10. La Pucioasa se minte “ de îngheaţă apele” Partea I : Pietrele vii
10. La
Pucioasa se minte “ de îngheaţă apele”(Partea I.: Pietrele vii)
Motto: Minciuna stă cu fetele la masă,
Dar asta-i cam de multişor poveste
De când sunt ele, de când minciună este
Fac împreună cea mai bună casă.[1]
E gerul Bobotezei. Afară e ger de crapă
pietrele. Dar are şi gerul un concurent redutabil: Fetele de la Pucioasa, care
au învăţat de la liderii lor tehnica de a minţi “de îngheaţă apele”, de crapă
pietrele. Mare “minune a tehnicii” s-a făcut sub ochii noştri!
Dacă îndrăzneşti cumva să spui vreunei
Căpetenii de la Pucioasa că “fetelor Lor” li s-a cam lungit lungul
nasului în ultima vreme, rişti să declanşezi o criză de proporţii. În ochii
Lor şi în urechile Lor şi în capul Lor
susură (printre altele) o dulce melodie, cam aşa: “fetele Noastre sunt cele mai nevinovate, cele mai sensibile, cele mai
dulci şi cele mai uşoare, cele mai curate, cele mai harnice, cele mai cele…, şi
… în primul, dar în primul rând, să înţelegeţi, boieri dumneavoastră, că ele nu
mint niciodată. Ele sunt ca îngerii în trup, ce mai calea-valea!”.
Realitatea pare însă un pic, numai un
pic, altfel.
Bunăoară, una dintre fete, pe nume
Maria, lansa deunăzi pe blogul personal o replică abil ticluită, cu intenţia
fermă de a acoperi o incomodă realitate, pe care acum a aflat-o toată lumea:
aceea că artiştii plastici Marian şi Victoria Zidaru s-au cam săturat să tot
fie “păpuşi” de cârpă, marionetele Căpeteniilor Neîncoronate de la Pucioasa, Mihaela
şi Nicuşor, care-i manevrează şi-i spoliază de bani de vreo 20 de ani încoace
“aşa cum vrea muşchii lor”: adică, “întru
numele Domnului”. Replica se dorea a fi o anihilare a celor scrise de mine într-o
postare anterioară, în care afirmam următoarele:
« Angrenarea
premeditată în această “mişcare” a unor artişti de marcă (sculptorii Marian
Zidaru şi Victoria Zidaru, naistul Gheorghe Zamfir, soliştii Grigore Leşe şi
Maria Leşe, toboşarul Ovidiu Lipan - Ţăndărică), adică nişte personalităţi care
puteau să confere, prin numele şi faima lor, credibilitate şi interes sporit
din partea maselor de curioşi către această inovaţie pseudo-religioasă
autointitulată “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP). Totodată, unii
dintre aceşti artişti au mai fost şi spoliaţi de către liderii sectei cu sume
de bani colosale, preluate din câştigurile lor personale, de ordinul a sute de
mii de dolari, sub forma unor “donaţii benevole”, făcute în numele “ajutorului
dat coborârii Cuvântului lui Dumnezeu
pe pământ”. Dar, rând pe rând, toţi aceşti artişti creduli şi-au dat seama de
înşelăciunea în care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi dezgust pe
liderii sectei. Chiar şi artiştii Zidaru, care au fost ani de zile promovaţi cu
vicleşug în poziţia cea mai din faţă, ca şi când ei ar fi fost adevăraţii
lideri ai sectei, au descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi şi s-au
dezis definitiv de această înşelăciune a secolului.»
Iată acum şi replica Mariei (cităm):
« La Marian şi
Victoria această poziţie de „un picior pe mare şi unul pe uscat” a
fost preluată şi speculată de unii în atacurile lor la adresa Bisericii Noul
Ierusalim, cum a fost cazul recent al blogului semnat Anca Ionescu, care i-a
îndesat repede şi pe Marian şi Victoria în sacul cu pretinsele victime ale
acestei „înşelăciuni ale secolului”, cum este numită în acest blog.
Din fericire, expunerile blogulului Anca Ionescu sunt numai un vis urât, iar
Marian şi Victoria Zidaru rămân aceleaşi pietre
vii ale Bisericii Noul Ierusalim. » (Citatul
este reprodus din articolul “Duhul adevărului”, apărut pe 5 noiembrie 2007 în
blogul intitulat“Noul
Ierusalim” de pe WordPress,
al Mariei de la Pucioasa)
Deşi textul meu făcea referire clară, repetată şi insistentă
la liderii sectei, prin cuvintele: “…aceşti artişti au mai fost şi spoliaţi de către liderii
sectei” şi “…şi-au dat seama de
înşelăciunea în care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi
dezgust pe liderii sectei” şi “…au
descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi” Maria se fereşte
ca de foc să facă aluzie la cei doi lideri-manipulatori de conştiinţe, Mihaela
şi Nicuşor, preferând să combată afirmaţiile respective cu o formulă
învăluitoare: “Marian şi Victoria Zidaru rămân
aceleaşi pietre
vii ale
Bisericii Noul Ierusalim.” Prin asta vrea ea să sugereze că între
artiştii Zidaru şi Liderii “Pucioşi” este o armonie desăvârşită? Este evident că da, din context, dar cu toate
acestea ea nu reuşeşte să se facă deloc
credibilă.
