o fiară, fără Dumnezeu, fără viaţă sfântă…” (30 noiembrie/13 decembrie 1977)
[…]
139. “ Dar pământul binecuvântat, încă roade nu Mi-a dat. De ce? Cine e vinovat pentru lipsa de roade?[…] Crezi? Să ştiţi, tată, că mult, mult peşte s-a stricat. Da, mult, tată, care nu se mai poate curăţa, nu se mai poate folosi la ceva. S-a stricat şi e bun de aruncat. Să crezi, că ai să vezi, tată.” (13/26 decembrie 1977)
140. “ Căsuţele care sunt în jur, sunt casele unor pescari, care în vremea viitoare vor aduce peşte de mâncare la multe popoare[…].” (13/26 decembrie 1977)
141. “ [...] nu vor tată şi trăiesc ca altădată. Că şi Moise dacă trăia şi mai proorocea, venea şi se primenea întru lucrarea Mea, zice Domnul. Crezi? Şi atunci tot aşa, pe Moise nu-l credea şi tot acolo şedea, întru vechimea sa. Tată, vă spune Domnul că aceia de atunci se potrivesc, adică se aseamănă cu omul de astăzi, care este fără Duhul lui Dumnezeu. Ei zic că sunt cu Mine. Dar nu se vede bine, că Dumnezeu prin sfânta cruce a scos din iad pe cei păcătoşi? Dar aceştia din vechime nu cred în lemnul care s-a sfinţit prin Mine şi îl socotesc că e duşman pentru Dumnezeu.” (7 ianuarie 1978.)
142. “ Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la CEC, e la duhul rău?...” (7 ianuarie 1978.)
143. “ O, chipule sfinţit, pentru ce te-ai pângărit şi te-ai vopsit şi te-ai făcut urât lui Dumnezeu?” (7 ianuarie 1978.)
[…]
145. “ Tată, de aceea sunteţi rugaţi: spălaţi-vă picioarele unul altuia, să fiţi neîntinaţi ca să puteţi să fiţi salvaţi.[…] Şi acolo vei sta şi vei vedea cu ochii tăi nimicirea care va cădea peste lume, dar lumea nu te va vedea pe tine.” (3 februarie 1978.)
146. “ Eu zic să nu mai faci păcat, că nu mai are cine să te scape. Că am deschis cerul şi am văzut preoţi făcând slujbă mâncaţi, sătui cârnat...” (3 februarie 1978.)
[…]
150. “ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)
[…]
152. “ Oiţa mea, cere la Dumnezeu binecuvîntare în orice pas şi în orice lucrare, în orice vrere şi în orice purtare. Copilul meu, am văzut pe duhul rău măsurând pe femei la picioare cât sunt de goale şi-i şoptea: lungă este rochia ta. Şi ea se ruşina şi o ridica mai sus, mai sus, până a ajuns rochiţa la fund.” (25-26 mai 1978.)
[…]
156. “ Plâng duhurile. De ce plângeţi măi copilaşi?
– Plângem, Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă, şi viscolul ne aşteaptă.
– Nu mai plângeţi, copilaşi, căci un îngeraş Mi-a spus că va veni Cineva şi vă va lua în patria Sa. Unde vă sunt casele?
– S-au pustiit, şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară, în frig, fără adăpost şi fără hrană.” (6/19 iunie 1978.)
157. “ M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ. Întru început M-am născut şi am fost profeţit de acel venit. Şi la sfârşit sunt profeţit pentru acest venit, ca să închei legământ cu ai Mei. […] care nu ţin în veşnicie şi mor pe drumuri, ucişi de topor, ucişi de cuţit, ucişi de tîlhărie şi de unelte din fierărie.” (6/19 iunie 1978.)