Căci, ce zicea tot Maria de la Pucioasa,
într-una din misivele ei trimise tot pe calea undelor, prin poşta electronică?
Iată ce zicea, referindu-se la aceiaşi soţi Zidaru:
« …E uşor să
arunci vina înapoi când te joci cu viaţa, şi apoi rămâi stană de piatră... Victoria şi Marian au
aruncat vina înapoi şi se consideră salvaţi de sub orice vină…» (sublinierile îmi aparţin).
Păi să avem iertare, dar această a
doua afirmaţie despre cei doi artişti
Zidaru (care din pietre vii au devenit acum stane de piatră), cum că ei ar fi vinovaţi (fără prea
mari şanse de iertare) pentru că, atunci când au fost înjosiţi şi alungaţi de
la atelierul de la Pucioasa, retrăgându-se la atelierul de la Bucureşti, au
avut îndrăzneala să arunce vina înapoi
şi să-i învinuiască pe Lideri!, lansată de Maria de la Pucioasa pe fir şi pe
sticlă la data de 7 septembrie 2007, se
contrazice flagrant cu minciuna în care ea “îi perie” pe artiştii
Zidaru, sugerând că ei încă mai sunt
nişte marionete ale Liderilor Pucioşi, şi care a fost lansată pe blog pe data
de 5 noiembrie 2007. Apare deci în mod
vădit caracterul conştient şi intenţional al lepădării de adevăr a Mariei de la
Pucioasa, în mai puţin de o lună. Va să zică, pe 5 noiembrie ştia ea bine ce
face şi ce spune, că doar nu vorbea gura fără ea: minţea cu premeditare. Chiar
şi ordinea cuvintelor “Victoria şi Marian” spune ceva, căci de obicei (practic,
întotdeauna) prezentarea lor se face invers “Marian şi
Victoria”.
Ea spune (fără cuvinte) că, în ochii liderilor şi a slugilor lor, Victoria e considerată mult mai vinovată decât Marian, în
răzvrătirea ei.
Adică...pietrele
vii erau în realitate stane de piatră,
încăpăţânate, răzvrătite, neînduplecate şi neascultătoare faţă de liderii lor
!?!
Şi mai zicea Maria, printr-un alt eMail,
spus tot la beţie de cuvinte, că ea e fidelă lui Hristos, care e Adevărul
(cităm):
« …căci pe mine
nu eu, ci Bărbatul meu desăvârşit, Hristos, mă apără. El este normalitatea mea…»
Văzând la Pucioasa atâta “normalitate”, în care nu mai deosebeşti minciuna de
adevăr, de-aceea îmi ziceam eu cu amărăciune în motto: “Minciuna stă cu
fetele la masă… şi fac împreună cea mai bună casă”.
Dar, dacă m-am înşelat? Dacă
într-adevăr, artiştii Zidaru or fi rămas fideli Liderilor “Pucioşi”, şi eu mă
fac de râs, susţinând la rândul meu o altă minciună?
Ei bine, sunt nevoită să recunosc că
artiştii Zidaru într-adevăr au rămas fideli, dar numai declarativ şi
teoretic, adică numai “lucrării de la Pucioasa”
şi “Cuvântului lui Dumnezeu care coboară acolo
începând cu anul 1955, prin Sfânta Virginia”. Practic însă, “Cuvântul”
îi legitimează în mod sistematic doar pe cei doi Lideri, ca fiind “singurii
reprezentanţi şi locţiitori ai lui Dumnezeu” pe pământ. Or, eu nu pot să nu
observ că artiştii Zidaru s-au săturat până la îngreţoşare de fiţele, mofturile
şi statura necreştinească a Celor Doi Lideri Maximi, care au pus mâna pe
hăţurile “lucrării de la Pucioasa” de o bună
bucată de vreme şi nu vor să le mai dea drumul. Totodată, artiştii Zidaru sunt
profund îndureraţi şi dezamăgiţi că timpurile frumoase de altădată, pe când la
Pucioasa domnea o adevărată frăţietate creştină, par să fi apus pentru
totdeauna odată cu instaurarea dictaturii
celor doi Lideri. Aceasta este trista realitate, chiar dacă unora ca Maria nu
le place să recunoască adevărul: noua poziţie a celor doi artişti plastici, de
“trezire la normalitate” (deşi pare uşor contradictorie cu inerţia lor evidentă,
dar explicabilă), a devenit o situaţie care acum deranjează pe toată “lumea
bună” de la Pucioasa, dar în primul rând pe Liderii Pucioşi şi pe ciracii Lor (“fetele Lor”) care le cântă dulce în
strună.
E gerul Bobotezei. Afară e ger de crapă
pietrele.
Dar unele pietre sunt încăpăţânate, dau
semne de răzvrătire şi tot nu vor să crape odată! Sunt “pietrele
vii” de la Pucioasa.
Articol scris pe 11 ianuarie 2008
Anca Ionescu-Târgovişte
………………………
Anca Estera
13
februarie 2008
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.