[…]
160. “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost distribuit. Dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit. Dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. Multe lucruri sunt şi pe toate le-am privit. […] Vino că am venit după tine. Când te-am făcut, te-am blagoslovit, te-am împodobit, te-am deosebit să fii cunoscut. Totul Îmi răspunde. Numai lucrul Meu nu aude. O, lucrul Meu. Oricine l-ar fi înghiţit, la strigătul Meu ar fi venit. La vremea de început, tot ce am avut, la strigătul Meu s-a ivit şi în faţa Mea a sosit. Şi cel din mormânt a ieşit şi a venit. Şi cel din foc, la strigătul Meu a ieşit şi a venit. Şi omul cel dintâi zidit, când a fost singur pe pământ, la strigătul Meu a răspuns şi a venit. Chiar dacă a greşit, s-a căit şi în faţa Mea a stătut. Chiar cel ce era în chit, la strigătul Meu, chitul şi-a deschis pântecul său şi a dat afară lucrul lui Dumnezeu şi a venit la strigătul Meu.Chiar şi cel din iad, la căutarea Mea, la strigătul Meu a venit şi Mi-a stat în faţă şi Mi-a răspuns şi a luat drumul spre Mine. Numai în vremurile de astăzi, strig lucrul Meu şi nu e, nu vine. Dar Dumnezeu nu rămâne de ruşine şi la strigătul Meu, pământul se va scutura şi tot lucrul meu, Dumnezeu îl va trimite în faţa Mea. O, mai strig odată: o, lucrul Meu, lucrul mîinii lui Dumnezeu, unde eşti de nu te zăresc? Chiar vopsit dacă ai fi, te voi descoperi, te voi curăţa cu tot lucrul care îl voi curăţa, şi te voi arăta în faţa Mea şi Îmi vei răspunde când umblu după tine. Că tot ce a murit, s-a întâmplat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat. O, lucrul Meu, o, lucrul mîinii lui Dumnezeu, răspunde, răspunde. De eşti furat, de eşti încuiat, de eşi orb, de eşti olog, Eu te caut şi te aduc la locul unde ai fost pus. Şi de vei fi vinovat de păcat, vei fi mustrat şi certat. Şi printre animale, printre fiare te-am căutat. În văzduh, în cer şi pe pământ şi între duhurile necurate am intrat după tine şi nu te-am aflat. ” (3 iulie 1978.)
[…]
163. “ …Eu sunt care vorbesc: Mama Fiului ceresc şi cu Mine, e Fiul Meu, e şi Tatăl, Dumnezeu-Creatorul cerului şi al pământului, sunt şi ucenicii şi sfinţii. ” (22 septembrie 1978.)
164. “Ascultă, că adevăr adevărat grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său! Dacă ai fi ţinut măsura lui Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum eşti astăzi, şi erai într-un mare rai.” (11/ 24 septembrie 1978.)
165. “ Îndreptaţi-vă, că uite, vremea e sosită să fie cântărită. […] Nu faceţi bisericuţa casă de odihnă. Nu faceţi bisericuţa casă de vorbit. Nu faceţi bisericuţa teatru de glumit.”(22 octombrie 1978.)
[…]
168. “ Copilaşii voştri sunt amăgiţi că nu voi sunteţi părinţi, ci ei le sunt părinţi, că ei îi hrănesc şi îi nutresc. ” (1 noiembrie 1978.)
169. “[…] ; dar dacă te vei lupta cu îngâmfare sau cu altă lucrare în afară de Mine, să ştii că te va băga satana sub picioare.” (20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
[…]
171. “Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună. De aceea v-am spus: începeţi să vă faceţi comoară frumoasă în patria cerească, că nu mai aveţi prin cine să se slujească pomana voastră, că sunt preoţi de formă, sunt în uniformă, iar pe dedesubt sunt o ladă de gunoi.” (20 martie 1979)
172. “ Sunt şcolile pline de preoţime, dar mai bine n-ar mai fi, creştine, că nu e pentru tine, ci e pentru pământ, că se va deschide pământul şi îi va înghiţi. Fericirea nu e făcută din pământ, şi e făcută din Duhul Sfânt.” (16/29 aprilie 1979)
[…]
175. “…Puţin, puţin, şi nu mai vin şi rămâne cine a luat din acest aluat, rămâne de lucrat. A sosit semănătorul să semene ogorul, dar puţină recoltă a luat din tot ogorul.” (29 august 1979)
176. “ Încă odată vă spun: se va dărâma un munte înalt şi va prăpădi mulţime mare de suflare la a sa dărâmare. “ (11 noiembrie 1979)
177. “ …Iată măi poporul Meu, pe femeia care şedea călare pe două fiare. ” (20 noiembrie 1979)
[…]
179. “ Aşteaptă tot cerul pentru tine şi plânge cu suspine, că în loc de bine, e rău; în loc să fii fericit, eşti osândit. Creştine, fiu prea mângâiat! Creştine, fiu prea ocrotit! Creştine, fiu preaiubit, prea mult ai înaintat, căci când ai făcut păcat, nu te-am certat, şi ai fost iertat de şaptezeci şi şapte de ori câte şapte. Creştine, ce mai fac cu tine? Adu-ţi aminte de ziua de mâine.” (20 noiembrie 1979)
180. “ […] credinţa fără fapte este oală goală, care repede se sparge, dar credinţa cu fapte plăcute nu se sparge niciodată” (7/20 aprilie 1980)
181. “Bucureştiule, oraş frumos, ai să fii întors pe dos, că în tine este mult popor păgân.”(22 noiembrie 1982)
182. “…Tineretul de azi vrea întinare până moare” (16 noiembrie 1986)
Asta este! Românul s-a născut poet…
P.S. Am sentimentul că s-a strecurat sistematic în text o eroare de fond (printre altele, de formă), dar nu mi-am permis s-o corectez . Apare în câteva locuri expresia “dragele Mele” (ortografiată şi “dragele mele”) , în loc de “doagele Mele”. Cine citeşte va înţelege însă repede despre ce e vorba.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.